Contract de vânzare-cumpărare. Voinţă juridică. Violenţa psihică ca viciu de consimţământ. Termenul de prescripţie extinctivă. Momentul de la care începe să curgă
| Comentarii |
|
Voinţa juridică priveşte două laturi esenţiale: consimţământul şi cauza sau scopul actului juridic.
Probatoriile administrate au demonstrat existenţa violenţei psihice, ca viciu de consimţământ, constând în deportarea, anterioară încheierii contractului, a tatălui şi condamnarea fratelui pentru uneltire contra ordinii de stat comuniste.
Nu se poate reţine prescripţia dreptului la acţiune în constatarea nulităţii relative faţă de dispoziţiile art. 9 din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora prescripţia dreptului la acţiune în anularea unui act juridic pentru violenţă începe să curgă de la data la care aceasta a încetat. în cauză, violenţa a încetat în decembrie 1989, când au intervenit evenimente ce au marcat reinstalarea ordinii democratice, iar acţiunea a fost introdusă la 11.10.1990, deci înlăuntrul termenului prescris de lege.
(Decizia nr. 1476 din 21 mai 2001 - Secţia a IlI-a civilă)
Prin cererea înregistrată la 11.10.1990 pe rolul Judecătoriei Bolintin Vale, P.M., M.S., M.M. şi M.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.A.P. "N.B.", să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 437/1961, cu motivarea că asupra vânzătorilor s-au exercitat presiuni de către autoritate, iar preţul a fost fictiv.
După mai multe cicluri procesuale şi după strămutarea pricinii, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 7464 din 15.10.1998, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii S.C. "V.", S.C. "A." S.R.L. şi intervenientul M.C., fiind respinsă ca nefondată şi cererea de intervenţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 3707 din 22.12.2000, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanţi şi intervenienţi, pentru următoarele considerente:
Vânzătorii au înstrăinat pârâtei cotele lor părţi din bunul indiviz, fără ca prin aceasta să lezeze drepturile celorlalţi coindivizari.
Din probele administrate nu a rezultat vicierea consimţământului prin violenţă, care să atragă nulitatea relativă a contractului.
Susţinerile reclamanţilor referitoare la neplata preţului sunt nefondate, deoarece se putea cere fie obligarea cumpărătorului la executarea obligaţiei, fie rezoluţiunea contractului.
Preţul vânzării nu a fost derizoriu şi nici fictiv, iar împrejurarea că preţul plătit a fost egal cu taxa datorată de vânzători, pentru a intra în posesia celorlalte bunuri succesorale, nu poate conduce la concluzia că preţul plătit, astfel determinat, a fost neserios.
împotriva deciziei au declarat recurs reclamanţii şi intervenientul, criticând hotărârea sub aspectul neaprecierii corecte a probelor administrate şi nepronunţării asupra unor dovezi care erau hotărâtoare în dezlegarea pricinii, motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 10 şi 11 din Codul de procedură civilă.
Din probele administrate în cauză reiese că imobilul ce a făcut obiectul vânzării a fost ocupat de către Cooperativa B.V., apoi a devenit sediul C.A.P. "N.B.", cu mult înainte de cumpărare.
Prin probele testimoniale administrate s-a făcut dovada că familia M. a fost izgonită din casă şi obligată să se refugieze la marginea comunei.
Autorul recurenţilor, M.V., ca şi fiul său, M.C., au fost arestaţi şi condamnaţi pentru activitate subversivă împotriva regimului comunist.
Din procesul-verbal de la 7.10.1961 a rezultat că preţul vânzării a fost stabilit de cumpărătoare, aceasta fiind cea care a hotărât vânzarea imobilului, şi nu donarea lui.
Toate actele depuse la dosar demonstrează că vânzătorii nu şi-au exprimat liber consimţământul.
Instanţa vorbeşte de prescripţia dreptului la acţiune, lăsând să se înţeleagă că dreptul la acţiune s-ar fi prescris, teorie în contradicţie cu dispoziţiile Decretului nr. 167/1958, potrivit cărora termenul începe să curgă din momentul încetării violenţei, în speţă decembrie 1989.
Cauza convenţiei a fost imorală, astfel încât instanţa putea constata nulitatea actului.
Prin Sentinţa civilă nr. 1378/1992 s-a stabilit că fiecare dintre succesori are o cotă de 1/5, şi nu 1/4, astfel încât s-a vândut mai mult decât aveau vânzătorii.
