Contract de donaţie. Teren. Forma autentică cerută ad validitatem
| Comentarii |
|
Sfera actelor juridice de donaţie este guvernată de regulile prevăzute în art. 813 şi 814 din Codul civil, potrivit cărora atât oferta de donaţie, cât şi acceptarea ei trebuie să îmbrace forma autentică cerută ad validitatem.
Pe cale de consecinţă, cererea care tinde la constatarea de către instanţă că simplul acord de voinţă, în sensul donaţiei, respectiv al acceptării ei, privitoare la un teren, ar fi fost suficient pentru ca actul juridic al donaţiei să fie valabil, contravine legii şi nu poate fi primită ca apărare eficientă, în contra unei acţiuni în revendicare.
(Decizia nr. 562 din 6 martie 2001 - Secţia a III-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 6075 din 20.04.1999, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii A.N. şi A.A., în contradictoriu cu pârâţii Asociaţia C. şi S.C. "I." S.A., pârâţii au fost obligaţi să lase reclamanţilor, în deplină proprietate, terenul în suprafaţă de 800 mp, situat în Bucureşti, sectorul 1, a fost respins ca neîntemeiat al doilea capăt de cerere prin care se solicita să se constate că pârâţii sunt constructori de rea-credinţă pe o suprafaţă de 200 mp din terenul sus-menţionat şi să se dispună păstrarea de către reclamanţi a lucrărilor de construcţii, cu plata materialelor şi manoperei.
Soluţia primei instanţe a rămas definitivă, prin Decizia civilă nr. 1762/A din 17.05.2000, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii-pârâţi.
Prin recursul formulat, pârâta Asociaţia C. a criticat decizia pronunţată în apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că terenul în litigiu i-a fost donat de către intimaţii-reclamanţi prin Actul nr. 8521 din 09.10.1974, din care rezultă nemijlocit, prin semnătura olografă, voinţa acestora de a ceda terenul, fără rezerve şi fără nici o pretenţie.
S-a mai susţinut că instanţele au ignorat în mod nejustificat acordul de voinţă al părţilor, concretizat în actul menţionat, chiar dacă acesta nu a îmbrăcat forma autentică, intenţia de gratificare fiind neîndoielnică, solicitând admiterea recursului şi respingerea pe fond a acţiunii în revendicare.
Curtea a respins recursul ca nefondat, reţinând că tribunalul a constatat că reclamanţii au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra terenului cu acte, cărora nu le poate fi opus actul prezentat de recurenta-pârâtă ca act de donaţie valabil, întrucât validitatea donaţiei este dată de forma autentică pe care trebuie să o îmbrace atât oferta de donaţie, cât şi acceptarea ei.
Simplul acord de voinţă al părţilor, din care ar rezulta clar intenţia de gratificare, nu este suficient pentru ca actul de donaţie să fie considerat valabil din punct de vedere juridic, spre a fi opus reclamanţilor în acţiunea în revendicare.
| ← Contract de împrumut al unei sume de bani. Obligaţia... | Contract de donaţie. Revocare pentru ingratitudine. Condiţii → |
|---|
