Revocare voluntară tacită a testamentului. Acţiune în predarea legatului cu titlu particular. Prescripţie
| Comentarii |
|
1. Acţiunea în predarea legatului al cărui obiect îl constituie proprietatea asupra unor bunuri imobile determinate este una reală, în revendicare şi, în consecinţă, imprescriptibilă extinctiv.
2. încheierea de către defunct a unui antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la bunurile lăsate prin testament, chiar dacă acesta, din diverse motive, nu a fost perfectat ulterior de către succesori, are semnificaţia unei revocări voluntare tacite a legatului cu titlu particular.
C.A. Cluj, decizia civilă nr. 656/R din 22 septembrie 2004, în C.P.J.C.A. Cluj2004, p. 108
Prin sentinţa civilă nr. 440/2003, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus, a fost respinsă acţiunea reclamantei G.M. împotriva pârâţilor G.G. şi U.I. pentru predarea legatului cu titlu particular având ca obiect 1/2 parte din una bucătărie, antreu, baie, o cămară de alimente, o magazie pentru lemne şi un grajd, care fac corp comun, situate în Borşa, str. R., nr. J, o moară, o piuă, două camere, o bucătărie de alimente care sunt legate de moară, teren situat în Borşa, str. R., nr. 3, în suprafaţă de 7.000 mp şi un circular, bunuri ce i-au fost testate conform testamentului autentificat din 1992 de către defunctul său soţ şi tată al pârâţilor, decedat la 28 noiembrie 1993, instanţa reţinând că s-a stabilit şi partajat în contradictoriu şi cu reclamanta G.M. masa succesorală după defunctul G.G., decedat la 28 noiembrie 1993, iar aceasta nu s-a prevalat de testament, nu a făcut referire la acesta şi nu a solicitat să i se constate calitatea de moştenitoare testamentară a defunctului soţ, cerând de la moştenitorii rezervatari (cei doi copii ai defunctului) predarea legatului.
Prin cererea reconvenţională, G.M. a solicitat să fie exclus din masa succesorală complexul imobiliar din Borşa, str. R. nr. 3, pentru că a fost promis spre vânzare de defunctul G.G., împreună cu ea, promi-tentului-cumpărător T.V., conform antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 31 mai 1993.
Instanţa a mai reţinut şi că acţiunea de predare a legatului cu titlu particular, fiind considerată o acţiune personală, este supusă prescripţiei extinctive de 3 ani, termen care începe să curgă de la data deschiderii succesiunii, care este data morţii celui despre a cărui succesiune este vorba şi acţiunea poate fi privită ca tardivă şi respinsă ca atare.
Acţiunea personală în validare de contract, vizând imobilul în litigiu, nu poate fi privită ca un act de întrerupere a prescripţiei, conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958, acesta fiind, de fapt, o altă cale ocolitoare de valorificare a dreptului asupra imobilului.
Tribunalul Maramureş, prin decizia nr. 514/2003, a respins apelul reclamantei, reţinând că obiect al legatului îl constituie proprietatea asupra unor bunuri imobile determinate şi că acţiunea reclamantei este una reală, în revendicare, imprescriptibilă, şi nu una personală, prescriptibilă în termen de 3 ani.
Instanţa a mai stabilit că judecătoria a respins cererea reclamantei, nu pe excepţia tardivităţii, ci cu motivarea că, în dosarul civil nr. 1421/1995 al Judecătoriei Vişeu de Sus, având ca obiect masă succesorală şi partaj, G.M. a înţeles să culeagă moştenirea doar în calitate de moştenitoare legală, din moment ce nu a sesizat instanţa în scris cu o cerere în predarea legatului cu titlu particular, întemeiată pe testamentul autentic depus la dosar.
Aceasta, deoarece, deşi actul de opţiune succesorală este un act juridic indivizibil, în sensul că se acceptă sau se renunţă la întreaga moştenire cuvenită, se admite, totuşi, că moştenitorul legal care beneficiază şi de un legat, situaţie în care se află G.M., poate opta diferit cu privire la fiecare dintre aceste drepturi succesorale, adică poate accepta moştenirea legală şi renunţa la legat sau invers.
Instanţa de apel a mai reţinut că s-a constatat calitatea de moştenitoare legală (soţie supravieţuitoare) a numitei G.M. după soţul său decedat, iar, ca urmare a împărţirii masei succesorale rămase după acesta, în lotul de bunuri atribuit acestei moştenitoare legale a intrat şi complexul imobiliar din Borşa, str. R. nr. 3, adică bunurile pe care soţul său a vrut să i le lase prin testament autentificat la 30 septembrie 1992 sub nr. 1471. Acest testament a fost revocat, însă, de defunct printr-un act juridic ulterior, încheiat conform dispoziţiilor art. 1294 C. civ., şi anume antecontractul de vânzare-cumpărare din 31 mai 1993, în temeiul căruia bunurile testate au fost înstrăinate lui T.V. şi, de aceea, în acţiunea de stabilire a masei succesorale rămase după defunctul G.G., G.M. nu s-a mai prevalat de acest testament.
Potrivit art. 923 C. civ., orice înstrăinare a obiectului legatului făcută în orice mod sau condiţie revocă legatul pentru tot ce s-a înstrăinat, chiar când înstrăinarea va fi nulă, cum s-a apreciat în cazul în speţă.
în lipsa testamentului, acţiunea reclamantei de predare a legatului a fost considerată inadmisibilă, iar soluţia judecătoriei de respingere a acestei acţiuni corectă.
împotriva deciziei Tribunalului Maramureş, reclamanta a declarat recurs, care a fost respins ca nefondat, instanţa reţinând că, în conformitate cu extrasul de carte funciară nr. 8052 Borşa, proprietarul tabular al imobilului din Borşa, str. R. nr. 3, cuprins în cotă de 1/2 parte în legatul lăsat de defunctul soţ al recurentei, la 30 septembrie 1992, era însuşi testatorul G.G., al cărui drept exclusiv a fost intabulat în cartea funciară în anul 1993, cu titlu de uzucapiune.
Succesiunea şi partajul bunurilor succesorale rămase după defunctul testator G.G., decedat la 28 noiembrie 1993, au fost finalizate prin sentinţa civilă nr. 181/2002 a Judecătoriei Vişeu de Sus, irevocabilă şi complexul imobiliar din Borşa, str. R. nr. 3 a fost cuprins în întregime în masa succesorală şi partaj, iar bunurile casă şi construcţii şi 850 mp teren i-au revenit în totul acesteia.
Pârâţii nu mai puteau fi obligaţi la predarea unor bunuri deja partajate irevocabil, în contradictoriu cu recurenta.
Promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată la 31 mai 1993 de către defunct şi soţia sa G.M., în calitate de vânzători, pe de o parte, şi cumpărătorul T.V., pe de altă parte, nu s-a făcut sub condiţie, iar voinţa defunctului de a încheia un alt act juridic cu privire la bunurile sale, chiar dacă acesta din diverse motive nu a fost perfectat ulterior de către succesori, constituie o revocare voluntară tacită a testamentului, astfel că, în baza unui act desfiinţat, recurenta nu mai avea drept de a pretinde predarea bunurilor succesorale.
| ← înstrăinarea obiectului legatului. Revocare tacită. Domeniu... | Legat. Revocare voluntară tacită. Voinţa reală a dispunătorului → |
|---|
