Contract de împrumut al unei sume de bani. Stipularea unei dobânzi spoliatoare. Cauză imorală
| Comentarii |
|
Inserarea unei dobânzi de 1% pe zi, într-un contract de împrumut cu privire la o sumă de bani stabilită în dolari SUA, în timpul în care băncHe percepeau pentru credite acordate populaţiei în această valută o dobândă de cel mult 7% pe an, constituie un fapt imoral, deoarece are un caracter vădit spoliator pentru debitor, această clauză urmând deci a fi considerată nulă absolut.
(Decizia nr. 432 din 15 februarie 2002 - Secţia a IV-a civilă)
Urmăriţii S.D.I. şi G.l. din Dosarul de vânzare silită imobiliară nr. 15854/2000 (comandament) al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, au înaintat contestaţie la executare împotriva acestei urmăriri, în Dosarul nr. 4059/2001 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pentru stabilirea întinderii creanţei cuprinse în titlul executoriu reprezentat de Contractul de împrumut nr. 1317 din 01.12.1999, în sensul de a se constata obligaţia lor de a le restitui intimaţilor M.P. şi M.N. numai suma împrumutată de aceştia, respectiv 2750 USD, precum şi cheltuieli legate de executarea contractului.
Contestatorii susţin că sunt nule clauzele din contract privind plata unor penalităţi de întârziere de 1% pe zi sau a unor dobânzi de 30% pe lună, calculate la suma împrumutată, iar, pe de altă parte, că acestea au fost stabilite alternativ cu suportarea de către ei a cheltuielilor de executare a contractului, opţiunea lor fiind pentru plata cheltuielilor de executare şi nu a penalităţilor.
în ce priveşte nulitatea penalităţilor, contestatorii au susţinut că acestea reprezintă, în realitate, stipularea unei clauze penale prevăzute de art. 1069 din Codul civil, a cărei inserare în contractele de împrumut este interzisă prin Legea nr. 313/1879, aflată încă în vigoare.
în motivarea nulităţii clauzei privitoare la dobânzi, contestatorii au susţinut că în momentul încheierii contractului nu existau dispoziţii legale care să prevadă dobânda legală, ceea ce înseamnă că stipularea dobânzii în contract contravenea dispoziţiilor Legii contra cametei, coroborată cu art. 1589 din Codul civil.
Judecătoria a admis în parte contestaţia, prin Sentinţa civilă nr. 7207 din 29.09.2001, şi a constatat că întinderea creanţei născută din titlu este de 2750 USD, reprezentând suma împrumutată şi dobânda de 30% pe lună, calculată la această sumă, de la data scadenţei şi până la ultimul act de executare silită.
în motivarea sentinţei s-a arătat că nu poate fi reţinută susţinerea contestatorilor cu privire la nulitatea clauzelor privind dobânzile şi penalităţile, deoarece, prin Sentinţa civilă nr. 1255 din 19.01.2001, pronunţată în alt proces, în care urmăriţii au formulat opoziţie la executare, s-a respins în mod irevocabil o astfel de cerere a contestatorilor, şi că, indiferent de soluţia pronunţată prin acea sentinţă, se reţine executarea numai a clauzei privind dobânzile, deoarece în convenţie s-a stipulat plata dobânzilor alternativ cu plata penalităţilor, iar penalităţile sunt interzise în contractele de împrumut prin Legea nr. 313/1879.
Nu s-a reţinut nici apărarea contestatorilor în sensul că ar putea opta între plata dobânzilor şi suportarea cheltuielilor de executare a contractului, motivându-se că aceste obligaţii, deşi prevăzute în convenţia părţilor, au natură diferită, fiind exclusă posibilitatea executării alternative a acestora.
Contestatorii au declarat apel împotriva sentinţei, învederând nulitatea ei din cauza consemnării greşite a datei pronunţării (29.09.2001, deşi data exactă a fost 29.06.2001), a contradicţiei dintre respingerea excepţiei autorităţii lucrului judecat a Sentinţei civile nr. 1255 din 29.01.2001 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi însuşirea în motivarea hotărârii a soluţiei din această sentinţă, şi a neaplicării regimului juridic al nulităţii absolute, care operează chiar împotriva părţilor contractante, cu referire la situaţia clauzelor din contract privitoare la penalităţi şi dobânzi.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a lll-a civilă, prin Decizia civilă nr. 3165/A din 7.11.1997, a respins apelul ca nefondat, reţinând că data sentinţei reprezintă o evidentă eroare materială, că motivul de apel în care se face referire la autoritatea de lucru judecat a acelei sentinţe este şicanator, deoarece respingerea acestei excepţii este în favoarea contestatorilor şi, oricum, chiar întemeiată fiind, critica nu putea duce la schimbarea soluţiei dată de judecătorie, şi că în ce priveşte soluţia de constatare a nulităţii clauzei penalizatoare sentinţa amintită are autoritate de lucru judecat, fapt ce nu a mai impus analiza argumentelor expuse la acest motiv.
