Contract cu executare succesivă. Nulitate. Efecte. Neretroactivitate
| Comentarii |
|
Având în vedere că, anterior încheierii contractului de concesiune, prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile o parte din suprafaţa totală concesionată fusese restituită foştilor proprietari, concedentul Municipiul Bucureşti a contractat cu privire la un teren care nu îi aparţinea în totalitate, intervenind sancţiunea nulităţii absolute.
Una dintre excepţiile de la principiul restabilirii situaţiei anterioare anulării unui act juridic o constituie menţinerea, până la data anulării, a efectelor produse de un contract cu executare succesivă, cum este şi cel de concesiune, astfel încât taxa de concesionare deja achitată nu se restituie.
C.A. Bucureşti[ Secţia a V-a comercială, decizia nr. 715 din 22 aprilie 2003, în P. J.C.C.A. Bucureşti 2003-2004, p. 55
Prin sentinţa civilă nr. 10749 din 10 septembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. SA, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bucureşti; s-a constatat nul contractul de concesiune încheiat între părţi la 16 mai 1996; a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 549.844.020 lei, ca neîntemeiat; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 6.000.000 lei, onorariu de expert.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că, la 16 mai 1996, între părţi, a intervenit contractul de concesiune încheiat sub forma unui act adiţional la contractele de vânzare-cumpărare nr. 4, 5 şi 6 din 26 ianuarie 1994, având ca obiect concesionarea unei suprafeţe de 655 mp, teren situat în Bucureşti. Anterior încheierii contractului, prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, suprafaţa de 260,50 mp a fost restituită foştilor proprietari. Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că, la data încheierii contractului de concesiune, suprafaţa de 85,12 mp teren din suprafaţa totală concesionată fusese deja restituită foştilor proprietari. în aceste condiţii, contractul de concesiune încheiat între părţi este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat cu nerespectarea normelor privind condiţiile de valabilitate.
Astfel fiind, pârâta a concesionat un teren care nu îi aparţinea în totalitate la data încheierii contractului. întrucât contractul este un contract cu executare succesivă, efectele nulităţii acestuia se produc pentru viitor. Prin urmare, solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la restituirea taxei de concesionare a fost respinsă, ca neîntemeiată.
împotriva acestei sentinţe au declarat recurs ambele părţi. Municipiul Bucureşti a criticat sentinţa sub următoarele aspecte.
La momentul încheierii contractului de concesiune, condiţiile prevăzute de art. 948 C. civ. erau îndeplinite, în sensul că obiectul convenţiei era perfect valabil, municipalitatea concesionând un teren care îi aparţinea în întregime.
Faţă de aceste aspecte, în cauză nu poate fi vorba despre o nulitate absolută. Cu privire la cererea prin care s-a solicitat obligarea municipalităţii la plata cheltuielilor de judecată, aceasta trebuia respinsă, având în vedere motivele de nelegalitate ale soluţiei.
C.E.C. SA a criticat sentinţa sub următorul aspect.
Chiar dacă natura juridică a contractului de concesiune este aceea a unui contract cu executare succesivă, se consideră că operează atât principiul retroactivităţii efectelor nulităţii actului juridic până în momentul încheierii sale, respectiv 16 mai 1996, cât şi principiul repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii acestuia. Ca atare, trebuia admisă cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 549.844.020 lei.
Criticile aduse sentinţei de către ambele părţi sunt neîntemeiate.
In cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., astfel cum susţine recurenta-pârâtă. Aceasta deoarece, potrivit sentinţelor depuse la dosarul cauzei, terenul în suprafaţă de 260,50 mp a fost restituit foştilor proprietari prin sentinţa civilă nr. 1169 din 27 noiembrie 1995, care a fost pusă în executare prin dispoziţia nr. 171 din 6 februarie 1996, emisă de Primarul General anterior încheierii contractului de concesiune.
Tribunalul a reţinut, în mod corect, că s-a concesionat un teren care nu mai aparţinea în totalitate, la data încheierii contractului, Municipiului Bucureşti.
De asemenea, s-a apreciat, în mod corect, că este neîntemeiată cererea privind restituirea taxei de concesionare, faţă de faptul că suntem în prezenţa unui contract cu executare succesivă.
în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, câtă vreme a fost admisă acţiunea, aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. s-a făcut în mod corect.
Faţă de aceste considerente, criticile aduse sentinţei sunt neîntemeiate şi, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri au fost respinse, ca nefondate.
| ← Hotărâre de expedient, nerecurată. Acţiune în anulare.... | Indiviziune forţată. Drum de servitute. Soarta actului de... → |
|---|
