CONTRACT DE ÎNTREŢINERE. REZOLUŢIUNE. CONDIŢII.
| Comentarii |
|
în cazul în care contractul de întreţinere are drept creditori două persoane - soţ şi soţie - îndeplinirea obligaţiei de întreţinere numai faţă de unul dintre creditori nu echivalează cu o executare a contractului, având în vedere caracterul indivizibil al obligaţiei de întreţinere.
Cu atât mai mult, în aprecierea executării întreţinerii, nu este corect ca analiza să se facă pe două etape: până la decesul soţiei creditorului şi ulterior.
întrucât, faţă de scopul urmărit printr-un asemenea contract, îndeplinirea obligaţiei trebuie să fie permanentă, indiferent de mijloacele materiale ale creditorilor întreţinerii, numai unele vizite scurte şi ajutoare sporadice nu reprezintă o executare a contractului, ceea ce justifică rezoluţiunea.
Prin sentinţa civilă nr. 5.216 din 11.11.1998, Judecătoria Buftea a respins acţiunea în rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr. 3.912/ 1994, formulată de L.I. împotriva pârâţilor G.V. şi G.G.
Instanţa a reţinut că până la decesul soţiei reclamantului, pârâţii s-au ocupat de îngrijirea şi întreţinerea creditorilor, după această dată reclamantul refuzând nejustificat orice prestaţie de întreţinere.
Apelul declarat de reclamant a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 661 din 18.05.1999 a Tribunalului Bucureşti, care a considerat că numai apelantul se face vinovat de faptul că intimaţii nu şi-au putut îndeplini obligaţiile asumate prin contract.
Reclamantul a declarat recurs, arătând că obligaţia asumată de intimaţi a fost îndeplinită sporadic şi numai o perioadă scurtă, când trăia soţia recurentului. După decesul acesteia a încetat complet orice ajutor către recurent şi nu ca urmare a refuzului lui L.I., cum greşit au fost interpretate probele administrate în cauză.
Recursul este nefondat.
Scindarea de către instanţă a obligaţiei asumate prin contract într-o etapă până la decesul soţiei recurentului şi altă etapă după aceea, este greşită şi a condus la o soluţie nelegală.
Obligaţia de întreţinere este indivizibilă.
Ea a fost asumată de intimaţi prin contractul autentic din 5.07.1994, în considerarea ambilor creditori, astfel că prestarea numai către unul dintre aceştia nu-şi produce efectele în sensul celor convenite prin contractul de întreţinere.
Faţă de scopul urmărit printr-un asemenea contract, prestarea obligaţiei trebuie să fie permanentă şi nu sporadică, indiferent de mijloacele materiale ale creditorilor întreţinerii.
De aceea, instanţele au greşit reţinând că până la deces soţia recurentului a fost ajutată, în sensul că a fost dusă la medic şi s-au suportat cheltuielile de înmormântare şi parastas.
Din înscrisurile depuse de recurent şi pe care instanţele le-au omis în mod inexplicabil, rezultă că în timpul vieţii soţiei recurentului aceştia au suportat costul medicamentelor, al consultaţiilor, întreţinerea locuinţei, iar cheltuielile legate de înmormântarea soţiei recurentului, precum şi pomenile ulterioare, au fost suportate tot de către recurent.
Reţinerea exclusivă a probelor administrate de pârâţi, fără să fie înlăturate motivat cele administrate de reclamant, a condus la o soluţie greşită, ceea ce impune admiterea recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă, casarea deciziei tribunalului, cu consecinţa admiterii apelului declarat de reclamant şi schimbarea în tot a sentinţei, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată. (Judecator Mihaela Tabarca)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 2.903/1999)
| ← CONTRACT DE ÎNTRETINERE. IMPOSIBILITATEA ÎNLOCUIRII, DE CĂTRE... | CONTRACT DE ÎNTRETINERE. EXECUTAREA OBLIGAŢIEI DE CĂTRE... → |
|---|
