Caracterul special al normei cuprinse în art. 26 din Legea nr. 18/1991, republicată
| Comentarii |
|
Legea nr. 18/1991, republicată, art. 261)
Prin cererea înregistrată la data de 3 februarie 2005, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reclamanţii V.V. şi V.I. au chemat în judecată pârâta C.E., solicitând instanţei să se constate că au dobândit, prin prescripţia achizitivă de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului situat în Bucureşti, str. L. nr. 69, sector 2.
La data de 21 aprilie 2005, reclamanţii şi-au completat cererea de chemare în judecată şi au modificat cadrul procesual, în sensul că au chemat în judecată şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Local al Sectorului 2 Bucureşti şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, solicitând să se constate vacanţa succesorală cu privire la bunurile defunctei C.E.
în motivarea cererii modificatoare şi completatoare, reclamanţii au arătat că E.C. este decedată şi, neavând moştenitori, succesiunea acesteia a devenit vacantă, conform dispoziţiilor art. 680 coroborate cu art. 724-727 C. civ.
Pornind de la dispoziţia art. 680 C. civ., potrivit căreia, „în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului”, se pune problema de a se determina dacă într-un litigiu având ca obiect constatarea unei succesiuni vacante, Statul prin reprezentantul său Ministerul Finanţelor Publice [reprezentare conferită de art. 25 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954] are calitate de pârât
Art. 26 din Legea nr. 18/1991 a fost modificat prin Legea nr. 158/2010 (M Of. nr. 496 din 19 iulie 2010).
sau, în baza altor reglementări ulterioare Codului civil, calitate are unitatea administrativ-teritorială şi organele fiscale.
Este de observat norma cuprinsă în art. 26 din Legea nr. 18/1991, republicată, potrivit căreia terenurile situate în intravilanul localităţii, care au aparţinut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, fără moştenitori, trec în proprietatea comunei, oraşului sau a municipiului şi în administrarea primăriilor pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosinţă.
Prin O.G. nr. 128/1998, republicată în septembrie 2005, s-a prevăzut că bunurile care provin din succesiuni vacante sunt declarate bunuri intrate în proprietatea privată a statului şi care se valorifică după procedura instituită de acest act normativ [art. 1 alin. (1) lit. b)]. Articolul 3 precizează că declararea bunurilor trecute în proprietatea privată a statului se face la direcţiile generale ale finanţelor judeţene sau ale Municipiului Bucureşti în termen de 10 zile de la data primirii de către deţinător a documentului care constituie titlul de proprietate al statului asupra acestora. în privinţa bunurilor imobile intrate în proprietatea privată a statului ce provin din succesiuni vacante şi care nu se valorifică în termen de 180 de zile de la data evaluării, se prevede că acestea trec în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale cu destinaţia de locuinţe sociale [art. 4 alin. (2) lit. b)]. Articolul 5 prevede că bunurile din această categorie se valorifică de Ministerul Finanţelor Publice prin organele sale teritoriale (Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti).
Potrivit art. 2 alin. (5) şi (6) din H.G. nr. 514/1999, republicată în anul 2004 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 128/1998, bunurile mobile şi imobile care provin din succesiuni Iară moştenitori legali sau testamentari intră, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, după emiterea certificatului de vacanţă succesorală de către birourile notarilor publici. Aceste bunuri se valorifică după obţinerea certificatului, astfel că inventarierea, preluarea şi evaluarea este în competenţa Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.
Mai trebuie menţionată şi dispoziţia art. 85 din Legea nr. 36/1995, care prevede expres că notarul public, la cererea reprezentantului statului, constată o succesiune ca fiind vacantă, în lipsa oricăror moştenitori legali sau testamentari, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii, eliberând în acest sens un certificat de vacanţă succesorală.
