Pret derizoriu. Fraudarea intereselor creditorului
| Comentarii |
|
Vânzarea imobilului la un preţ derizoriu, care nu corespunde unui interes apreciabil al vânzătorului şi valorii lucrului vândut, cu intenţia de a frauda interesele creditoarei în favoarea căreia, prin testament, se prevăzuse plata a 1/4 din preţul imobilului, atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, pentru fraudarea legii.
C.A. Cluj, Secţia civilă, decizia nr. 550 din 1 martie 2000, în C.P.J.C.A. Cluj 2000, p. 167
Prin sentinţa civilă nr. 1452 din 3 octombrie 1997 a Judecătoriei Gherla, s-a admis în parte acţiunea reclamantei E.K., împotriva pârâtelor G.I.A., Z.I. şi Z.A.A. şi, în consecinţă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 520 din 20 mai 1956 de notarul public F.Gh.
S-au respins capetele de cerere privind intabularea cotei de 1/4 parte din apartamentul înscris în C.F. nr. 2388 Gherla nr. top. 908/4/ A/3/1/5/V şi ieşirea din indiviziune.
S-a respins acţiunea reconvenţională intentată de pârâta G.I.A. împotriva reclamantei, pentru anularea încheierii de C.F. nr. 1/384 din 16 iulie 1996.
Apelul declarat de pârâţi împotriva sentinţei a fost admis prin decizia nr. 1340 din 7 septembrie 1998 a Tribunalului Cluj, care a modificat sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea civilă intentată de reclamantă împotriva pârâţilor.
S-au menţinut dispoziţiile sentinţei cu privire la respingerea cererii reconvenţionale.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea ei, admiterea apelului şi modificarea sentinţei, în sensul admiterii în întregime a acţiunii principale precizate.
Recursul este fondat.
în testamentul redactat la data de 28 mai 1991, defunctul G.G. a inclus un legat cu titlu particular, prin care testatorul i-a conferit pârâtei G.I.A. vocaţie succesorală cu privire la apartamentul nr. 5 compus din trei camere, situat în Gherla, str. G. Coşbuc nr. 6.
Acesta este un legat dublu cu titlu particular, ce conţine o sarcină pentru pârâta G.I.A. şi o liberalitate în favoarea reclamantei, de a plăti „1/4-a parte din preţul de cumpărare deja plătit".
Sarcina stipulată în legat constituie o obligaţie impusă de testator legatarului, care, după acceptarea legatului, este ţinut să o execute, iar în caz de neexecutare, beneficiarul sarcinii poate cere executarea silită pe cale judecătorească.
Beneficiara legatului particular cu sarcină, pârâta G.I.A., a încheiat la data de 2 noiembrie 1995 un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, cu pârâţii Z.I. şi Z.A.A. privind apartamentul în litigiu, pentru preţul de 5.000.000 lei.
La data încheierii acestui act, reclamanta, născută la 14 decembrie 1977, era, într-adevăr, minoră, dar pentru invocarea leziunii ca viciu de consimţământ pe calea acţiunii în resciziune, ar fi trebuit să fi fost parte în contractul lezionar, încheiat fără încuviinţarea prealabilă a părinţilor sau a tutorelui, ceea ce nu este cazul în speţă.
Prin urmare, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 951 şi ale art. 1157 şi urm. C. civ.
Totodată, între aceleaşi părţi s-a mai încheiat, cu acelaşi conţinut, şi contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 520 din 20 mai 1996, de notarul public F.Gh., dată la care reclamanta era majoră.
Potrivit art. 1303 C. civ., preţul vânzării trebuie să fie serios, ceea ce asigură un echilibru patrimonial între prestaţiile părţilor contractante.
Dacă, însă, preţul nu corespunde unui interes apreciabil al vânzătorului şi valorii lucrului vândut, el este derizoriu, situaţie în care înstrăinarea nu mai poate fi calificată ca o vânzare, ci ca o donaţie.
Preţul de 5.000.000 lei, stabilit de părţile contractante pentru apartamentul în litigiu, este derizoriu, raportat la valoarea acestuia din momentul încheierii actului.
Prin stipularea acestui preţ derizoriu, părţile contractante au intenţionat să fraudeze interesele reclamantei, deoarece, cu cât s-a prevăzut în contract un preţ mai mic, cu atât sarcina pârâtei vânzătoare G.I.A. de a-i plăti reclamantei 1/4 din preţ devenea mai insignifiantă.
în acest fel, pârâta nu a mai respectat voinţa testatorului de a-i plăti reclamantei 1/4 din valoarea reală a apartamentului.
Fraudarea legii constituie o cauză de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi.
Aşa fiind, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a fost admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei recurate şi, judecând din nou, a respins apelurile declarate de pârâţi împotriva sentinţei, care va fi menţinută în întregime.
| ← Vânzare-cumpărare. Caracterul serios al preţului. Criterii de... | Contract autentic de vânzare-cumpărare. Declararea unui preţ... → |
|---|
