CONTESTATIE ÎN ANULARE SPECIALĂ. OMISIUNEA CERCETĂRII UNUI MOTIV DE CASARE. ÎNŢELES.
| Comentarii |
|
Dacă recursul nu este întemeiat, făcându-se doar o expunere a situaţiei de fapt, fără nici o încadrare în vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, nu se poate invoca, pe calea contestaţiei în anulare că instanţa a omis să-l cerceteze.
întrucât din considerentele deciziei atacate rezultă că instanţa de recurs a sistematizat criticile formulate şi, analizându-le, a motivat concluzia la care a ajuns în legătură cu obiectul litigiului, se impune respingerea contestaţiei în anulare.
Soluţia se justifică cu atât mai mult cu cât critica în recurs s-a referit la ansamblul probator administrat, astfel încât instanţa nu avea obligaţia să analizeze fiecare probă în parte, ci ansamblul probator, ceea ce a şi făcut.
Prin decizia civilă nr. 1.338 din 1.06.1999, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a lll-a civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de N.N. împotriva deciziei civile nr. 3.012/1998 a Tribunalului Bucureşti.
La 13.09.1999 N.N. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei instanţei de recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 318 Cod procedură civilă.
în motivarea contestaţiei în anulare se arată că instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra motivelor de casare invocate în recurs referitoare la denaturarea naturii juridice a procurii dată contestatorului de mama reclamantei; la atribuirea greşită a calităţii de tutore; la analiza şi interpretarea a două acte esenţiale şi a actului medical din 10.06.1991 privind discernământul defunctei.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit art. 318 Cod procedură civilă, obiectul contestaţiei în anulare îl constituie şi omisiunea, din greşeală, a instanţei de recurs de a cerceta vreunul din motivele de casare.
Din lectura recursul declarat de N.N. se constată că este nesistematizat, făcându-se numai o expunere a situaţie de fapt, fără nici o încadrare în vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, pentru a se putea pretinde în contestaţia în anulare că instanţa a omis să-l cerceteze şi să se pronunţe.
Pentru prima dată în contestaţia în anulare se arată încadrarea în drept a motivelor de casare din recurs, respectiv art. 304 pct. 7, 8, 10 şi 11 Cod procedură civilă.
Dar, comparând această încadrare în drept a motivelor de recurs - arătată în contestaţia în anulare - cu dezvoltarea recursului, se constată că, cel mult, aceasta se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă, pentru că recurentul se referă exclusiv la aprecierea şi interpretarea greşită a probelor administrate în cauză.
Or, instanţa de recurs a sistematizat criticile formulate şi analizându-le în ansamblu a motivat concluzia la care a ajuns în legătură cu valabilitatea actului de vânzare-cumpărare.
Din moment ce criticile în recurs nu sunt expres nominalizate, iar netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii se referă la ansamblul probelor, nu există obligativitatea pentru instanţă de a analiza fiecare probă în parte, ci, în esenţă să aibă în vedere ansamblul probator, ceea ce a şi făcut.
Modul mai concis al considerentelor deciziei, în care se arată că instanţa de recurs îşi însuşeşte interpretarea dată probelor de instanţa de apel, completate cu o serie de precizări privind procura dată recurentului N.N. de mama reclamantei, şi cu restul probelor, inclusiv cu expertiza medicală, nu echivalează cu situaţia prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă, pentru a se justifica contestaţia în anulare de faţă. (Judecator Mihaela Tabarca)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 2.605/1999)
| ← CONTESTAŢIE ÎN ANULARE. OMISIUNEA CERCETĂRII UNUI MOTIV DE... | CONTESTAŢIE ÎN ANULARE. TERMEN. TARDIVITATE. → |
|---|
