Desfacerea căsătoriei dintre autorul legatului şi beneficiara acestuia. Nerevocarea legatului
| Comentarii |
|
Pronunţarea divorţului dintre autorul liberalităţii pentru cauză de moarte şi persoana gratificată nu are semnificaţia revocării tacite a legatului, care presupune voinţa neîndoielnică a dispună-torului, cu atât mai mult cu cât această situaţie nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute de art 921-928 C. civ.
C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 614/2000, în C.P.J.C.C.A. Bucureşti2000, p. 213
Prin sentinţa civilă nr. 93 din 17 ianuarie 1997, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, s-a admis, în parte, cererea principală formulată de reclamanta C.R. împotriva pârâţilor L.M. şi L.C.C., prin curator G.A., precum şi acţiunea reconvenţională.
A fost admisă, în parte, cererea de intervenţie forţată formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu intervenienta B.A.
S-a constatat că intervenienta nu are nicio contribuţie la dobândirea unui apartament din sectorul 3, Bucureşti, fiind proprietatea exclusivă a defunctului L.A.
S-a constatat deschisă succesiunea defunctului L.A., decedat la 16 ianuarie 1994, şi că au calitatea de moştenitori testamentari pârâţii L.M. şi L.C.C., conform testamentului autentificat sub nr. 5518 din 12 mai 1984 la notariatul de Stat al Sectorului 3 Bucureşti, iar recla-manta-pârâtă C.R. şi pârâtul-reclamant L.C.C. au calitatea de moştenitori legali: fiică şi fiu ai defunctului, fiecare cu o cotă de 1/3 din masa succesorală, prin reducerea testamentului până la cotitatea disponibilă de 1/3 din masa succesorală.
S-a respins capătul de cerere din acţiunea principală privind constatarea revocării testamentului autentificat sub nr. 5518 din 12 mai 1984, ca neîntemeiat.
S-a constatat compunerea mesei succesorale, pasivul succesiunii şi s-a dispus partajarea bunurilor prin formarea de loturi atribuite părţilor.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanta C.R., cât şi pârâţii L.M. şi L.C.C.
Reclamanta C.R. a criticat sentinţa, susţinând, printre altele, că în mod greşit s-a constatat că pârâta L.M. ar avea calitatea de moştenitor testamentar.
Pârâţii L.M. şi L.C.C. au solicitat actualizarea valorii bunurilor şi schimbarea sentinţei şi pe aspectul pasivului succesoral.
Prin decizia civilă nr. 479 din 17 februarie 1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă, s-au admis ambele apeluri, iar sentinţa primei instanţe a fost schimbată, în parte, sub aspectul valorii bunurilor.
S-a apreciat că, sub acest aspect, ambele apeluri sunt fondate şi, în raport de valorile actualizate de experţi, vor fi admise ambele apeluri, urmând a se reţine noile valori stabilite de experţi, potrivit indicelui de inflaţie stabilit de Comisia Naţională de Statistică.
S-a apreciat, de asemenea, că nu este fondată critica adusă sentinţei, potrivit căreia L.M. şi-ar fi pierdut calitatea de moştenitoare testamentară, ca urmare a pierderii calităţii de soţie a defunctului, deoarece testamentul prin care ea şi fiul său C.C. au fost instituiţi legatari universali nu a fost revocat după divorţ.
împotriva deciziei tribunalului, în termen legal, au declarat recurs atât pârâţii-reclamanţi L.M. şi L.C.C., cât şi reclamanta-pârâtă C.R.
Pârâţii-reclamanţi au criticat hotărârea instanţei de apel, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9, 10 şi 11 C. proc. civ.
Recurenta C.R. a criticat soluţia dată în cauză, susţinând că testamentul a fost lăsat de defunct în considerarea calităţii de soţie ce o avea pârâta-reclamantă la acea dată şi că, în urma divorţului, această calitate a încetat, întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 921-928 C. civ., se impune reducţiunea testamentului, având în vedere partajarea bunurilor făcută în timpul vieţii defunctului. Recursurile nu sunt fondate.
Nici criticile formulate prin recursul declarat de reclamanta-pârâtă C.R. nu sunt întemeiate.
Persona desemnată ca succesor a fost arătată prin testament, acesta nefiind revocat expres, iar desfacerea căsătoriei prin divorţ nu constituie un fapt juridic din care să rezulte neîndoielnic voinţa dispună-torului de revocare tacită a testamentului.
în consecinţă, văzând că nu sunt întrunite cerinţele de casare ale niciunuia din cele 11 cazuri prevăzute art. 304 C. proc. civ., Curtea a respins şi recursul declarat de reclamanta C.M.
| ← Legat universal. Revocare. Bun inexistent în patrimoniul... | înstrăinarea obiectului legatului. Revocare tacită. Domeniu... → |
|---|
