Contract autentificat de notarul public. Declaraţia părţii de cunoaştere a limbii române. Consecinţe asupra valabilităţii actului
| Comentarii |
|
Din analiza prevederilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, potrivit cărora cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale sau persoanele care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română au posibilitatea să ia cunoştinţă de cuprinsul actului notarial printr-un interpret, rezultă că punerea la dispoziţia părţii a unui interpret de către notar este obligatorie doar în situaţia în care acest lucru este expres solicitat.
întrucât reprezentantul legal al apelantei a declarat în faţa notarului că este cunoscător al limbii române, asigurarea unui interpret nu se mai justifica, iar partea nu poate obţine anularea actului pentru acest motiv, cu atât mai mult cu cât, conform art. 1173 C. civ., constatările personale ale notarului public fac dovada până la înscrierea în fals.
C.A. Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, decizia nr. 551 din 27 octombrie 2006, irevocabilă prin nerecurare, în C.P.J.C.C.A. Bucureşti2006, p. 44
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, sub nr. 14459/2005, reclamanta SC T.P. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC F. SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea clauzei prevăzute de art. 9 din contractul nr. 75/2002, încheiat între părţi şi autentificat sub nr. 3772 din 10 iunie 2002 la BNP A.S., cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, se arată de către reclamantă că a cumpărat, în urma unei licitaţii (prin contractul mai sus-menţionat) de la pârâtă acţiunile acesteia, ajungând în cadrul negocierii la înţelegerea ca preţul acţiunilor să fie plătit la data intabulării dreptului de proprietate. Mai mult, arată reclamanta, au stabilit să nu se plătească despăgubiri (penalităţi) pentru întârziere, dar ca intabularea să se efectueze cu operativitate, astfel încât niciuna din părţi să nu sufere pierderi din cauza modului de derulare a contractului.
Se mai arată că, profitând de faptul că administratorul SC T.P. SRL era cetăţean turc şi nu stăpânea bine limba română, societatea pârâtă a respectat partea din contract care îi era favorabilă, însă a înşelat încrederea cocontractantului prin clauze a căror anulare se solicită, clauze ce nu au fost negociate.
Prin sentinţa comercială nr. 1244 din 31 martie 2006, acţiunea reclamantei este respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele.
Societatea-pârâtă a fost reprezentată la încheierea actului la notariat de către M.T.R., în cuprinsul încheierii de autentificare făcându-se menţiune despre faptul că acesta este de cetăţenie turcă şi cunoscător al limbii române. Totodată, se menţionează faptul că reprezentanţii legali, după citirea actului, au consimţit la autentificarea înscrisului, ceea ce prezumă împrejurarea că reprezentantul societăţii reclamante a acceptat în deplină cunoştinţă de cauză clauza penală.
Prezenţa reprezentantului părţilor în faţa notarului, conţinutul declaraţiilor acestora, precum şi aspectul cunoaşterii limbii române de către reprezentantul legal al reclamantei reprezintă constatări personale ale notarului public, care fac dovada până la înscrierea în fals, conform art. 1173 C. civ. şi Legii nr. 36/1995.
Sc mai reţine că, nefiind dovedite elementele dolului, viciu de consimţământ, nu este aplicabilă sancţiunea anulării prevăzute de art. 961 C. civ.
împotriva acestei susţineri formulează apel reclamanta, solicitând schimbarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii acţiunii, în esenţă, pentru următoarele motive.
Notarul a încălcat prevederile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, neacordându-i reprezentantului apelantei posibilitatea de a cunoaşte conţinutul actului printr-un interpret. Actul de vânzare-cumpărare a fost redactat de către vânzător, ulterior negocierilor, iar conţinutul lui nu reprezintă înţelegerea dintre reprezentanţii celor două societăţi, purtată în limba engleză.
Menţiunea redactării de către un avocat, trecută olograf pe înscrisul respectiv, a fost făcută exclusiv pentru micşorarea onorariului plătit notarului public.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Articolul 47 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 acordă posibilitatea cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale sau persoanelor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română să ia cunoştinţă de cuprinsul actului notarial printr-un interpret.
Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că punerea la dispoziţia părţii a unui interpret de către notar este obligatorie doar în situaţia în care acest lucru este solicitat.
în speţă, reprezentantul legal al apelantei a declarat în faţa notarului că este cunoscător al limbii române, astfel încât posibilitatea de a lua cunoştinţă de cuprinsul actului printr-un interpret nu se mai justifica.
Pe de altă parte, conform art. 1173 C. civ., constatările personale ale notarului public fac dovada până la înscrierea în fals, apelanta nefăcând această dovadă.
Deşi se invocă necunoaşterea limbii române de către reprezentantul legal al apelantei, se solicită anularea doar a unei clauze din contract, şi nu contractul în totalitatea sa, ceea ce înseamnă că, pentru restul dovezilor contractului, reprezentantul legal cunoştea limba română.
Faţă de cele arătate mai sus, în temeiul art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins apelul ca nefondat.
| ← Cauză imorală determinată de starea de nevoie. înlăturarea... | Act autentic. Invocarea lipsei reclamantei parte contractantă... → |
|---|
