Contestaţie în anulare. Cuprinsul citaţiei. Competenţa instanţei de recurs
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 88, art. 89 alin. (1)
împrejurarea că procesele-verbale întocmite de agentul procedural nu conţin precizarea exactă a locuinţei contestatorilor - la mansardă - nu poate conduce la concluzia că procedura de citare nu a fost îndeplinită, fiind indicat numărul apartamentului, în plus, se poate stabili că recurenţii contestatori au avut cunoştinţă de termenul stabilit de instanţă, aspect confirmat de cererea apărătorului ales prin care acesta a solicitat amânarea cauzei.
Decizia civilă nr. 446/R din 12 octombrie 2006 - D.M.C.
Din conţinutul contestaţiei formulate se desprinde invocarea de către contestatori a prevederilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. referitoare la neîndeplinirea procedurii de citare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, potrivit cu cerinţele legii.
Raportat la acest temei, din cercetarea proceselor-verbale de îndeplinire a procedurii de citare se constată că recurenţii contestatori au fost citaţi cu respectarea prevederilor art. 88 C. proc. civ. - privind indicarea exactă a domiciliului - în varianta permisă de art. 92 alin. (4) din acelaşi cod, prin afişare. Mai mult, citaţiile au fost afişate la data de 14.06.2006, pentru termenul din 27.06.2006, fiind respectate pe această cale şi dispoziţiile prevăzute de art. 89 alin. (1) C. proc. civ., privind înmânarea citaţiei părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată stabilit. împrejurarea că procesele-verbale întocmite de agentul procedural nu conţin precizarea exactă a locuinţei contestatorilor - la mansardă - nu poate conduce la concluzia că procedura de citare nu a fost îndeplinită, fiind indicat numărul apartamentului. în plus, se poate stabili că recurenţii contestatori au avut cunoştinţă de termenul stabilit de instanţă, aspect confirmat de cererea apărătorului ales prin care acesta a solicitat amânarea cauzei pentru motivele mai sus arătate, cerere respinsă de instanţă.
Prin criticile aduse deciziei date de instanţa de recurs, contesta-torii antamează şi încălcarea de către aceasta a normelor de ordine publică privitoare la competenţă, temei de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. în concret se invocă faptul că aceeaşi instanţă care s-a pronunţat asupra apelului a fost învestită şi cu judecarea recursului.
Principial, critica formulată este întemeiată, controlul judiciar exercitându-se de instanţa superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. în cauză însă, asemănător altor situaţii, modificările aduse legislaţiei procesual civile prin Legea nr. 219/2005 au statuat că litigiile aflate pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea recursurilor vor fi judecate de curţile de apel, instanţe desemnate ca fiind competente a se pronunţa asupra acestei căi extraordinare în cauze a căror natură atrag competenţa acestei instanţe. Dispoziţiile tranzitorii ale actului normativ evocat au permis trimiterea cauzei, înregistrată iniţial pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare Curţii de Apel B.
în condiţiile respectării dispoziţiilor referitoare la citarea contestatorilor pentru termenul de judecată a recursului, nu poate fi acceptată teza încălcării prevederilor referitoare la dreptul constituţional al acestora la apărare, exerciţiul realizat în fapt printr-o persoană calificată juridic, restul considerentelor legate de sfera drepturilor civile excedând analizei prezentei contestaţii
| ← Contestaţie în anulare | Contestaţia în anulare. Greşeală materială → |
|---|
