Distrugeri importante cauzate părţilor comune ale imobilului. Aprecierea culpei chiriaşului
| Comentarii |
|
Se poate dispune rezilierea contractului de închiriere în temeiul dispoziţiilor art. 24 lit. b) din Legea nr. 114/1996, dacă se constată, în bâza probelor administrate, că pârâtul a pricinuit însemnate stricăciuni locuinţei şi/sau a avut un comportament care face imposibilă convieţuirea ori împiedică folosirea normală a locuinţei. Instanţa a apreciat însă că faptele imputate pârâtului nu au fost săvârşite în exclusivitate de acesta, reprezentând manifestări ale tuturor locatarilor, între care există o stare conflictuală generată de deconectarea întregului imobil de la reţelele de alimentare cu apă şi gaze pentru neplata facturilor către furnizori, astfel că nu se poate reţine culpa exclusivă şi determinantă a pârâtului, de natură a face aplicabilă sancţiunea rezilierii.
I.C.CJ., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1648 din 3 martie 2005, www.scj.ro
Reclamanta A.F.I. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul I.L., solicitând rezilierea contractului de închiriere şi evacuarea pârâtului din locuinţa situată în Bucureşti.
Motivând acţiunea, reclamanta a susţinut că pârâtul a încălcat clauzele contractuale prin distrugeri importante cauzate părţilor comune ale imobilului în care se află locuinţa (spargerea geamurilor şi a uşilor, deteriorarea balustradei), precum şi prin tulburarea liniştii colocatarilor, cărora le-a adresat injurii şi expresii de natură să le lezeze demnitatea, fiind şi sancţionat contravenţional, conform Legii nr. 61/1991.
Acţiunea a fost respinsă, ca nefondată.
Instanţa a constatat că faptele imputate pârâtului nu au fost săvârşite în exclusivitate de acesta, reprezentând manifestări ale tuturor locatarilor, între care există o stare conflictuală generată de deconectarea întregului imobil de la reţelele de alimentare cu apă şi gaze pentru neplata facturilor către furnizori, astfel că nu pot fi reţinute ca temei pentru rezilierea contractului de închiriere şi evacuarea pârâtului din locuinţă.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins, ca nefondat, cu o motivare relativ asemănătoare.
Reclamanta a declarat recurs, solicitând, pe fond, admiterea acţiunii sale.
în motivarea recursului, reclamanta a arătat că a făcut pe deplin dovada culpei chiriaşului în producerea de stricăciuni locuinţei, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 24 lit. b) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 114/1996.
Rccursul nu este întemeiat.
Hotărârile ar fi putut fi calificate ca fiind date cu încălcarea legii, şi anume a dispoziţiilor art. 24 lit. b) din Legea nr. 114/1996, numai dacă instanţele ar fi respins acţiunea, deşi ar fi constatat că pârâtul a pricinuit însemnate stricăciuni locuinţei şi/sau a avut un comportament care face imposibilă convieţuirea ori împiedică folosirea normală a locuinţei.
Or, asemenea situaţii de fapt nu au fost reţinute de către instanţe, iar netemeinicia unei hotărâri nu mai constituie motiv de recurs după modificarea art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000. în plus, nici înscrisurile depuse în acest scop în recurs nu fac dovada temeiniciei acţiunii, ci doar confirmă conţinutul înscrisurilor depuse de reclamantă în fond şi apel şi care au fost examinate de aceste instanţe.
Ca urmare, nu există încălcarea legii imputată de reclamantă, iar recursul fiind nefondat, a fost respins.
| ← Schimbarea de către locatar a destinaţiei imobilului... | Pact comisoriu de gradul II. Excepţia de neexecutare a... → |
|---|
