COMISIA O.S.I.M.. MĂRCI. NEAPLICAREA REGULILOR INCOMPATIBILITĂŢII PERSOANELOR CARE PARTICIPĂ LA JUDECAREA CAUZEI ÎN PROCEDURA ADMINISTRATIV JURISDICŢIONALĂ.
| Comentarii |
|
Dacă unul dintre membrii comisiei instituite în cadrul O.S.I.M. pentru examinarea contestaţiilor privitoare la mărci, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 28/1967, s-a pronunţat anterior asupra condiţiilor de valabilitate a înregistrării, în cadrul procedurii exclusiv administrative, participarea sa la judecarea contestaţiei introdusă la comisie de partea nemulţumită de aprobarea dată pentru înregistrarea mărcii, nu constituie o incompatibilitate, în sensul cerut de dispoziţiile art. 24 Cod procedură civilă, chiar dacă Regulamentul de aplicare a legii interzicea această participare, deoarece asimilarea, din acest punct de vedere, a judecătorului cu membrul comisiei este exclusă de dispoziţiile art. 24 Cod procedură civilă, care prevede că un judecător nu poate lua parte la judecarea pricinii în apel sau recurs, dacă a pronunţat deja o hotărâre în acea pricină, or specialistul O.S.I.M. şi-a spus anterior părerea printr-un act administrativ şi nu prin pronunţarea unui act jurisdicţional, ce face obiectul examinării de către comisie.
Prin decizia din 25.02.1997, O.S.I.M. a admis publicarea mărcii individuale de fabrică, comerţ şi servicii, combinată, constând din denumirea „European Drinks Aqua Carpatica Vitalis" cu element figurativ şi având numărul de depozit 033488, constituit la 16.01.1995.
împotriva acestei decizii a formulat contestaţia S.C. „N. P.R." S.R.L., prin mandatar autorizat „R"-S.A., cu motivarea că marca în discuţie este asemănătoare până la identitate cu marca înregistrată de contestatoare anterior, având depozitul constituit la 20.05.1993 şi constând din denumirea „Eaux des Carpates".
Contestatoarea susţine că marca „Aqua Carpatica Vitalis" este versiunea latină a mărcii sale, iar „Vitalis" este un simplu atribut pentru „Aqua", aşa încât riscul confuziei în rândul consumatorilor este indubitabil.
Prin hotărârea nr. 83/18.12.1997, Comisia pentru soluţionarea litigiilor privind mărcile din cadrul O.S.I.M. a respins contestaţia, considerând că mărcile sunt distincte şi nu pot crea confuzie în rândul consumatorilor.
împotriva hotărârii a declarat recurs contestatoarea.
Tribunalul Bucureşti a calificat calea de atac exercitată ca fiind apel, cu motivarea că, în urma adoptării Legii nr. 59/1993, calea de atac a recursului, prevăzută în art. 29 din Legea nr. 28/1967 a fost transformată în apel.
în motivarea cererii sale, apelanta a invocat, printre altele, faptul că, în conformitate cu art. 3 din Regulamentul privind compunerea, organizarea şi funcţionarea Comisiei pentru soluţionarea litigiilor privind mărcile, care prevede că în compunerea completului nu vor putea intra specialiştii care au participat la examinarea şi rezolvarea cererii de înregistrare ce formează obiectul litigiului, hotărârea comisiei trebuie să fie declarată nulă, deoarece unul din specialişti a participat în ambele etape de examinare a mărcii.
Prin decizia civilă nr. 3.342/2.12.1998, Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă a respins apelul, ca nefondat.
în motivare se arată, printre altele, că participarea la examinarea cererii în comisie a specialistului care a rezolvat cererea de admitere la publicare a mărcii nu constituie un motiv de desfiinţare a hotărârii, dacă nu există motive de fond în acest sens, iar dispoziţiile din Codul de procedură civilă, referitoare la incompatibilitate nu se aplică hotărârii pronunţate de O.S.I.M., care nu este o hotărâre judecătorească.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs apelanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Printre motivele de recurs s-a susţinut că încălcarea art. 3 din Regulamentul privind compunerea, organizarea şi funcţionarea comisiei pentru soluţionarea litigiilor privind mărcile din cadrul O.S.i.M. atrage nelegalitatea hotărârii, deoarece, conform interpretării date de Curtea Constituţională, procedurile administrativ jurisdicţionale instituite de lege impun respectarea formelor şi condiţiilor procedurale prevăzute de lege pentru soluţionarea unui litigiu, iar reguliie de procedură privitoare la alcătuirea instanţei organizată drept „organ cu activitate jurisdicţională" fac parte din ansamblul „condiţiilor prevăzute de lege" pentru asemenea organe, nerespectarea lor atrăgând nulitatea hotărârii.
Analizând motivele de recurs invocate, Curtea a constatat că acestea sunt nefondate.
Este adevărat că unul din membrii comisiei din cadrul O.S.I.M., care a soluţionat contestaţia, a examinat cererea de înregistrare a mărcii ce formează obiectul litigiului, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 3 din Regulamentul privind compunerea, organizarea şi funcţionarea comisiei, aprobat prin H.C.M. nr. 1057/1968, dar este de observat că acest articol nu prevede nici o sancţiune pentru nerespectarea regulii instituite.
Situaţia creată nu este identică cu aceea a judecătorului incompatibil să judece o pricină, aşa cum susţine recurenta.
Art. 24 Cod procedură civilă prevede că, un judecător nu poate lua parte la judecata pricinii în apel sau recurs, dacă a pronunţat deja o hotărâre în acea pricină.
In cazul specialistului O.S.I.M., acesta şi-a expus părerea într-o procedură prealabilă celor cu caracter jurisdicţional, iar cu ocazia soluţionării contestaţiei nici una din părţi nu a înţeles să formuleze o cerere de recuzare împotriva acestuia, pentru motivul prevăzut de art. 27 pct. 7 Cod procedură civilă.
Aşa fiind, în mod corect tribunalul a considerat că nesocotirea dispoziţiilor art. 3 din Regulament nu atrage nulitatea hotărârii comisiei şi a procedat la examinarea pe fond a motivelor pentru care această hotărâre a fost criticată de către apelantă. (Judecator Nicolae Craciun)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 840/1999)
| ← CONTRACT DE ÎMPRUMUT A UNEI SUME DE BANI. DOBÂNDA... | CONTRACT DE DONAŢIE. NULITATE PENTRU VICIEREA... → |
|---|
