Contract de vânzare-cumpărare. Vânzarea-cumpărarea locuinţelor în condiţiile Legii nr. 85/1992. Condiţii speciale
| Comentarii |
|
Conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a legii, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora.
Prin art. 8 din aceeaşi lege s-au instituit condiţiile speciale pentru o anumită categorie de locuinţe dintre cele la care se face referire în art. 7, respectiv: locuinţele în curs de execuţie şi nerepartizate nominal până la data intrării în vigoare a legii pot fi vândute cu aprobarea organelor de conducere ale persoanelor juridice care le au în proprietate.
Prin urmare, în lipsa unor dispoziţii imperative (în sensul celor din art. 7), instanţa nu poate obliga persoana juridică proprietară să vândă imobilele care se află în condiţiile art. 8; vânzarea acestora este lăsată exclusiv la latitudinea organelor de conducere ale proprietarului.
(Decizia nr. 577 din 5 martie 2002 - Secţia a IV-a civilă)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 25 mai 2000, reclamanta C.P. a chemat în judecată pârâţii S.G. P.B. sectorul 1 şi R.A.P.P.S. Bucureşti, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acestora la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat în Bucureşti, compus din două camere.
în motivarea cererii, arată că apartamentul i-a fost repartizat şi s-a încheiat contract de închiriere, dar pârâţii refuză perfectarea actului de vânzare-cumpărare.
Prin Sentinţa civilă nr. 20755 din 14.11.2000, s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.
La soluţionarea cauzei, instanţa de fond a avut în vedere actele dosarului, din care a reţinut următoarele:
Prin Contractul nr. 1330 din 15.12.1995, R.A.P.P.S. şi S.G. P.B. sectorul 1 au închiriat reclamantei locuinţa de serviciu ce face obiectul litigiului.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 85/1992, modul de înstrăinare a locuinţei se stabileşte de consiliul de administraţie, respectiv de conducerea unităţii.
Reclamantul nu a făcut dovada faptului că pârâta R.A.P.P.S., prin conducerea sa, a hotărât înstrăinarea locuinţelor de serviciu, cum este cea în cauză, sau că ar exista vreo dispoziţie legală care să oblige la încheierea unui astfel de contract.
împotriva sentinţei de fond a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru următoarele motive:
Conform art. 1 din Legea nr. 85/1992, locuinţele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990.
Conform art. 7 alin. 1 din aceeaşi lege, locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a legii, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora.
Conform alin. 3 al aceluiaşi articol, beneficiază de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unităţilor proprietare.
Conform alin. 4 al aceluiaşi articol, sunt stabilite unităţile care se ocupă de evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. 1, conform Decretului-lege nr. 61/1990 şi Legii nr. 85/1992.
Din Acordul unic nr. 17091 din 10.12.1988 şi Autorizaţia de construcţie 2 E din 30.11.1998, rezultă că beneficiarul blocului este I.A.P., iar cele 26 de apartamente sunt locuinţe de serviciu; în consecinţă, sunt aplicabile prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992, deoarece aceste apartamente sunt construite din fondurile unei unităţi economice.
Din contractul de livrare a energiei termice pentru încălzire şi prepararea apei calde menajere nr. 1201/1992, rezultă că blocul a fost dat în folosinţă în anul 1992, astfel încât sunt îndeplinite condiţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992.
Prin Decizia civilă nr. 2369 din 3.10.2001 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, s-a respins ca nefondat apelul, pe următoarele considerente:
Potrivit art. 8 din Legea nr. 85/1992- şi nu art. 7 alin. 1 din aceeaşi lege-, construcţiile avute în vedere de art. 7, care se aflau în curs de execuţie şi nerepartizate nominal până la data intrării în vigoare a legii, puteau fi vândute doar cu aprobarea organelor de conducere a persoanei juridice care le are în proprietate.
Din Procesul-verbal de constatare şi recepţie finală nr. 1036 din 25.10.1999 al R.A.P.P.S. - S.A.B. reiese că recepţia finală a fost efectuată la 8.10.1999, în condiţiile în care lucrările au fost terminate la 1.12.1995, fără a se întocmi la acel moment un proces-verbal de recepţie.
S-a mai reţinut că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, apartamentul în litigiu, pe lângă faptul că se afla în curs de execuţie, nu era repartizat nominal; a fost repartizat reclamantei la data de 8.12.1995.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs apelanta, criticând-o pentru aceleaşi motive ca şi cele de apel, motive ce se încadrează în art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Analizând decizia recurată în raport de criticile de recurs, Curtea constată că acesta este nefondat.
în cauză s-a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor Legii nr. 85/1992.
Reglementarea cuprinsă în art. 7 din Legea nr. 85/1992, precizată de către recurenta-apelantă, este conformă cu prevederile legale indicate.
Dar în cauză este incident art. 8 din Legea nr. 85/1992, care prevede: "Construcţiile prevăzute în art. 7, în curs de execuţie şi nerepartizate nominal până a data intrării în vigoare a prezentei legi, pot fi vândute cu aprobarea organelor de conducere ale persoanelor juridice care le au în proprietate, în condiţiile art. 2."
După cum s-a reţinut în cauză, potrivit Procesului-verbal de constatare şi recepţie finală nr. 1039 din 25.10.1999, lucrările au fost complet terminate în data de 1.12.1995.
Totodată, repartiţia nominală către recurenta-apelantă asupra imobilului ce face obiectul litigiului s-a făcut la data de 15.12.1995.
Prin urmare, deşi este vorba de o locuinţă prevăzută în art. 7, sunt întrunite cele două condiţii cumulative prevăzute de art. 8 din Legea nr. 85/1992: construcţia era în curs de execuţie şi nu era repartizată nominal la data intrării în vigoare a legii.
Fiind incident astfel art. 8, şi nu art. 7 din Legea nr. 85/1992, în mod corect s-a făcut aplicarea acestui text legal; în consecinţă, în mod corect s-a reţinut în cauză că imobilul poate fi vândut cu aprobarea organelor de conducere ale persoanei juridice ce-l are în proprietate, în condiţiile art. 2 din lege.
Deşi se face referire la un contract de livrare a energiei termice pentru încălzire şi prepararea apei calde menajere, actul nu este depus în cauză.
Oricum, nu avea relevanţă faţă de cele reţinute de Curte mai sus privind prevederile art. 8 şi probele din care s-a reţinut incidenţa acestui text legal.
| ← Contract de vânzare-cumpărare. Vicierea consimţământului... | Contract de vânzare-cumpărare. Simulaţie cu privire la preţ.... → |
|---|
