CONTESTATIE LA EXECUTARE. DISPOZITIV IMPOSIBIL DE EXECUTAT.
| Comentarii |
|
întrucât ceea ce se execută dintr-o hotărâre judecătorească este dispozitivul, trebuie ca acesta să individualizeze exact obiectul litigiului, precum şi partea obligată.
în situaţia în care dispozitivul se referă la lăsarea liberă a „terenului proprietatea reclamantelor", fără ca acest teren să fie identificat în vreun fel (adresă, laturi, vecinătăţi), iar obligaţia este stabilită în sarcina pârâtei, fără a se arăta care este aceasta, dintre cele două pârâte chemate în judecată, hotărârea este imposibil de executat.
Contestaţia la executare formulată în condiţiile arătate este cu atât mai întemeiată dacă se face dovada că terenul ce a făcut obiectul litigiului - aşa cum rezultă el din considerentele hotărârii - aparţine unui terţ.
La 27.05.1999, contestatoarea S.C. „L.P." S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimatele I.O., P.P. şi I.V., contestaţie la executarea sentinţei civile nr. 387/ 1995 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, ce a format obiectul dosarului de executare silită nr. 308/1996.
Prin sentinţa civilă nr. 7.639/21.10.1997, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a respins contestaţia ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 811/6.04.1999, Tribunalul Bucureşti -secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de contestatoare, a schimbat în tot sentinţa, a admis contestaţia la executare şi a dispus anularea formelor de executare a sentinţei civile nr. 387/1995 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
împotriva deciziei au declarat recurs intimatele, criticând-o prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea a constatat că tribunalul a făcut o justă apreciere a acestora, stabilind corect situaţia de fapt, iar această concluzie s-a impus pentru următoarele considerente:
Dispozitivul sentinţei civile nr. 387/20.01.1995 â Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a cărei executare se contestă, este următorul: „Admite acţiunea astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantele I.O. (...), P.P. (...) si I.V. (...) împotriva pârâţilor S.C. „L.P." S.R.L. (...) şi S.C. „T.-S.A. (...). Obligă pârâta să ridice de pe terenul proprietatea reclamanţilor următoarele mijloace fixe: instalaţie electrică, instalaţie apă, baterii iepuri, magazie metalică, gard, plasă, 2 bărci metal, gard metalic, cameră plus antreu (...)".
Cunoscut fiind că, ceea ce se execută dintr-o hotărâre judecătorească este dispozitivul, ar fi trebuit ca acest dispozitiv să individualizeze în mod complet terenul în litigiu, pentru ca hotărârea să fie susceptibilă de executare; în plus, se remarcă faptul că, deşi în cauză au figurat două pârâte, una din ele, nu se precizează care, este obligată să ridice „mijloacele fixe".
Verificând considerentele sentinţei ce reprezintă titlul executoriu, tribunalul a reţinut, în mod corect, că obiectul litigiului l-a format un teren situat în str. Pucheni, sectorul 5, şi că, pentru acest teren reclamantelor li s-a eliberat titlul de proprietate nr. 4.726/15.11.1993.
De aici ar rezulta că executarea sentinţei se va face prin ridicarea mijloacelor fixe de pe terenul situat în str. Pucheni.
Aşa cum a reţinut tribunalul, o asemenea executare nu este cu putinţă, deoarece terenul din str. Pucheni aparţine unui terţ.
în aaest sens, este relevantă adresa nr. 2.994/10.000/24.02.1999 a Primăriei Municipiului Bucureşti - Departamentul Patrimoniul Imobiliar- Direcţia Evidenţa Proprietăţii. Din această adresă rezultă că, urmare a sentinţei civile nr. 5.869/ 1992, de ieşire din indiviziune, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5, nr. 73A pe strada Pucheni a fost atribuit numitei S.M., pentru o porţiune de teren cuprinsă în titlul de proprietate nr. 7.045/3.05.1994, eliberat în baza Legii nr. 18/1991, moştenitorilor defunctei S.A.
Aşadar, chiar la data pronunţării sentinţei civile ce constituie titlu executoriu - 20.01.1995, terenul din str. Pucheni nr. 73A aparţinea unei alte persoane.
Din cuprinsul aceleiaşi adrese rezultă că terenul ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate prin titlul nr. 4.726/15.11.1993, eliberat reclamantelor, este situat pe str. Munţii Carpaţi, la nr. 86D.
Cum terenul ce a făcut obiectul litigiului dintre părţi nu a fost identificat la data pronunţării soluţionării litigiului, în dispozitivul hotărârii nu se menţionează adresa la care este situat, care îi sunt laturile şi vecinătăţile, este imposibil să se stabilească, aşa cum susţin recurentele, că acel teren este unul şi acelaşi cu cel pentru care ele deţin titlu de proprietate.
Singurul indiciu cu privire la terenul care a făcut obiectul litigiului este referirea instanţei, în considerente, la adresa din str. Pucheni nr. 73A, adresă la care, însă, aşa cum s-a arătat, se află terenul proprietatea unei terţe persoane, S.M.
Faţă de cele reţinute, în mod legal şi temeinic, tribunalul a stabilit că sentinţa Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti nu se poate executa şi, pe cale de consecinţă, a admis contestaţia la executare formulată de pârâtă.
în temeiul art. 316 raportat la art. 296 Cod procedură civilă, Curtea a menţinut decizia şi a respins recursul, ca nefondat. (Judecator Octavia Spineanu-Matei)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 2.813/1999)
| ← CONTESTAŢIE ÎN ANULARE. TERMEN. TARDIVITATE. | CONTESTATIE LA EXECUTARE. MOTIVE CARE REPUN ÎN DISCUŢIE FONDUL... → |
|---|
