Comunicarea hotărârii în condiţiile alegerii de domiciliu. Impactul asupra termenului de declarare a căii de atac şi a cererii de repunere în termen
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 87 pct. 8
Potrivit principiilor ce guvernează citarea părţilor în procesul civil, comunicarea actelor de procedură se realizează la domiciliul sau reşedinţa părţii, cu unele excepţii. Una dintre aceste excepţii este cuprinsă în pct. 8 al art. 87 C. proc. civ. şi priveşte persoanele care au domiciliul sau reşedinţa în străinătate. Acestea vor fi citate în acord cu convenţiile sau tratatele internaţionale la care România este parte, iar în Jipsa acestora cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire. în oricare dintre cazuri însă, părţii i se va aduce la cunoştinţă că este obligată să îşi aleagă un domiciliu în România, urmând ca la acest domiciliu ales să i se facă toate comunicările actelor de procedură, potrivit dispoziţiilor art. 1141 alin. (4) C. proc. civ.
Necomunicarea actului de procedură, în condiţiile art. 93
C. proc. civ., atrage nulitatea actului având în vedere că deşi nulitatea este circumscrisă dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, o consecinţă a acestei vătămări fiind chiar invocarea tardivităţii apelului, deci imposibilitatea de a soluţiona calea de atac promovată de părţi.
Decizia civilă nr. 386/R din 06 septembrie 2006 - R. T.
Prin decizia civilă nr. 153 din 13 decembrie 2005 Tribunalul C. respinge apelul ca tardiv.
împotriva deciziei au declarat recurs pârâţii apelanţi, întemeindu-se pe prevederile art. 304 pct. 9 raportat la art. 93, art. 103 şi art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că necomunicarea hotărârii la adresa domiciliului ales al părţilor, unde au fost comunicate pe tot parcursul procesului toate actele de procedură, produce o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea sentinţei. De altfel, ulterior comunicării realizate la domiciliul din Germania al părţilor, la cererea avocatului, unde era indicat domiciliul ales, s-a făcut o nouă comunicare, iar de la data acestei comunicării calea de atac a fost declanşată în termen.
în subsidiar, se solicită luarea în considerare şi a cererii de repunere în termen, formulată de recurenţi şi în cadrul apelului, motivat de faptul că pârâţii sunt de naţionalitate germană, locuiesc în Germania şi nu cunosc limba română, ceea ce constituie un motiv, mai presus de voinţa părţii, care a împiedicat-o să îşi exercite dreptul în termenul prevăzut de lege.
In al doilea subsidiar, care trebuie avut în vedere numai dacă cele invocate anterior vor primi o soluţionare nefavorabilă, se solicită admiterea apelului şi respingerea acţiunii motivat de faptul că registrul agricol, invocat ca probă, nu poate constitui un titlu de proprietate pentru reclamanţi, ci doar o dovadă eventuală a folosinţei imobilului, că reclamanţii nu au putut face dovada existenţei unui titlu ca urmare a împroprietăririi efectuate în baza reformei agrare din 1945, fiind doar în posesia adeverinţei eliberate în temeiul Legii nr. 18/1991, şi, de altfel nici nu s-a făcut dovada punerii în posesie pe acest teren, după eliberarea adeverinţei.
Intimata B.D. a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând cauza, curtea constată că recursul este fondat.
Potrivit principiilor ce guvernează citarea părţilor în procesul civil, comunicarea actelor de procedură se realizează la domiciliul sau reşedinţa părţii, cu unele excepţii. Una dintre aceste excepţii este cuprinsă în pct. 8 al art. 87 C. proc. civ. şi priveşte persoanele care au domiciliul sau reşedinţa în străinătate. Acestea vor fi citate în acord cu convenţiile sau tratatele internaţionale la care România este parte, iar în lipsa acestora cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire, în oricare dintre cazuri însă, părţii i se va aduce la cunoştinţă că este obligată să îşi aleagă un domiciliu în România, urmând ca la acest domiciliu ales să i se facă toate comunicările actelor de procedură, potrivit dispoziţiilor art. 1141 alin. (4) C. proc. civ.
Din actele dosarului rezultă că recurenţii s-au conformat cerinţelor legale şi şi-au ales domiciliul la avocatul lor din România, unde s-au efectuat toate comunicările actelor de procedură, mai puţin sentinţa pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe, care a fost comunicată la domiciliul lor din Germania.
In urma apelului promovat de recurenţi, instanţa a constatat că acesta este tardiv, având în vedere că există semnătura pe dovada de primire a actului de procedură, iar nulitatea cuprinsă în art. 93 este una virtuală care presupune, conform art. 105 existenţa unei vătămări a părţii, vătămare ce nu poate fi înlăturată prin alte mijloace.
Interpretarea instanţei este nelegală. Necomunicarea actului de procedură în condiţiile art. 93 C. proc. civ. atrage nulitatea actului având în vedere că, deşi nulitatea este circumscrisă dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, o consecinţă a acestei vătămări fiind chiar invocarea tardivităţii apelului, deci imposibilitatea de a soluţiona calea de atac promovată de părţi.
în consecinţă, recursul va fi admis şi cauza trimisă spre rejude-carea apelului, excepţia tardivităţii nefiind legal reţinută.
în ceea ce priveşte celelalte motive de recurs, formulate în subsidiar de către recurenţi, ele nu vor mai fi analizate, având în vedere soluţia pronunţată.
De altfel, cererea de repunere în termen rămâne fără obiect ca urmare a dezlegării problemei de drept vizând comunicarea actului de procedură întrucât, faţă de data comunicării sentinţei la domiciliul ales al avocatului declararea apelului este făcută în termenul legal.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 şi 315 C. proc. civ. se va admite recursul.
în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de către recurenţi, acestea vor fi avute în vedere de instanţa care va soluţiona apelul, în funcţie de soluţia pe care o va pronunţa.
| ← Casare cu trimitere spre rejudecare. Cercetarea fondului.... | Contestaţie în anulare → |
|---|