Din interpretarea tuturor acestor dispoziţii legale, rezultă următoarele: constatarea unei succesiuni ca fiind vacante poate fi făcută numai în contradictoriu cu Statul Român prin reprezentantul său Ministerul Finanţelor Publice, procedura fiind finalizată prin emiterea unui certificat de vacanţă succesorală. Toate actele juridice ulterioare acestui act sunt acte care ţin de preluarea propriu-zisă a bunurilor, de evaluare şi valorificare, bunurile provenind dintr-o astfel de succesiune vacantă putând trece în proprietatea Municipiului Bucureşti numai în condiţiile arătate, adică după trecerea unui termen de la data evaluării.
în cauză însă, nu se pune problema evaluării şi valorificării unui bun provenit din succesiunea vacantă, ci reclamanţii au solicitat tocmai constatarea acestei împrejurări de fapt (lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, împlinirea termenului de opţiune succesorală), cărora legea le uneşte efecte juridice de transmitere a bunurilor succesorale în proprietatea statului.
Prin urmare, calitate procesuală pasivă în petitul având ca obiect constatarea vacanţei succesorale are Statul Român prin Ministerul de Finanţe, iar sub acest aspect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a celor trei instituţii chemate în judecată a fost greşit soluţionată.
Nici dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 18/1991 nu pot sta la baza unei alte interpretări, deoarece această normă juridică se referă strict la valorificarea unei categorii speciale de bunuri incluse într-o succesiune vacantă, respectiv terenuri situate în intravilan care au aparţinut cooperatorilor sau altor persoane. Acest text nu face referire la calitatea pasivă într-o astfel de cerere de declarare a succesiunii vacante, ci stabileşte că bunurile, odată intrate în proprietatea statului ca succesiune vacantă, nu se valorifică după procedura arătată în O.G. nr. 128/1998, ci se trec direct în proprietatea municipalităţii cu scopul clar de a fi atribuite persoanelor care solicită teren pentru construirea locuinţelor ori pentru amplasarea unor obiective social-culturale sau cu caracter productiv ori pentru situaţia unei compensări cu terenuri a foştilor proprietari, în condiţiile art. 24 din aceeaşi lege a fondului funciar.
Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., decizia nr. 1537/A din 7 noiembrie 2006, nepublicată
Notă: Speţele nr. 90-102 pun în discuţie problema calităţii procesuale pasive a Statului în cererile având ca obiect constatarea vacanţei succesorale (problemă distinctă de cea a legitimării procesuale pasive în cererile având ca obiect constatarea nulităţii unui certificat de vacanţă succesorală; a se vedea nota de la speţa nr. 79).
La originea acestor controverse stau dispoziţiile legale care reglementează drepturile Statului asupra moştenirii vacante şi cele privind procedura notarială prin care succesiunea este declarată vacantă, care trebuie avute în vedere, pentru identitate de raţiune, şi în ipoteza în care vacanţa succesorală este constatată de către instanţă.
Astfel, cu privire la subiectul de drept care dobândeşte bunurile provenite din succesiuni, pe de o parte, se constată că, potrivit art. 680 C. civ., „în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului”. De asemenea, art. 1 din H.G. nr. 662/1991 (abrogată prin O.G. nr. 128/1998) prevedea că: „Bunurile devenite proprietate de stat, în condiţiile legii, prin confiscare (...) prin abandonare ori succesiuni vacante se valorifică de către direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti”. în acelaşi sens, art. 1. alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 128/1998 (abrogată prin
O.G. nr. 14/2007) dispunea că: „Bunurile confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, care se valorifică în condiţiile prezentei ordonanţe, sunt (...) bunurile care provin din succesiuni vacante sau donaţii, cu excepţia celor afectate de clauze derogatorii”, în prezent, art. 9 alin. (1) lit. j) din O.G. nr. 14/2007 stabileşte că: „Ministerul Finanţelor Publice poate transmite sau, după caz, propune Guvernului transmiterea cu titlu gratuit a unor bunuri supuse valorificării unor persoane fizice sau juridice, astfel: (...) ministerelor, autorităţilor publice centrale şi locale - bunurile imobile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, ce provin din succesiuni vacante, cu excepţia celor deţinute de stat în cote indivize, prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Finanţelor Publice, cu destinaţia de locuinţe de serviciu”. în acelaşi sens, art. 5 alin. (7) din H.G. nr. 731/2007 prevede că: „Pentru bunurile provenind din succesiuni vacante, titlul de proprietate al statului asupra acestora este certificatul de vacanţă succesorală emis de notarul public”. Este de remarcat faptul că din analiza logică a acestor ordonanţe şi hotărâri de guvern, nu rezultă în mod univoc faptul că bunurile provenite din succesiuni trec în proprietatea statului, textele de lege citate conţinând numai dispoziţii referitoare la bunurile aflate în proprietatea statului şi provenite din succesiuni vacante (neexcluzând ca alte bunuri provenite din succesiuni vacante să fie dobândite de alte subiecte de drept).
