CONTESTATIE ÎN ANULARE. NERESPECTAREA PROCEDURII DE CITARE LA DATA SOLUŢIONĂRII RECURSULUI.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (I)

Potrivit dispoziţiilor art 317 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, contestaţia în anulare este admisibilă în situaţia în care neregularitatea procedurii de citare constă în aceea că recurentul a fost citat, din eroare, la o dată ulterioară celei la care a avut loc judecata recursului.

Prin sentinţa civilă nr. 20.008/11.12.1998, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului T.N., în contradictoriu cu pârâţii G.G.M.B. şi I.E. având ca obiect obligarea pârâţilor să-i lase în deplină proprietate şi posesie apartamentul nr. 5, situat în Bucureşti, sectorul 2, precum şi să se constate inopozabilitatea faţă de reclamant şi nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4.236/1996, încheiat între cei doi pârâţi.

Prin decizia civilă nr. 1.624/26.06.1999, Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă, a admis apelul formulat de reclamant, a schimbat în parte sentinţa judecătoriei, în sensul că a admis primul capăt de cerere, referitor la revendicarea imobilului.

Prin decizia civilă nr. 2.551/20.10.1999, Curtea de Apel Bucureşti -secţia a lll-a civilă a admis recursul declarat de pârâta I.E., a casat decizia tribunalului şi, pe fond, a respins apelul reclamantului.

Prin aceeaşi decizie, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul T.N.

S-a reţinut, în motivarea deciziei, că sentinţa civilă nr. 1.405/1998 a Judecătoriei Sectorului 2, depusă de reclamant în dovedirea acţiunii, nu constituie titlu de proprietate, nefiind constitutivă şi nici translativă de drepturi.

Prin sentinţa susmenţionată, s-a constatat existenţa dreptului de proprietate al reclamantului, drept rezultat dintr-un act anterior, pe care recurentul a refuzat să-l prezinte în instanţă.

în această situaţie, sentinţa nu poate fi opusă titlului de proprietate al pârâtei I.E., reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare nr. 4.236/22.10.1997, în cadrul unei acţiuni în revendicare, care presupune compararea a două drepturi de proprietate invocate de părţi.

Prin refuzul reclamantului de a depune la dosar titlul de proprietate, instanţa a fost pusă în imposibilitate de a analiza titlurile, sub aspectul drepturilor autorilor.

împotriva deciziei instanţei de recurs a formulat contestaţie în anulare, la data de 25.10.1999, contestatorul T.N., faţă de împrejurarea că a fost înştiinţat că termenul pentru judecata recursului era la data de 22.10.1999, iar, în realitate, recursul s-a soluţionat pe data de 20.10.1999.

Contestaţia în anulare este fondată.

Verificând actele şi lucrările dosarului, în conformitate cu dispoziţiile art. 317 pct. 1 Cod procedură civilă, urmează a constata că recurentul-reclamant a fost citat pentru judecata recursului pentru data de 22.10.1999, iar, în realitate, termenul de judecată a fost la data de 20.10.1999, când, de altfel, s-a şi pronunţat instanţa de recurs.

Faţă de cele de mai sus, urmează a se admite contestaţia în anulare, a se anula decizia civilă nr. 2.551/1999, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti -secţia a lll-a civilă şi, rejudecând pe fond, recursurile vor fi respinse, ca nefondate. (Judecator Rodica Susanu)

(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 3.217/1999)

← CONTESTAŢIE ÎN ANULARE. MOTIVE.  CONTESTAŢIE ÎN ANULARE. OMISIUNEA CERCETĂRII UNUI MOTIV DE... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre CONTESTATIE ÎN ANULARE. NERESPECTAREA PROCEDURII DE CITARE LA DATA SOLUŢIONĂRII RECURSULUI.