Contract de închiriere. Prorogare legală în temeiul Legii nr. 17/1994. Condiţii
| Comentarii |
|
în temeiul Legii nr. 17/1994, s-au prelungit de drept toate contractele de închiriere, indiferent de proprietar şi de modul de dobândire al imobilelor, fiind irelevantă comunicarea făcută chiriaşilor de către organele administrative, în sensul că, prin retrocedarea imobilului noului proprietar, a încetat valabilitatea contractului de închiriere deţinut de către aceştia, urmând a încheia cu noul proprietar alt contract de închiriere, întrucât o astfel de comunicare s-a efectuat cu nerespectarea legii.
în aceste condiţii, este irelevantă şi notificarea pârâţilor de către reclamant, eficacitatea notificării putând fi discutată abia după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, dar cu respectarea dispoziţiilor art. 10 din acest act normativ.
(Decizia nr. 129 din 18 ianuarie 2001 - Secţia a 111-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 5389 din 05.04.1999, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A.S. împotriva pârâţilor P.R. şi P.C., având ca obiect evacuarea acestora din imobilul pe care îl ocupau, ca neîntemeiată.
Soluţia a fost infirmată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ care, prin Decizia civilă nr. 1517/A din 05.06.2000, a admis apelul declarat de reclamantul A.S. împotriva sentinţei sus-menţionate, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis acţiunea astfel cum a fost restrânsă şi a dispus evacuarea pârâţilor din imobilul în litigiu, situat în Bucureşti, sectorul 1, cu obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.
împotriva deciziei sus-menţionate au formulat recurs pârâţii P.C. şi P.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, între altele, că în mod greşit instanţa de apel a considerat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 17/1994, cu atât mai mult cu cât s-a invocat lipsa de titlu locativ al recurenţilor-pârâţi pentru un nou contract de închiriere, reclamantul solicitând o chirie exagerat de mare, iar pârâţii au făcut dovada că ei şi-au achitat în continuare chiria.
Recursul este fondat.
Curtea a admis recursul declarat de pârâţi împotriva deciziei recurate, pe care a casat-o, şi în fond a respins apelul reclamantului A.S., fiind menţinută sentinţa Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, ca temeinică şi legală.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel a constatat că instanţa de apel, în mod greşit a reţinut că reclamantul nu era obligat să respecte locaţiunea, deoarece nu ar fi dobândit cu titlu oneros imobilul, precum şi aspectul încetării contractului de închiriere al pârâţilor.
Or, prin Legea nr. 17/1994 s-au prelungit de drept toate contractele de închiriere, indiferent de proprietar şi de modul de dobândire al imobilelor.
în aceste împrejurări, este irelevant în cauză că, în anul 1998, organele administrative, nerespectând legea, au comunicat recurenţilor-pârâţi că, prin retrocedarea imobilului noului proprietar, a încetat valabilitatea contractului de închiriere deţinut de aceştia şi că trebuie să încheie cu noul proprietar alt contract de închiriere, din moment ce vechiul contract de închiriere era prelungit de drept, prin efectul legii.
în această situaţie, şi notificarea efectuată de reclamant la 23.07.1998 nu are nici o relevanţă juridică, aceasta având eficienţă abia după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, dar în condiţiile respectării art. 10 din acest act normativ. Or, în recurs nu s-a făcut dovada unei astfel de notificări, cu respectarea dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă menţionate.
| ← Contract de închiriere. Tacita relocaţiune. Efecte. Prorogare... | Contract de închiriere. Imobil retrocedat proprietarului.... → |
|---|
