Legat. Revocare voluntară tacită. Voinţa reală a dispunătorului
| Comentarii |
|
1. Imobilele cumpărate în condiţiile Legii nr. 112/1995 pot fi moştenite atât pe calea succesiunii legale, cât şi a celei testamentare, interdicţia de înstrăinare timp de 10 ani referindu-se doar la actele încheiate între vil, nu şi la cele pentru cauză de moarte.
2. Revocarea voluntară tacită, cauză de ineficacitate a testamentului valabil, ulterioară încheierii actului, îşi are cauza în voinţa unilaterală a testatorului, care trebuie să fie neîndoielnică.
Menţiunea din contractul de vânzare-cumpărare, încheiat după întocmirea testamentului, că apartamentul rămâne în proprietatea pârâţilor „după cum reiese şi din testament" atestă clar că intenţia testatorului nu a fost aceea de a revoca legatul, ci, dimpotrivă, de a-i consolida efectele.
C.A. Cluj, Secţia civilă, decizia nr. 2461 din 31 octombrie 2000,
în C.P.J.C.A. Cluj2000, p. 136
Prin acţiunea înregistrată Ia Judecătoria Cluj-Napoca, reclamantele R.L.M. şi K.S.D. au chemat în judecată pe pârâţii B.L. şi B.L., solicitând:
— constatarea nulităţii testamentului autentic, ca fiind revocat prin întocmirea ulterioară a actului intitulat „contract de vânzare-cum-părare şi întreţinere viageră";
— constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare şi întreţinere viageră;
— a se constata că reclamantele sunt unicele moştenitoare ale defunctului în calitate de fiice;
— a se dispune predarea întregii mase succesorale;
— a se dispune intabularea dreptului de proprietate al reclamantelor în cote egale, cu titlu de succesiune, cu evacuarea pârâţilor.
Prin cererea reconvenţională, pârâţii au solicitat a se constata validitatea contractului de vânzare-cumpărare şi întreţinere viageră, încheiat la data de 15 octombrie 1997 între M.N. şi pârâţi, prin care s-a vândut apartamentul nr. 23 din str. Horea nr. 3, cu preţul de 14.000.000 lei, cu obligaţia de întreţinere şi înmormântare de către pârâţi a defunctului, să se dispună intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâţilor, cu titlu de cumpărare ca bun comun, pronunţându-se o hotărâre care să ţină loc de act autentic, să se constata validitatea testamentului autentic nr. 1121 din 15 octombrie 1997, să se constate că întreaga succesiune după defunctul M.N. revine în întregime pârâţilor, să se atribuie pârâţilor această succesiune.
Prin sentinţa civilă nr. 8205 din 29 mai 1999 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis, în parte, acţiunea civilă a reclamantelor şi s-a respins cererea reconvenţională a pârâţilor.
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul M.N., decedat la 5 decembrie 1997, se compune din întreg dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 23 din str. Horea nr. 5, înscris în C.F. nr. 125954 Cluj-Napoca, nr. top. 898 l/XXIII - apartament cu o cameră şi dependinţe.
De asemenea, s-a mai constatat că: reclamantele au vocaţie succesorală în calitate de fiice ale defunctului în cotă de 1/2 parte fiecare, operează nulitatea testamentului autentic nr. 1121 din 15 octombrie 1997, emis de notarul public F.P.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere încheiat la 5 octombrie 1997.
S-a respins cererea privind predarea posesiei masei succesorale.
S-a respins capătul de acţiune privind includerea în masa succesorală a unor sume şi librete C.E.C., ca nedovedit.
S-a respins cererea privind reducţiunea testamentului. S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantelor în cotă de 1/2 parte, cu titlu de moştenire.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria a avut în vedere următoarele considerente.
Imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Horea nr. 5, ap. 23, a fost proprietatea defunctului M.N., dobândit prin cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995. Reclamantele sunt fiicele lui M.N., decedat la 5 decembrie 1997. Faţă de această împrejurare, în temeiul art. 111 C. proc. civ. şi art. 650 şi urm. C. civ., s-au admis capetele de cerere privind stabilirea masei succesorale şi a moştenitorilor.
La 15 octombrie 1997, defunctul a încheiat cu pârâţii un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere.
în aceeaşi zi, prin testamentul autentificat sub nr. 1121 din 15 octombrie 1997, defunctul a testat apartamentul în favoarea pârâţilor.
Nulitatea antecontractului de vânzare-cumpărare s-a reţinut pentru încălcarea dispoziţiilor împotriva art. 9 din Legea nr. 112/1995, care interzic înstrăinarea locuinţelor cumpărate în baza legii o perioadă de 10 ani.
