CONTRACT DE ÎMPRUMUT A UNEI SUME DE BANI. NULITATE. IMPOSIBILITATEA INVOCĂRII ERORII ASUPRA NATURII ACTULUI SI ASUPRA PERSOANEI COCONTRACTANTE ÎN CAZUL ACTULUI JURIDIC ÎNCHEIAT ÎN FORMĂ AUTENTICĂ.
| Comentarii |
|
Prezenţa părţilor în faţa notarului, conţinutul declaraţiilor lor, precum şi faptul că li s-a citit contractul anterior semnării, reprezintă constatări personale ale funcţionarului public, care fac dovada până la înscrierea în fals, potrivit art. 1173 Cod civil, proba contrară, prin alte mijloace de dovadă, nefiind admisibilă.
De aceea, în speţă, numai urmându-se procedura înscrierii în fals, s-ar fi putut face dovada necunoaşterii conţinutului contractului sau a persoanei cocontractante, nu prin administrarea probei testimoniale.
Prin sentinţa civilă nr. 8.486/1997, Judecătoria Sectorului 5 a respins, ca neîntemeiată, acţiunea prin care reclamanţii A.N. şi A.P. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.M., anularea unui contract autentificat de împrumut.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondat, a apelului formulat de reclamantă, potrivit deciziei civile nr. 1.528/29.05.1998 a Tribunalului Bucureşti - secţia a IV-a civilă.
Pentru a adopta această soluţie, instanţele au reţinut că, prin contractul autentificat sub nr. 190/1996, reclamanţii au împrumutat de la pârâtă suma de 16.800.000 lei, garantând restituirea sumei împrumutate cu apartamentul proprietate personală şi că susţinerea reclamanţilor privind nulitatea absolută a convenţiei pentru eroare-obstacol în care s-au aflat, necunoscând cuprinsul înscrisului şi având reprezentarea că «girează cu imobilul» un împrumut primit în realitate de numita D.V., nu poate fi primită, constatările notarului din înscrisul autentic făcând dovada până la înscrierea în fals.
Prin recursul declarat, apelanţii-reclamanţi au invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 11 Cod procedură civilă, cu următoarea motivare: în mod nelegal ambele instanţe au respins probele cu interogatoriu şi martori, reclamanţii-apelanţi fiind astfel împiedicaţi să facă dovada că au fost victimele unei erori în semnarea unui act autentic de împrumut de la numita D.M., pe care nu au cunscut-o vreodată şi de la care nu au primit nici o sumă; greşit instanţele au apreciat că declaraţia numitei D.V., depusă la dosar, prin care aceasta a recunoscut că a fost beneficiara împrumutului de la D.M., şi copia plângerii penale nu sunt dovezi care să conducă la nulitatea absolută a contractului de împrumut.
Recursul este nefondat.
Recurenţii-reclamanţi au susţinut în mod constant că nulitatea convenţiei este determinată de eroarea în care s-au aflat, în sensul că «nu au cunoscut-o pe pârâta împrumutătoare la data încheierii convenţiei, s-au prezentat la notariat pentru garantarea împrumutului de care a beneficiat altă persoană şi au semnat contractul fără să cunoască conţinutul real al acestuia».
în contractul de împrumut apar menţiunile exprese «noi soţii A.N. şi A.P., declarăm că am primit de la D.M., cu titlu de împrumut, suma de 16.800.000 lei şi ne obligăm să o restituim până la data de 3.03.1998 ... Noi, părţile contractante declarăm că suntem de acord cu conţinutul prezentului contract», iar în încheierea de autentificare, notarul precizează că părţile au fost prezente şi după citirea înscrisului, au consimţit la autentificarea acestuia.
Prezenţa părţilor, conţinutul declaraţiilor lor, precum şi faptul că li s-a citit contractul anterior semnării, reprezintă constatări personale ale funcţionarului public, care fac dovada până la înscrierea în fals, potrivit dispoziţiilor art. 1173 Cod civil.
Proba contrară, prin alte mijloace de dovadă, nefiind admisibilă, conform textului de lege menţionat, instanţele au respins, în mod corect, cererea de probatorii formulată de apelanţii-reclamanţi.
Şi criticile aduse deciziei în cadrul celui de-al doilea motiv de recurs sunt neîntemeiate.
în condiţiile în care, potrivit considerentelor anterioare, reclamanţii nu puteau face dovada faptului că nu au cunoscut conţinutul contractului de împrumut şi persoana care a dat împrumutul decât prin procedura înscrierii în fals, declaraţia extrajudiciară a numitei D.V. nu era de natură să demonstreze temeinicia acţiunii în constatarea nulităţii convenţiei pentru eroare asupra naturii juridice a contractului, ci putea fi, eventual, valorificată în cadrul unei acţiuni în simulaţie prin interpunere de persoane, prin care să fie chemată în judecată, în calitate de pârâtă, persoana despre care se susţine că a fost beneficiara împrumutului.
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 425/1999) NOTA: Soluţia putea fi fundamentată din punct de vedere juridic şi pe dispoziţiile art. 58 şi 60 din Legea nr. 36/1995.
Astfel, potrivit art. 58 „pentru autentificarea unui act, notarul public verifică şi stabileşte, în prealabil, identitatea părţior", iar potrivit art. 60: "pentru a lua consimţământul părţilor, după citirea actului, notarul public le va întreba dacă au înţeles continutul acestuia si dacă cele cuprinse în act exprimă voinţa lor". (Judecator Adina Nicolae)
| ← CONTRACT DE ÎNCHIRIERE A UNUI ATELIER DE CREAŢIE.... | CONTRACT DE ÎNCHIRIERE A UNEI LOCUINŢE. FORMA SCRISĂ CERUTĂ... → |
|---|