Instanţa nu se pronunţă asupra apelului declarat de intervenientul M.C.
Recursul este fondat.
Anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare se cere, autorul reclamanţilor şi intervenientului M.V. a fost dislocat la data de 20.04.1952, în baza Deciziei M.A.I. nr. 239/1952, din comuna B.V. şi i s-a fixat domiciliul obligatoriu în comuna V.N., judeţul C.
în anul 1960, intervenientul M.C. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 509/1960 la 5 ani închisoare corecţională, pentru uneltire contra ordinii de drept.
Imobilul înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 437 din 10.11.1961 era ocupat, anterior încheierii actului de înstrăinare, de către Gospodăria Agricolă de Producţie, astfel cum rezultă din procesul-verbal din 7.10.1961. Prin acelaşi proces-verbal s-a hotărât de către consiliul de conducere al G.A.C. "N.B." vânzarea imobilului, preţul stabilit fiind de 40.000 lei, ce reprezintă taxa cu care figurau recurenţii drept debit.
Factorul esenţial al unui contract este acordul de voinţă al părţilor, voinţa lor juridică (art. 942 din Codul civil).
Voinţa juridică se concretizează în două laturi esenţiale: consimţământul şi cauza sau scopul actului juridic.
Sub ambele aspecte, contractul încheiat nu este valabil, pentru considerentele ce se vor arăta.
Din probatoriile cu înscrisuri administrate în cauză a reieşit existenţa violenţei ca viciu de consimţământ, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, constând în deportarea anterioară a tatălui şi condamnarea lui M.C. pentru uneltire contra ordinii de stat comuniste.
Sub acest aspect, nu se poate reţine prescrierea dreptului la acţiunea în constatarea nulităţii relative, faţă de dispoziţiile art. 9 din Decretul nr. 167/1954, potrivit cărora prescripţia dreptului la acţiune în anularea unui act juridic pentru violenţă începe să curgă de la data când aceasta a încetat.
în cauză, violenţa a încetat în decembrie 1989, când au intervenit evenimente ce au marcat reinstalarea ordinii democratice, şi, cum cererea introductivă de instanţă s-a înregistrat la 11.10.1990, prescripţia nu a intervenit.
Validitatea unui contract este condiţionată de caracterul licit şi moral al cauzei sau scopului său (art. 948 pct. 2 şi art. 966 - 968 din Codul civil).
Scopul contractului de vânzare-cumpărare a fost imoral şi ilicit, câtă vreme prin încheierea acestuia s-a urmărit obligarea recurenţilor de a legaliza drepturile statului.
Sancţiunea încheierii unui contract cu clauză imorală şi ilicită este nulitatea absolută, conform dispoziţiilor art. 966 din Codul civil.
Pentru considerentele arătate, instanţa va constata că voinţa juridică, sub cele două laturi esenţiale ale sale, nu a existat, fiind încălcat principiul libertăţii de voinţă în materia contractelor.
Faţă de problema de drept rezolvată, Curtea constată inutil a cerceta celelalte motive de casare invocate, cu precizarea că instanţa de apel s-a pronunţat implicit şi asupra apelului declarat de M.C., date fiind considerentele comune ce au stat la baza respingerii apelurilor declarate.
în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, constatând incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, vor fi admise recursurile declarate.
Conform dispoziţiilor art. 312 alin. 2 din Codul de procedură civilă, va fi modificată decizia pronunţată de tribunal, în sensul că apelurile declarate de reclamanţi şi intervenient vor fi admise.
Faţă de dispoziţiile art. 296 din Codul de procedură civilă, hotărârea primei instanţe va fi schimbată în tot, în sensul admiterii acţiunii şi cererii de intervenţie principale.
în baza dispoziţiilor art. 966 din Codul civil, va fi constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare dedus judecăţii, având drept obiect cota de 3/4 din imobilul situat în B.V., judeţul G., unde în prezent se află sediul S.C. "V." S.A., compus din teren în suprafaţă de 2372 mp şi construcţiile aflate pe acesta, învecinat la N cu M.C. şi la S cu A.T.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
| ← Contract de vânzare-cumpărare a unei locuinţe cu plata... | Contract de vânzare-cumpărare. Vicierea consimţământului... → |
|---|