Testamentul s-a făcut în favoarea pârâţilor, care nu sunt rude ale defunctului, situaţie în care este evidentă o înstrăinare a imobilului, adică o transmitere a dreptului de proprietate, în condiţiile în care legiuitorul a menţionat expres natura nulităţii ca fiind absolută şi care sancţionează actul de înstrăinare săvârşit prin violarea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995.
Faţă de aceste aspecte, s-a constatat nulitatea absolută a testamentului.
Faptul că defunctul a încheiat cu pârâţii două acte de natură diferită şi prin care s-a urmărit dobândirea dreptului de proprietate asupra aceluiaşi imobil conduce la concluzia că s-a urmărit fraudarea legii.
Capătul de acţiune privind predarea posesiei masei succesorale s-a respins, în baza art. 653 C. civ., deoarece reclamantele au posesiunea succesiunii din momentul morţii defunctului.
Tribunalul, prin decizia nr. 701 din 15 aprilie 2000, a admis, în parte, apelul declarat de pârâţii B.L. şi B.L. şi a schimbat sentinţa civilă nr. 8205 din 29 septembrie 1999, în sensul că a înlăturat dispoziţiile privind constatarea nulităţii testamentului şi respingerea cererii de reducţiune a testamentului.
S-a dispus reducţiunea testamentului autentificat sub nr. 1121 din 15 octombrie 1997 de notarul public F.P. la cotitatea disponibilă de 1/3 parte. S-a constatat calitatea părţilor de moştenitoare ale defunctului M.N., reclamantele, în calitate de fiice, fiecare în cotă de 1/3 parte, ca bun comun.
S-a dispus intabularea în cartea fiinciară a drepturilor de proprietate ale părţilor în aceste cote.
Apelul pârâţilor s-a apreciat a fi fondat, sub aspectul calificării juridice date de prima instanţă celor două acte întocmite în aceeaşi zi, 15 octombrie 1997, ca fiind ambele de înstrăinare.
Contractul sub semnătură privată, intitulat de vânzare-cumpărare şi întreţinere, este, într-adevăr, un act de înstrăinare a imobilului, făcut de defunct în schimbul sumei de 14.000.000 lei şi al întreţinerii sale pe perioada vieţii.
Raportat la preţurile practicate la nivelul anului 1997, în condiţiile în care defunctul a păstrat şi uzufructul viager, tribunalul a apreciat că suma de 14.000.000 lei reprezenta la acea vreme uşor peste jumătate din valoarea imobilului, convenţia fiind, aşadar, o vânzare.
Chiar şi în ipoteza în care suma achitată ca preţ reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea imobilului şi contractul este, în acest caz, de întreţinere, tot o înstrăinare rămâne. Faptul că părţile au convenit ca transferul dreptului de proprietate să aibă loc după decesul vânzătorului, „cum reiese din testament", nu schimbă cu nimic natura juridică a contractului sub condiţie cauzală. Evenimentul decesului având loc în interiorul termenului de 10 ani - interdicţia de înstrăinare instituită de art. 9 alin. (6) din Legea nr. 112/1995 - sunt incidente, în ceea ce priveşte acest contract, prevederile art. 11 din acelaşi act normativ.
Nu există, însă, niciun considerent pentru care imobilele cumpărate în condiţiile Legii nr. 112/1995 să poată fi moştenite numai pe calea succesiunii legale, nu şi testamentare, interdicţia de înstrăinare referindu-se exclusiv la actele încheiate între vii, nu şi la cele pentru cauză de moarte.
Faptul că, ulterior testării imobilului în favoarea pârâţilor, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nu înseamnă că testamentul a fost revocat tacit, câtă vreme părţile au stipulat în contract că transferul dreptului de proprietate va avea loc după decesul vânzătorului, în ambele acte momentul transferului dreptului de proprietate fiind acelaşi.
S-a apreciat că testamentul autentic produce toate efectele juridice unui astfel de act, operând în temeiul acestuia transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului pârâţilor, în limitele prevăzute de lege privind cotitatea disponibilă.
în temeiul art. 841, art. 847 şi art. 848 C. civ., s-a dispus reducţiunea testamentului la cotitatea disponibilă de 1/3 parte.
Potrivit art. 650, art. 659, art. 858 şi art. 888 C. civ., s-a constatat calitatea de moştenitori ai defunctului a reclamantelor, în calitate de fiice, fiecare în cotă parte de 1/3 şi pârâţii, moştenitori testamentari, în cotă de 1/3 parte împreună, ca bun comun.
împotriva deciziei au declarat recursuri pârâţii şi reclamantele.
Reclamantele R.M.L. şi K.S.D., în motivele de recurs, arată că, prin decizia atacată, tribunalul, în mod cu totul eronat, a reţinut valabilitatea testamentului.