Contestatorii au declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, cerând casarea ei şi admiterea acţiunii pentru următoarele motive, încadrate în bloc în art. 304 pct. 7 şi 9 din Codul de procedură civilă:
- nu se putea invoca autoritatea lucrului judecat a sentinţei pronunţate asupra opoziţiei la executare, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă, aceasta se mai putea ataca o dată cu atacarea ordonanţei de adjudecare, act ce nu s-a pronunţat însă în dosarul de vânzare silită imobiliară;
- dobânda de 30% pe lună, care este acelaşi lucru cu penalizările de 1% pe zi, reprezintă în mod clar clauze penale, care sunt interzise prin Legea nr. 313/1879, şi nu despăgubiri moratorii, aşa cum a reţinut prima instanţă, astfel că trebuia să se facă aplicarea în privinţa lor a regimului nulităţii absolute.
Recursul este fondat.
Critica referitoare la aplicarea greşită a dispoziţiilor legale privitoare la modul de soluţionare a excepţiei autorităţii lucrului judecat şi la motivarea contradictorie a hotărârilor sub acest aspect, care învederează motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 din Codul de procedură civilă, este întemeiată.
Astfel, motivarea deciziei din apel, pe lângă faptul că nu răspunde precis la critica apelantului, prin care semnala contradicţiile din motivarea sentinţei în privinţa soluţionării acestei excepţii, este ea însăşi contradictorie, deoarece, pe de o parte, statuează că respingerea excepţiei este în favoarea apelanţilor şi că admiterea ei nu ar duce la schimbarea soluţiei primei instanţe, lăsând astfel să se înţeleagă că îşi însuşeşte respingerea excepţiei pronunţată de prima instanţă, pentru ca mai departe să reţină că sentinţa în cauză are autoritate de lucru judecat în ce priveşte cererea de constatare a nulităţii cauzei penalizatoare.
Curtea constată că excepţia autorităţii lucrului judecat nu se poate reţine în cauză, deoarece sentinţa pronunţată asupra opoziţiei nu a rămas irevocabilă. Potrivit reglementărilor din Cartea V cap. IV secţiunea Vil din Codul de procedură civilă, soluţia de respingere a opoziţiei se putea ataca numai odată cu fondul, fapt confirmat şi prin respingerea de către Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 633/R din 23.04.2001, ca inadmisibil, pe acest temei, a recursului declarat de oponenţi împotriva Sentinţei civile nr. 1225/2001, prin care s-a respins opoziţia. Aceste texte sunt aplicabile şi după modificarea Codului de procedură civilă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, întrucât sentinţa s-a pronunţat înainte de modificare şi se aplică, în privinţa căii de atac, dispoziţiile legale anterioare, potrivit art. 725 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Soluţia dată asupra opoziţiei putea fi atacată odată cu atacarea ordonanţei de adjudecare, dar vânzarea silită din Dosarul nr. 15854/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti (comandament) nu a fost finalizată.
Criticile se reţin de Curte doar pentru a statua în sensul că excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intimata-pârâtă nu poate fi primită, întrucât nu se pot examina în această lumină soluţiile pronunţate, care se bazează pe o motivare proprie a primei instanţe.
Curtea constată că este întemeiată critica privitoare la neaplicarea regimului de sancţionare al nulităţii absolute în ce priveşte inserarea în convenţie a penalităţilor şi a dobânzilor în procent de 30% din creanţă pe lună, critică ce vizează motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, în condiţiile în care în convenţie s-au stabilit penalităţi, alternativ cu dobânzi, clauza privind penalităţile urmează a fi considerată clauză penală, prevăzută de art. 1066 din Codul civil, care a fost însă interzisă în contractele de împrumut prin Legea nr. 313/1879. în consecinţă, Curtea apreciază ca fiind legală şi temeinică soluţia primei instanţe, menţinută şi în apel, în ce priveşte constatarea nulităţii clauzei din convenţie privitoare la penalităţile de 1% pe zi.
Părţile nu puteau deci stipula în convenţie decât plata dobânzilor, în condiţiile prevăzute de art. 1586 din Codul civil.
Valabilitatea clauzei privitoare la dobândă urmează să fie examinată în lumina motivului prevăzut de art. 966 din Codul civil, invocat de contestatori în cererea adresată primei instanţe.
Convenţia s-a încheiat la data de 1 decembrie 1999, când nu era stabilită dobânda legală, Decretul nr. 311/1954 (prin care se stabilise dobânda legală) fiind abrogat prin Legea nr. 7/1998, iar stabilirea din nou a dobânzii legale dispunându-se prin Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000. în această situaţie părţile puteau stabili convenţional dobânda, însă faptul împrumutătorului de a insera în contract o dobândă spoliatoare de 30%, care constituie un procent exorbitant pentru o sumă în valută, pe care băncile româneşti o practicau la un nivel de cel mult 7% pe an, constituie un fapt imoral.
Curtea constată deci nulitatea şi a clauzei din convenţie privitoare la dobânzi, conform art. 966 din Codul civil.
în baza art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul contestatorilor şi va modifica decizia tribunalului, în sensul că, în urma admiterii apelului declarat de contestatori împotriva sentinţei, o va schimba în tot, admiţând contestaţia şi stabilind obligaţia contestatorilor de a le restitui intimaţilor, conform contractului, suma de 2750 USD împrumutată, fără dobânzi şi penalităti.
| ← Contract de închiriere. Acţiune în anulare. Dol prin... | Contract de împrumut al unei sume de bani. Schimbarea... → |
|---|
