Indiviziune forţată. Drum de servitute. Soarta actului de înstrăinare
| Comentarii |
|
Prin contractul de schimb a cărui nulitate se solicită s-a dispus şi asupra drumului de trecere stabilit printr-o hotărâre judecătorească de partaj şi aflat în indiviziune forţată, modificându-se regimul juridic al acestuia, în alee de acces exclusivă a copermu- tanţilor pârâţi, fără consimţământul coproprietarilor reclamanţi, încălcându-se astfel prevederile imperative ale art. 635 C. civ.,
fapt ce atrage sancţiunea nulităţii absolute parţiale a actului de schimb.
C.A. Ploieşti, Secţia civilă, decizia nr. 2700 din 10 octombrie 2001, în C. P.J. C. P. C.A. Ploieşti 2001, p. 59
Prin acţiune, reclamanţii au solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâţii, să constate nulitatea absolută parţială a contractului autentificat de schimb, dcoarece a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor art. 948 C. civ.
In motivarea acţiunii, reclamanţii precizează că, deşi prin sentinţa de partaj nr. 6216 din 13 septembrie 1991, toate părţile au rămas în indiviziune asupra aleii de acces, în scopul unei bune exploatări a bunurilor atribuite în lot, în urma schimbului efectuat de pârâta M.E., aleea a fost atribuită în exclusivitate coschimbaşului, în temeiul declaraţiei pârâtei M.E., cum că aleea îi aparţine în exclusivitate.
Prin sentinţa pronunţată, judecătoria a respins, ca nefondată, acţiunea reclamanţilor.
S-a reţinut că, prin sentinţa de partaj, s-a dispus crearea unui drum de trecere lat de 2,50 m şi lung de 43,50 m. Cu ocazia contractului de schimb, pârâta M.E. a cedat copermutanţilor, pe lângă bunurile imobile, şi aleea de acces în exclusivitate. Instanţa a conchis în sensul bunei-credinţe a copermutanţilor, de vreme ce au avut convingerea că au perfectat actul de schimb cu adevăratul proprietar, iar din conţinutul sentinţei nr. 6216 din 13 septembrie 1991 de ieşire din indiviziune, nu rezultă pe terenul cui a fost creat drumul de acces.
Tribunalul, prin decizia pronunţată, a respins apelul reclamanţilor, statuând că, din probele dosarului, nu rezultă că acest contract de schimb a fost întocmit în frauda legii. Prin contractul de schimb, pârâta M.E. a cedat celorlalţi doi pârâţi terenul de 238 mp şi aleea de acces de pe acest teren, precum şi construcţiile, primind în schimb cele două apartamente aflate la o altă adresă. Probele dosarului nu au evidenţiat vicierea consimţământului părţilor contractante, iar coschimbaşii, reţine instanţa de apel, au fost de bună-credinţă la încheierea contractului de schimb.
Curtea de apel a admis recursul reclamanţilor şi, casând decizia şi sentinţa, pe fond, a admis acţiunea reclamanţilor şi a constatat nulitatea absolută a contractului de schimb autentificat, numai în ceea ce priveşte aleea de acces lată de 2,50 m şi lungă de 43,50 m.
în considerentele deciziei, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
în esenţă, nulitatea este sancţiunea ce intervine în cazul în care nu se respectă la încheierea actului civil condiţiile de validitate. Sancţiunea nulităţii lipseşte actul juridic total sau parţial de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea valabilă a acestuia.
Una din cauzele care atrage nulitatea absolută a actului este şi frauda la lege.
în speţă, reclamanţii au solicitat să se constate nulitatea parţială a actului de schimb autentificat, încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor art. 948 pct. 2 şi 4 C. civ. şi a dispoziţiilor ce reglementează servituţile de trecere, susţinând că, deşi prin sentinţa nr. 6216/1991 a Judecătoriei Ploieşti s-a dispus crearea unui drum de trecere pentru toţi coindivi- zarii, totuşi, prin contractul de schimb, s-a dispus asupra acestui drum de trecere, fără a exista consimţământul coproprietarilor reclamanţi şi că pârâta M.E., beneficiara acestei servituţi, nu avea dreptul de a înstrăina calea de acces.
