Contract de vânzare-cumpărare. Vicierea consimţământului prin dol. Proba
| Comentarii |
|
Dolul este o cauză de nulitate a convenţiei când una dintre părţi a utilizat mijloace viclene (maşinaţiuni, şiretenii, manopere dolosive) pentru a induce în eroare (art. 960 din Codul civil).
Conform prevederilor alin. 2 din art. 960 din Codul civil, dolul nu se presupune, astfel încât partea interesată are obligaţia să dovedească în ce au constat mijloacele viclene folosite de pârâtă pentru a o determina să încheie un alt act decât cel convenit.
(Decizia nr. 2330 din 17 septembrie 2001 - Secţia a IlI-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 3422 din 31.03.1999, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta V.A.G. împotriva pârâtei M.V.M., pentru motivele ce se vor arăta:
La 15.10.1993, între părţi a intervenit un act de vânzare-cumpărare autentificat, prin care reclamanta, în calitate de vânzătoare, i-a transmis pârâtei, în calitate de cumpărătoare, dreptul de proprietate asupra apartamentului situat la adresa indicată în acţiune, cu preţul de 115.000 lei, fără înscrierea vreunei clauze speciale.
Din probele administrate nu au rezultat manoperele frauduloase ale pârâtei la încheierea actului de vânzare-cumpărare, nefiind îndeplinite condiţiile art. 953 şi 954 din Codul civil.
Reclamanta nu poate invoca propria greşeală, respectiv necitirea actului înainte de semnarea acestuia.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a lll-a civilă, prin Decizia civilă nr. 3115 din 28.11.2000, a respins ca nefondat apelul reclamantei, reţinând că probele administrate nu au demonstrat că apelantei i s-ar fi viciat consimţământul prin eroare sau i s-ar fi surprins prin doi, pentru a se putea solicita anularea contractelor de vânzare-cumpărare.
Instanţa de apel mai arată că acţiunea în anulare a actului de vânzare-cumpărare este o acţiune supusă termenului de prescripţie de 3 ani.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, pentru motivele expuse în continuare.
Instanţa a dat mai mult decât s-a cerut (art. 304 pct. 6 din Codul de procedură civilă), deoarece pârâta nu a declarat apel, astfel că în mod greşit s-a reţinut excepţia prescrierii dreptului la acţiune.
Motivul invocat este nefondat, câtă vreme instanţa nu a pronunţat pe cale de excepţie prescrierea dreptului la acţiune, ci a soluţionat apelul analizând probele administrate în cauză, soluţionând astfel pricina în fond.
Instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii (art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă), deoarece avea obligaţia să califice în mod corespunzător acest act.
A reţinut instanţa că nu ar fi fost viciat consimţământul reclamantei prin doi, deşi din probe rezultă că voinţa părţilor a fost aceea de a se înstrăina doar nuda proprietate.
Notarul nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i revin potrivit legii, în sensul că nu a dat citire înscrisului.
Critica este nefondată, dat fiind cuprinsul actului autentic încheiat şi împotriva conţinutului căruia recurenta nu s-a înscris în fals.
Se mai arată că hotărârea pronunţată în apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă), în sensul că prin decizie nu s-a răspuns la toate apărările făcute de reclamantă, respectiv nu s-au analizat probatoriile administrate.
Pentru a fi incident acest motiv de modificare este necesar ca instanţa să nu fi motivat soluţia pronunţată, aceasta având obligaţia să răspundă separat diferitelor argumente ale părţii, care sprijină petitul cererii de chemare în judecată.
Cum au fost respectate dispoziţiile art. 261 pct. 5 din Codul de procedură civilă, arătând motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, critica este nefondată.
O altă critică formulată de recurentă, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 din Codul de procedură civilă, este aceea că instanţa nu s-a pronunţat asupra probei cu interogatoriul pârâtei, din conţinutul căreia rezultă că voinţa părţilor a fost aceea ca reclamanta să rămână în apartament până la sfârşitul vieţii.
Omisiunea de pronunţare poate duce la modificarea hotărârii numai dacă mijlocul de apărare necercetat este de natură să ducă la o altă situaţie de fapt şi la o soluţie diferită de cea pronunţată.
în speţă, recurenta a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare pentru doi, ca viciu de consimţământ.
Răspunsul la interogatoriu al pârâtei, în sensul că a fost de acord ca recurenta să locuiască în apartament, nu este de natură să conducă la o soluţie diferită, câtă vreme reclamanta trebuia să facă dovada manoperelor dolosive folosite de intimată pentru a o determina să încheie un alt act decât cel consemnat.
Recurenta arată că în mod eronat a reţinut instanţa că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 953 şi 954 din Codul civil (art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă), deoarece toate probele administrate demonstrează nevalabilitatea actului încheiat.
Nici această critică nu este fondată, de vreme ce reclamanta avea obligaţia, în conformitate cu dispoziţiile art. 1169 din Codul civil, să facă dovada manoperelor dolosive, care au determinat ca vânzătoarea să fie în eroare asupra consimţământul contractului încheiat.
Un alt motiv de recurs invocat este acela că instanţa a apreciat greşit probele administrate (art. 304 pct. 11 din Codul de procedură civilă).
Se arată că răspunsul la interogatoriu, coroborat cu depoziţiile martorilor demonstrează că actul juridic convenit a fi încheiat era un contract de vânzare a nudei proprietăţi.
Critica este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 953 din Codul civil, consimţământul nu este valabil când este surprins prin doi.
Dolul este o cauză de nulitate a convenţiei când una dintre părţi a utilizat mijloace viclene (maşinaţiuni, şiretenii, manopere dolosive) pentru a induce în eroare (art. 960 din Codul civil).
Conform prevederilor alin. 2 din art. 960 din Codul civil, dolul nu se presupune, astfel încât recurenta avea obligaţia să dovedească prin probe pertinente în ce au constat mijloacele viclene folosite de pârâtă pentru a o determina să încheie un alt act decât cel convenit.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat. (Judecator Ioana Surdescu)
| ← Contract de vânzare-cumpărare. Voinţă juridică. Violenţa... | Contract de vânzare-cumpărare. Vânzarea-cumpărarea... → |
|---|
