Contract de împrumut al unei sume de bani. Schimbarea obiectului plăţii. Condiţii
| Comentarii |
|
Potrivit art. 1578 din Codui civil, în cazul împrumutului de bani, la scadenţă trebuie să fie restituită suma împrumutată, iar creditorul nu poate fi obligat să primească o altă prestaţie decât aceea care i se datorează (art. 1100 din Codul civil).
Părţile raportului juridic-obligaţional ar fi putut să schimbe obiectul acestui raport printr-o convenţie anterioară plăţii (în caz de novaţie obiectivă) sau chiar în momentul plăţii (în caz de dare în plată).
Neexistând consimţământul creditorului în acest sens, susţinerile debitorului că i-a oferit alte prestaţii în contul datoriei sunt lipsite de relevanţă faţă de dispoziţiile legale sus-menţionate.
(Decizia nr. 2364 din 19 septembrie 2001 - Secţia a IlI-a civilă)
Prin cererea înregistrată sub nr. 3825 din 4.02.2000 pe rolul Judecătoriei Giurgiu, reclamantul M.F. I-a chemat în judecată pe pârâtul L.P., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul să-i restituie suma de 46.000.000 lei.
La data de 21.09.2000, reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul că a solicitat să fie obligat pârâtul la plata sumei de 2200 USD, reprezentând împrumutul acordat şi dobânda lunară de 200 USD.
Prin Sentinţa civilă nr. 3787 din 19.10.2000, pronunţată de Judecătoria Giurgiu, a fost admisă acţiunea reclamantului şi a fost obligat pârâtul să restituie reclamantului suma de 52.000.000 lei şi 4.443.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, din actele dosarului, a rezultat că reclamantul a împrumutat pârâtului suma de 1000 USD, obligându-se să-i restituie la data de 15.03.2000, obligaţie ce nu a fost respectată.
împotriva acestei hotărâri pârâtul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Apelantul a susţinut că instanţa nu a făcut o corectă interpretare a probelor din dosar, din care nu rezultă că acesta s-ar fi obligat la plata dobânzii de 200 USD lunar, şi nu a luat în considerare susţinerea apelantului, în sensul că, în contul datoriei, a remis intimatului-reclamant o staţie de amplificare, estimată la suma de 15.000.000 lei, şi faptul că pentru diferenţa de sumă convenise ca el să vândă în magazinul lui fără ca acesta să-i perceapă chirie.
Prin Decizia civilă nr. 196 din 20.03.2001, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, a fost admis apelul pârâtului şi a fost schimbată în totalitate hotărârea apelată, în sensul că a fost admisă, în parte, acţiunea reclamantului pentru suma de 37.702.400 lei reprezentând împrumut.
Pe fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond trebuia să scadă din suma acordată cu titlu de împrumut suma de 6.000.000 lei, asupra căreia părţile au convenit că a fost restituită. Cât priveşte existenţa unei înţelegeri între părţi cu privire la folosirea de către intimatul-reclamant a spaţiului comercial al apelantului-pârât, cât şi cu privire la staţia de amplificare, instanţa de apel a reţinut că sub acest aspect probatoriile sunt contradictorii şi, în plus, apelantul-pârât nu a formulat o cerere reconvenţională, prin care să invoce pretenţii proprii cu privire la staţia de amplificare.
împotriva acestei hotărâri pârâtul a declarat recurs, susţinând că, pe fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut greşit că recurentul a restituit doar suma de 6.000.000 lei, din interogatoriul luat de instanţa de fond rezultând că a restituit suma de 8.000.000 lei, cât şi faptul că a convenit cu intimatul-reclamant să-i ofere spaţiul său comercial spre folosinţă, chiria obţinută urmând să intre în contul datoriei, şi că i-a mai pus la dispoziţie o statie de amplificare, în valoare de 15.000.000 lei.
Motivele de recurs invocate de recurent se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Recursul este nefondat.
în mod corect instanţa de apel a reţinut că administrarea probelor solicitate de recurentul-pârât în apel nu sunt concludente cauzei, de vreme ce probele administrate la instanţa de fond clarificau raportul obligaţional dintre părţi, situaţia de fapt, recurentul-pârât recunoscând la interogatoriu încheierea celor două chitanţe sub semnătură privată, existenta datoriei şi a faptului că a restituit suma de 6.000.000 lei.
Din interogatoriile administrate nu a rezultat că părţile ar fi convenit asupra schimbării obiectului obligaţiei anterior efectuării plăţii, situaţie în care administrarea unor probe pe acest aspect ar fi fost pertinentă şi utilă cauzei.
Pe fondul cauzei, susţinerea recurentului este, de asemenea, nefondată.
Din recunoaşterea acestuia, efectuată la interogatoriu, rezultă că din suma împrumutată a restituit intimatului-reclamant doar 6.000.000 lei, şi nu 8.000.000 lei, cum susţine recurentul-pârât.
Cât priveşte remiterea către intimatul-reclamant a unei staţii de amplificare în valoare de 15.000.000 lei, cât şi a chiriei obţinute din spaţiul comercial proprietatea recurentului-pârât, dat în folosinţa intimatului-reclamant, acesta din urmă a precizat expres că nu a încheiat o convenţie anterioară plăţii cu recurentul-pârât, prin care s-au înţeles asupra schimbării obiectului plăţii, situaţie în care, potrivit art. 1578 din Codul civil, în cazul împrumutului de bani, la scadenţă trebuie să fie restituită suma împrumutată, iar art. 1100 din Codul civil prevede expres că nu poate fi obligat creditorul să primească o altă prestaţie decât aceea care i se datorează.
Părţile raportului juridic obligaţional ar fi putut să schimbe obiectul acestui raport, existând în acest caz o convenţie anterioară plăţii (în caz de novaţie obiectivă), sau chiar în momentul plăţii (în caz de dare în plată).
în speţă, nu a existat consimţământul intimatului-reclamant în acest sens, iar susţinerile recurentului-pârât, faţă de prevederile art. 1100 şi art. 1578 din Codul civil, sunt fără relevanţă.
Pe de altă parte, recurentul-pârât, în cauza dedusă judecăţii, nu ar putea formula pretenţii proprii cu privire la staţia de amplificare şi la chiria obţinută dintr-un eventual spaţiu comercial lăsat în folosinţa intimatului-reclamant, neformulând în acest sens cerere reconvenţională, situaţie în care intimatul-pârât nu ar putea fi obligat la efectuarea unor prestaţii.
Având în vedere aceste considerente, în raport şi cu dispoziţiile art. 316 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 296 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat. (Judecator Ioana Surdescu)
| ← Contract de împrumut al unei sume de bani. Stipularea unei... | Contract de împrumut al unei sume de bani. Obligaţia... → |
|---|
