Contestatie în anulare. Neinvocarea motivelor în căile de atac. Competenţa materială a Tribunalului
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 317 alin. (1) pct. 2 Legea nr. 10/2001
Competenţa materială în speţă nu se stabileşte în funcţie de valoarea patrimonială ca în ipoteza litigiilor prevăzute în art. 2 lit. b) C. proc. civ. întrucât contestaţia formulată de persoanele îndreptăţite împotriva deciziei din dispoziţiei primarului reprezentant al unităţii administrativ teritoriale, intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, lege specială cu caracter derogator de la dreptul comun.
C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 270R din 15 martie 2011 (nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 974 din 30.01.2009 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 s-a respins ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat şi s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, fiind respinsă cererea formulată de reclamanta A.P.S.R. în contradictoriu cu pârâţii C.D.V., Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General şi Municipiul Bucureşti, ca fiind introdusă de o persoană fară calitate procesuală activă.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat pronunţându-se decizia civilă nr. 634 A din
17.05.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Reclamanta a declarat recurs, iar prin decizia civilă nr. 1378 R din 3.11. 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, recursul a fost respins ca nefondat, confirmându-se hotărârile anterioare în sensul că reclamanta nu are calitate procesuală activă cu privire la imobilul situat în Bucureşti, str. I. nr. 2, colţ cu str. M.V. nr. 1, sector 5 întrucât nu are un interes legitim actual şi personal.
împotriva deciziei civile nr. 1378 R din 3.11.2010 a formulat contestaţie în anulare reclamanta solicitând în temeiul art. 317 pct. 2 C. proc. civ. coroborat cu art. 2 lit. b) C. proc. civ. admiterea contestaţiei, anularea deciziei contestate, casarea acesteia, cât şi a hotărârii de fond şi rejudecarea cauzei.
în motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea pretinde că instanţele de fond, apel şi recurs au soluţionat cauza cu încălcarea dispoziţiilor legale privind competenţa materială, având în vedere că prin acţiune s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a Dispoziţiei nr. 5861 din 29.05.2006 emisă de P.M.B. pentru fraudă la lege, acţiune cu caracter patrimonial care atrage incidenţa dispoziţiilor corespunzătoare privind competenţa materială.
Conform şi practicii I.C.C.J. urmează ca la stabilirea competenţei materiale a litigiului să se aibă în vedere valoarea obiectului patrimonial, ori imobilul în dispută depăşeşte cu mult suma de 500 mii lei, astfel că instanţa competentă să soluţioneze cauza pe fond era Tribunalul Bucureşti şi nu Judecătoria sectorului 5, astfel că hotărârile sunt lovite de nulitate absolută, fiind date cu încălcarea normelor de competenţă.
în această fază procesuală s-a depus la dosar notificarea nr. 1212 din
19.07.2001 înregistrată la BEJ P. S. prin care intimatul C.D.V. solicită „(...) restituirea în natură a terenului şi imobilului din str. Ilfov nr. 2, sector 3.
Intimaţii nu au depus întâmpinări la dosar.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Contestaţia în anulare este admisibilă conform art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. când este exercitată împotriva unei decizii civile pronunţată în recurs, motivele nu au putut fi invocate în recurs, iar hotărârea contestată a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Contestatoarea susţine că atât la fond cât şi în apel nu s-au respectat dispoziţiile legale privind competenţa materială în funcţie de valoarea obiectului patrimonial la care se referă actul a cărui anulare o solicită.
în cauză, litigiul soluţionat irevocabil prin decizia civilă nr. 1378 R din 3.11.2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă priveşte constatarea nulităţii absolute a Dispoziţiei nr. 5861 din 29.05.2006 a Primăriei Municipiului Bucureşti precum şi constatarea valabilităţii contractului de închiriere nr. 14 din 25.05.2002.
Verificând hotărârile pronunţate în fond, apel şi recurs, Curtea constată că reclamanta nu a invocat necompetenţă materială în funcţie de valoarea patrimonială a actului a cărui anulare o solicită, astfel că nu este îndeplinită condiţia prevăzută în art. 317 alin. (1) pct. 2 teza 1, respectiv motivele contestaţiei în anulare nu au putut fi invocate în recurs şi din această perspectivă examinarea necompetenţei materiale direct în contestaţie în anulare nu poate fi primită.
Pe de altă parte, prin decizia pronunţată în recurs în interesul legii, de către I.C.C.J. s-a statuat că Tribunalului Bucureşti îi revine competenţa soluţionării contestaţiilor împotriva dispoziţiilor emise de persoana juridică notificată în legătură cu soluţionarea notificărilor aparţinând persoanelor juridice îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001 la reparaţii pentru imobile preluate abuziv.
Prin urmare, competenţa materială în speţă nu se stabileşte în funcţie de valoarea patrimonială ca în ipoteza litigiilor prevăzute în art. 2 lit. b) C. proc. civ. întrucât contestaţia formulată de persoanele îndreptăţite împotriva deciziei din dispoziţiei primarului reprezentant al unităţii administrativ teritoriale, intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, lege specială cu caracter derogator de la dreptul comun.
Cum nu s-a făcut dovada încălcării normelor de competenţă materială, norme cu caracter imperativ, conform art. 320 C. proc. civ. contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.
| ← Acţiune în despăgubiri întemeiată pe Legea nr. 290/2003.... | Cauză strămutată. Declinarea competenţei materiale către... → |
|---|
