Convenţie de credit Părţi cu interese contrarii
| Comentarii |
|
Contractul de credit este lovit de nulitate absolută, întrucât este inadmisibil ca, atât pentru împrumutat, cât şi pentru împru- mutător, să semneze aceeaşi persoană, neţinându-se seama de interesele contrare ale celor două părţi.
C.A Bucureşti, Secţia comercială, decizia nr. 1495/2000, în C.P.J.C.C.A. Bucureşti2000-2001, p. 119
Prin sentinţa nr. 704/1999 a Tribunalului Ialomiţa a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta P.A.S., a fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul M.T. şi a fost obligată reclamanta la 500.000 lei, cheltuieli de judecată.
împotriva acestei soluţii au declarat apel reclamanta şi interve- nienta. Reclamanta a criticat sentinţa şi a arătat că nu este o societate bancară, neavând în obiectul ei de activitate acordarea de împrumuturi. La data semnării contractului de credit, societatea nu era legal reprezentată, conducerea ei nu era înregistrată la C.C.I., ceea ce echivalează cu lipsa capacităţii de folosinţă. S-a mai susţinut că art. 105 alin. (1) l) din Legea nr. 31/1990 interzice acordarea de avansuri sau împrumuturi către terţi şi, în mod eronat, instanţa de fond a reţinut că temeiul legal al împrumutului îl reprezintă acest text.
Intervenienta a arătat că Legea nr. 31/1990, prin dispoziţiile art. 267 pct. 3 2), instituie forma de răspundere pentru administratorul care acordă împrumuturi sau avansuri asupra acţiunilor societăţii. S-a susţinut că nu se poate aprecia că, prin motivarea referitoare la constatarea nulităţii unui contract, au fost analizate toate actele de gestiune
ale foştilor administratori, mai exact ale administratorului care a gestionat efectiv societatea.
Curtea a constatat că toate criticile aduse sunt întemeiate şi a admis apelurile, pentru următoarele considerente.
Deşi este adevărat că posibilitatea acordării unui împrumut este reglementată de art. 105 din Legea nr. 31/1990, problema nulităţii contractului de credit se pune câtă vreme, atât pentru împrumutat, cât şi pentru împrumutător, a semnat aceeaşi persoană, o dată în calitate de director al SC A. SA şi altă dată ca membru al consiliului de administraţie al P.A.S.
întrucât atât împrumutatul, cât şi împrumutătorul nu pot fi reprezentate de aceeaşi persoană, se impune a se constata nulitatea absolută a contractului de credit.
Pentru aceste considerente, apelurile au fost admise şi, pe fond, a fost admisă acţiunea principală şi cererea de intervenţie în interes propriu şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de credit încheiat între SC A. SA şi P.A.S.
| ← Contract de schimb de locuinţe. Lipsa acordului proprietarilor... | Clauză penală. Nedeterminarea cuantumului penalităţilor → |
|---|