Cererea reclamanţilor de a se constata nulitatea parţială a contractului de schimb, numai în privinţa aleii de acces, este întemeiată.
Prin sentinţa de partaj s-a dispus ieşirea din indiviziune a pârâtei M.E., reclamantă în acel proces şi a pârâţilor, respectiv şi a reclamanţilor din prezenta cauză, în privinţa terenului de 1162 mp şi crearea unui drum de trecere lat de 2,50 m şi lung de 43,50 m, evidenţiat în schiţa de plan la raportul de expertiză, reţinându-se în considerentele hotărârii că părţile sunt proprietarii construcţiilor situate pe acelaşi teren de 1162 mp, având aceeaşi ieşire la calea publică. Că, datorită amplasării construcţiilor, nu se poate crea pentru fiecare câte o ieşire la calea publică, ci o singură ieşire, părţile fiind de acord cu propunerea expertului, privind calea de acces, deşi aceasta desparte în două terenul proprietatea reclamanţilor din prezenta cauză. Din schiţa, anexă raportului de expertiză, rezultă clar că drumul de trecere a fost creat pe terenul proprietatea reclamanţilor din prezenta cauză, toate părţile având dreptul de acces la calea publică pe acest drum de trecere.
Prin contractul de schimb autentificat, s-a dispus şi asupra acestui drum de trecere, făcând obiectul schimbului între copermutanţii-pârâţi din prezenta cauză. în acest fel, au fost încălcate dispoziţiile imperative ale art. 635 C. civ., potrivit cărora proprietarul fondului dominant are dreptul şi obligaţia de a se folosi de servitute numai în conformitate cu titlul, fără a face nici în fondul dominant, nici în acela aservit vreo schimbare împovărătoare pentru fondul aservit.
Este evident că, prin contractul de schimb, s-a modificat regimul juridic al porţiunii de teren lat de 2,50 m şi lung de 43,50 m, din drum de trecere în indiviziune forţată, definit prin titlu, respectiv prin sentinţa nr. 6216/1991, în aleea de acces exclusivă a copermutanţilor- pârâţi, fără consimţământul coproprietarilor-reclamanţi din prezenta cauză.
De asemenea, s-a adus şi o schimbare împovărătoare fondului dominant, prin aceea că terenul reclamanţilor a devenit, în urma contractului de schimb, un teren înfundat, fiindu-i blocat accesul la calea publică.
Reţinându-se că a fost încălcată o normă imperativă, sancţiunea este nulitatea absolută parţială a contractului de schimb, numai în ceea ce priveşte aleea de acces, în sensul că aceasta nu face obiectul schimbului. Sub acest aspect, însăşi pârâta-vânzătoare M.E. a fost de acord cu nulitatea parţială a contractului, recunoscând că, prin sentinţa nr. 6216/1991, drumul de acces la calea publică este în indiviziune forţată.
în consecinţă, prin măsura nulităţii parţiale a contractului de schimb, copermutanţii au dreptul de a folosi aleea de acces, astfel cum aceasta figurează în titlu, respectiv în sentinţa de partaj nr. 6216/1991 pentru a se ajunge la calea publică, în conformitate cu art. 633 C. civ., potrivit căruia servitutea rămâne tot aceeaşi pentru fiecare parte, fără ca fondul aservit să se îngreuneze, iar, de va fi drum de trecere, toţi devălmăşii vor fi îndatoraţi a-1 exercita prin acelaşi loc.
| ← Contract cu executare succesivă. Nulitate. Efecte.... | Contract de schimb de locuinţe. Lipsa acordului proprietarilor... → |
|---|
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Indiviziune forţată. Drum de servitute. Soarta actului de înstrăinare
