CONTRACT DE ÎNTRETINERE. IMPOSIBILITATEA ÎNLOCUIRII, DE CĂTRE DEBITOR, A PRESTATIEI ÎN NATURĂ CU PLATA UNEI SUME DE BANI, FĂRĂ ACORDUL CREDITORULUI.
| Comentarii |
|
Având în vedere caracterul alimentar al prestaţiei debitorului într-un contract de întreţinere şi faptul că aceasta trebuie să fie
efectuată în mod succesiv, obligaţia nu poate fi transformată în bani, fără acordul creditorului.
întrucât, în speţă, pârâtul a încercat în mod unilateral să modifice obligaţia asumată şi, pe de altă parte, nu a executat în natură întreţinerea la care s-a obligat, acţiunea în rezoluţiune, promovată de către reclamantă, este întemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 1.139/22.12.1997, Judecătoria Sectorului 3 a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta I.A. împotriva pârâtului J.I., acţiune prin care se solicitase rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr. 9.858/9.03.1995.
Soluţia primei instanţe a fost infirmată de Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă, care, prin decizia civilă nr. 2.639/16.10.1998, a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă şi a schimbat în tot hotărârea judecătoriei, în sensul că a admis acţiunea şi a dispus rezoluţiunea contractului de întreţinere.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că pârâtul, cu de la sine putere şi fără consimţământul reclamantei, a trimis în două rânduri sume de bani, respectiv 3.000.000 lei şi 5.000.000 lei, modificând, în acest fel, în mod unilateral, obligaţia de întreţinere, care era în natură, cu plata unei sume de bani; că, începând cu iunie 1995 şi până la data introducerii acţiunii - 17.05.1996, adică aproape 1 an -, pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia în natură, iar ulterior a încercat să o transforme, fără consimţământul reclamantei, în bani.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs intimatul-pârât J.I., care a invocat greşita aplicare a legii, deoarece nu s-a avut în vedere faptul că, după ce o perioadă de timp, recurentul şi-a îndeplinit obligaţia de întreţinere, intimata, influenţată de numita I.G., a refuzat să mai primească întreţinerea.
Recursul este nefondat.
Reclamanta I.A., prin contractul de întreţinere autentificat sub nr. 9,859/ 9.03.1995, i-a vândut pârâtului apartamentul ce-i aparţinea, preţul vânzării constând în întreţinerea sa cu alimente, medicamente, îmbrăcăminte şi asistenţă medicală, pe toată durata vieţii.
Ca atare, obligaţia pârâtului era de a-i acorda reclamantei, care este în vârstă de 95 de ani, întreţinerea necesară în natură, şi această obligaţie asumată trebuia îndeplinită permanent, şi nu sporadic sau prin plata unei sume de bani, la intervale diferite de timp.
Din probele administrate în cauză a rezultat că, la scurt timp după încheierea contractului, - respectiv la circa 4 luni -, pârâtul nu şi-a mai îndeplinit obligaţia de întreţinere în natură, obligaţie care este de esenţa acestui contract, şi a încercat să transforme obligaţia de întreţinere în plata unor sume de bani sau darea unui televizor şi plata abonamentului pentru acesta.
Deci, în mod unilateral, pârâtul a încercat să transforme obligaţia de întreţinere în plata unor sume de bani, fapt pe care reclamanta nu l-a acceptat, întrucât avea nevoie de hrană, medicamente, îmbrăcăminte şi asistenţă medicală.
în consecinţă, constatând că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 1021 Cod civil, pentru a dispune rezoluţiunea contractului, ca urmare a neexecutării culpabile a obligaţiei asumate, tribunalul a procedat în mod corect admiţând apelul şi schimbând soluţia primei instanţe. (Judecator Adina Nicolae)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 637/1999)
| ← CONTRACT DE ÎNTRETINERE. REZOLUTIUNE. NERESTITUIREA... | CONTRACT DE ÎNTREŢINERE. REZOLUŢIUNE. CONDIŢII. → |
|---|
