CONTRACT DE DONAŢIE. NULITATE PENTRU VICIEREA CONSIMŢĂMÂNTULUI PRIN VIOLENŢĂ. DATA DE LA CARE ÎNCEPE SĂ CURGĂ TERMENUL DE PRESCRIPŢIE.
| Comentarii |
|
Actul de donaţie încheiat în condiţiile vicierii consimţământului, prin violenţă, poate fi anulat de instanţa judecătorească, la cererea persoanei interesate, dacă dovedeşte că această împrejurare i-a afectat caracterul conştient şi liber al voinţei.
Acţiunea în anularea actului de donaţie pentru violenţă este o acţiune prescriptibilă în termenul general de 3 ani, stabilit de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Conform art. 9 din acest act normativ, prescripţia dreptului la acţiune în anularea unui act juridic pentru violenţă începe să curgă de la data când aceasta a încetat.
Reclamanta D.S. a chemat în judecată pârâţii M.A.N. şi R.A. A.P.P.S. pentru a se constata nulitatea absolută a actului de donaţie, întrucât oferta de donaţie, autentificată sub nr. 8.916/1961, şi acceptarea acesteia de către M.A.N., prin înscrisul autentificat sub nr. 2.882/1962, privind imobilul din Bucureşti, sectorul 1, sunt afectate de un viciu de consimţământ - violenţa.
S-a susţinut că violenţa a existat la data încheierii actului de donaţie, asupra familiei reclamantei, exprimată prin ameninţări cu privarea de libertate, interdicţia pentru aceasta de a urma o facultate etc.
Prin sentinţa civilă nr. 20.736/14.12.1998, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia prescripţiei acţiunii şi, în consecinţă, a constatat prescrisă acţiunea, reţinându-se că, faţă de motivul de nulitate invocat - viciu de consimţământ - operează dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Termenul de 3 ani trebuie să se calculeze începând cu data încetării violenţei (anul 1990), expirând, evident, cu mult înainte de data promovării acţiunii (anul 1997).
Prin decizia civilă nr. 2.068/2.09.1999, Tribunalul Bucureşti a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a reţinut că reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de donaţie pentru lipsa cauzei şi, pe cale de consecinţă, restituirea imobilului, ceea ce face imprescriptibilă acţiunea, astfel încât, în mod greşit, s-a respins cererea ca prescrisă, şi nu s-a soluţionat fondul cauzei.
împotriva deciziei tribunalului au formulat recurs pârâţii M.A.N. si R.A. A.P.P.S..
în recursul formulat de M.A.N. s-a invocat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 şi 11 Cod procedură civilă, susţinându-se, în esenţă, că, greşit s-a considerat că instanţa de fond nu a soluţionat fondul, din moment ce s-au administrat probe, care au condus la convingerea că nu este vorba de o nulitate absolută, ci de nulitate relativă, supusă prescripţiei, ceea ce a determinat respingerea acţiunii pe acest motiv.
Recursul este fondat.
Din cuprinsul cererii introductive de instanţă şi din cererea de apel rezultă cu exactitate motivul invocat de reclamantă pentru anularea donaţiei - violenţa -, şi indiferent de calificarea dată de reclamantă nulităţii, instanţa este aceea care are sarcina de a stabili caracterul nulităţii.
Reclamanta a susţinut, în mod constant, că, la data încheierii actului de donaţie, consimţământul a fost viciat prin violenţă.
încheierea actului juridic, în condiţiile vicierii consimţământului prin violenţă, este sancţionată cu nulitatea relativă, ceea ce face ca dreptul la acţiunea să fie prescriptibil în termenul general de prescripţie de 3 ani, stabilit de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Termenul de prescripţie de 3 ani a fost calculat corect, începând cu anul 1990, când a încetat starea de violenţă a vechiului regim, astfel că acţiunea trebuia introdusă până la sfârşitul anului 1993, ceea ce nu s-a întâmplat.
Pe temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul. (Judecator Rodica Susanu)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 3.246/1999)
| ← COMISIA O.S.I.M.. MĂRCI. NEAPLICAREA REGULILOR... | CONTRACT DE ÎMPRUMUT A UNEI SUME DE BANI. OBLIGAŢIA... → |
|---|
