Contract de împrumut. Răspunderea contractuală a garanţilor -fidejusori în raport cu debitul obligatului principal
| Comentarii |
|
Prin decizia civilă nr. 450 din 11.07.2002 a Curţii de Apel Suceava s-a respins cererea de obligare a garanţilor, în solidar cu debitorul principal, la plata penalităţilor de întârziere, obligaţia de plată solidară fiind stabilită doar pentru plata debitului şi a dobânzilor.
Instanţa a reţinut că în contractul de împrumut a fost inclusă clauza potrivit căreia garantul se obligă să achite în solidar creditul, dobânzile şi celelalte speze ale contractului.
Noţiunea de „speze" este definită în art. 1305,1317,1357 şi 1105 C. civ. şi reprezintă cheltuielile specifice întocmirii unui act juridic sau ocazionate de aducerea la îndeplinire a unor obligaţii ce incumbă părţilor unui raport juridic. Chiar şi în situaţia în care clauza ar fi socotită ca îndoielnică, aceasta trebuie interpretată conform art. 983 C. civ., în favoarea celui ce se obligă. Cum în contract s-a specificat că fidejusiunea a fost contractată numai pentru rate, dobânzi, comisioane şi celelalte speze, garantul nu poate fi obligat şi la penalităţi de întârziere.
Notă: In acelaşi sens s-a pronunţat Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 234/ 18.04.2002 şi decizia nr. 380/13.06.2002.
în sens contrar s-au pronunţat soluţii de obligare în solidar a garanţilor la plata debitului, dobânzii şi penalităţilor de întârziere, cu motivarea că garanţii s-au obligat să achite în solidar creditul, dobânzile şi celelalte speze ale contractului; prin dobânzi se înţelege nu numai suma de bani pe care debitorul o plăteşte creditorului pentru folosinţa temporară a banilor împrumutaţi, ci şi sumele reprezentând daune-interese moratorii datorate de către debitor pentru recuperarea prejudiciului cauzat creditorului prin întârzierea în executarea obligaţiei sale având ca obiect plata unei sume de bani, în speţă, aşa numitele penalităţi.
Astfel au stabilit: Tribunalul Botoşani (sentinţa civilă nr. 566/3.07.2002, ordonanţa nr. 317/24.04.2002, ordonanţa nr. 315/24.04.2002, irevocabile); Tribunalul Dolj, (sentinţa civilă nr. 3157/7.12.2001, irevocabilă); Tribunalul Prahova, (sentinţa civilă nr. 1718/18.06.2002 şi sentinţa civilă nr. 1825/2.07.2002, irevocabile prin neexercitarea căilor de atac).
La 23 aprilie 2003, Ministerul Justiţiei a solicitat Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie să declare recurs în interesul legii în această problemă de drept, pentru a asigura interpretarea unitară pe întreg teritoriul ţării a dispoziţiilor legale în materie, opinând în sensul primei soluţii expuse (PMI).