Pe de altă parte, dreptul de proprietate privată asupra acestor bunuri poate aparţine, potrivit art. 4 din Legea nr. 213/1998, domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale. în lipsa altui criteriu de delimitare a domeniului privat al statului de cel al unităţilor administrativ-teritoriale, se impune aplicarea prin analogie a criteriului de delimitare a domeniului public al statului de cel al unităţilor administrativ-teritoriale, şi anume interesul naţiona] sau local, al acestor bunuri, conform art. 3 din acelaşi act normativ. întrucât, în ceea ce priveşte imensa majoritate a bunurilor provenite din succesiuni, nu există nicio raţiune pentru a aprecia că acestea ar fi de interes naţional şi, deci, proprietatea ar aparţine Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, se ajunge la concluzia că acestea intră, pe cale succesorală, în patrimoniul unităţilor administrativ-teritoriale. în acelaşi sens, art. 26 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 158/2010 (M. Of. nr. 496 din 19 iulie 2010), prevede, însă numai pentru categorii speciale de bunuri, că: „(1) Terenurile situate în intravilanul localităţilor, rămase la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice locale, de la persoanele care au decedat şi/sau nu au moştenitori, trec în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale respective, în baza certificatului de vacanţă succesorală eliberat de notarul public. în acest sens, secretarul unităţii administrativ-teritoriale are obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la înregistrarea fiecărui deces al persoanelor respective, să comunice camerei notarilor publici competente datele prevăzute la art. 68 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea dezbaterii procedurii succesorale. Neîndeplinirea de către secretarul unităţii admi-nistrativ-teritoriale a obligaţiei prevăzute în prezentul alineat se sancţionează administrativ, potrivit legii.
Referitor la subiectul de drept care trebuie citat în procedura notarială, art. 5 alin. (8) din H.G. nr. 731/2007 stabileşte că: „în succesiunile ce urmează a fi declarate vacante, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti reprezintă statul ca subiect de drepturi şi obligaţii şi sunt citate de notarii publici în cadrul procedurii succesorale”.
în schimb, art. 75 din Legea nr. 36/1995 prevede că: „în succesiunea ce urmează a fi declarată vacantă, notarul public citează autoritatea administraţiei publice competentă a prelua bunurile”.
Precizăm că, potrivit practicii judecătoreşti majoritare, unitatea administrativ-teritorială este cea care dobândeşte bunurile provenite din succesiunile vacante, avându-se în vedere, pe de o parte, împrejurarea că Legea nr. 213/1998 constituie legea-cadru în materia regimului proprietăţii şi este ulterioară Codului civil, iar, pe de altă parte, acelaşi caracter îl are şi Legea nr. 36/1995 în materia dezbaterii succesiunii vacante, având şi forţa juridică superioară unei hotărâri de guvern, în timp ce în practica notarială se ţinea seama, cel puţin până la adoptarea Legii nr. 158/2010, de dispoziţiile art. 5 alin. (8) din H.G. nr. 731/2007 (a se vedea D. Dunca, Studii. Moştenirea vacantă. Procedura certificatului de vacantă succesorală, în Buletinul Notarilor Publici nr. 1/2010, p. 5).
| ← încheiere de respingere a cererii de înscriere în cartea... | Coordonatele situaţiei juridice specifice donaţiei făcute... → |
|---|