Testamentul, redactat anterior contractului de vânzare-cumpărare, a fost revocat implicit. Din încheierea contractului rezultă în mod clar intenţia defunctului şi a pârâţilor de a înstrăina apartamentul în litigiu şi de a nu mai ţine seama de testament, care, în realitate, a fost revocat.
Recursul reclamantelor este nefondat.
Defunctul M.N., decedat la 5 decembrie 1997, tatăl reclamantelor, a avut în proprietate apartamentul nr. 23., str. Horea nr. 5, Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 125954 Cluj-Napoca, dobândit prin cumpărare în condiţiile Legii nr. 112/1995.
Cu privire la acest bun imobil, defunctul, la data de 15 octombrie 1997, a încheiat două acte.
Un prim act, unilateral, este testamentul autentificat sub nr. 1121 din 15 octombrie 1997 de notarul public F.P., prin care defunctul a dispus, pentru cauză de moarte, transmiterea proprietăţii imobilului în favoarea pârâţilor.
Defunctul a încheiat cu pârâţii şi un „contract de vânzare-cumpărare şi întreţinere viageră" prin care a „vândut" apartamentul cu suma de 14.000.000 lei şi întreţinere pe perioada vieţii „după care apartamentul rămâne în proprietatea numiţilor cu drepturi depline şi irevocabile după cum reiese şi din testament".
Iniţial, reclamantele au invocat nulitatea testamentului prin raportare la dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 112/1995, care, în opinia lor, s-ar aplica prin similitudine şi actelor de dispoziţie pentru cauză de moarte, când obiect al legatului l-ar constitui o locuinţă cumpărată în condiţiile acestei legi.
Defunctul a cumpărat apartamentul în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995, alineatul ultim al acestui articol stipulând că „apartamentele dobândite în condiţiile alin. (1) nu pot fi înstrăinate 10 ani de la data cumpărării".
Tribunalul a făcut o corectă interpretare a dispoziţiilor textului mai sus-citat, în sensul că înstrăinarea se referă exclusiv la actele încheiate între vii, şi nu cele întocmite pentru cauză de moarte.
Legatul al cărui obiect îl constituie un bun imobil cumpărat de testator în condiţiile Legii nr. 112/1995 nu este lovit de nulitate absolută.
Reclamantele au renunţat a susţine acest motiv de nulitate, arătând că nulitatea testamentului derivă din revocarea acestuia, potrivit dispoziţiilor art. 923 C. civ.
Nulitatea şi revocarea sunt cauze de ineficacitate a legatelor, desemnând ipoteze în care testamentul este lipsit de efecte juridice din cauze prevăzute de lege.
Nulitatea intervine în cazul în care testamentul nu întruneşte condiţiile de validitate de fond sau de formă prevăzute de lege, datorându-se unor cauze existente în momentul întocmirii lui.
Revocarea, cauză ulterioară de ineficacitate a testamentului valabil, poate fi voluntară, când îşi găseşte sorgintea în voinţa unilaterală a testatorului, sau judecătorească, când se pronunţă de către instanţă pentru faptele culpabile prevăzute de lege săvârşite de legatar.
Revocarea testamentului nu este, deci, un motiv de nulitate a acestuia.
Testamentul este un act esenţialmeme revocabil. Reclamantele susţin că defunctul a revocat voluntar tacit testamentul autentificat sub nr. 1121 din 15 octombrie 1997, prin înstrăinarea obiectului legatului în favoarea pârâţilor prin contractul de vânzare-cumpărare şi întreţinere.
înstrăinarea obiectului legatului, făcută în orice mod sau condiţie, revocă legatul potrivit art. 923 C. civ.
Fiind vorba de o revocare indirectă, voinţa revocatorie a testatorului trebuie să fie reală.
Defunctul M.N., după întocmirea testamentului în favoarea pârâţilor, a încheiat cu aceştia şi „contractul de vânzare-cumpărare şi întreţinere". Din conţinutul acestuia din urmă reiese că intenţia testatorului nu a fost de a revoca legatul, ci, dimpotrivă, de a-i consolida efectele. Testatorul a încercat să asigure pârâţilor legatari o dublă modalitate de dobândire a proprietăţii imobilului.
Menţiunea din contract, că apartamentul rămâne în proprietatea pârâţilor „cu drepturi depline şi irevocabile după cum reiese şi din testament" relevă clar intenţia testatorului de a transmite pârâţilor mortis causa bunul proprietatea sa.
Testamentul nefiind nici nul, nici revocat, criticile aduse de reclamante deciziei referitoare la greşita stabilire a valabilităţii testamentului sunt neîntemeiate.
| ← Revocare voluntară tacită a testamentului. Acţiune în... | Testament. Revocare expresă sau tacită. Retractarea... → |
|---|
