Pact comisoriu. Interpretare
| Comentarii |
|
Pactul comisoriu inserat în contractul părţilor se interpretează restrictiv, întrucât derogă de la principiul rolului activ al judecătorului.
Convenţia accesorie prin care s-a prevăzut rezilierea de drept a contractului nu poate fi invocată în favoarea sa de către debitorul care nu şi-a executat obligaţia contractuală de plată a chiriei.
C.S.J., Secţia comercială, decizia nr. 1114 din 21 februarie 2003, în P.R. nr. 6/2004, p. 71
Tribunalul Braşov, prin sentinţa civilă nr. 80/C din 24 ianuarie 2001, a admis parţial acţiunea şi a obligat pârâta SC R.P.C. SRL la plata chiriei restante şi a penalităţilor de întârziere, dar a admis şi cererea reconvenţională, constatând reziliat de drept contractul de închiriere la data de 20 octombrie 1999.
Instanţa a reţinut că părţile au încheiat un contract de închiriere cu stabilirea drepturilor şi obligaţiilor reciproce, printre care şi plata penalităţilor în cazul întârzierii la plata chiriei şi rezilierea de drept pentru întârzierea mai mult de 30 zile, conform art. 13 din contract, considerând că, începând cu 20 octombrie 1995, convenţia părţilor a încetat să-şi mai producă efectele juridice.
Curtea de Apel Braşov, prin decizia nr. 248/A din 17 mai 2001, a admis apelul declarat de reclamantă şi a schimbat sentinţa atacată, admiţând acţiunea în totalitate, cu obligarea pârâtei la plata chiriei restante şi a penalităţilor de întârziere şi evacuarea acesteia.
Instanţa de apel a considerat că părţile au încheiat un proces-verbal de predare-primire a terenului în 1999, iar pactul comisoriu stipulat în contractul de închiriere, la art. 13, nu dă dreptul debitorului care nu şi-a executat obligaţiile contractuale să îl invoce, aşa încât rezoluţiunea contractului nu poate opera.
Pârâta a declarat recurs, susţinând că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 13 din contract, pentru că neplata chiriei intervine ca urmare a nefolosirii terenului, iar rezilierea operează de drept. De altfel, în cererea reconvenţională, s-a solicitat constatarea rezilierii contractului potrivit clauzei contractuale, ignorată de instanţa de apel.
Recursul este nefondat.
Prin contractul de închiriere încheiat între părţi s-au stabilit drepturi şi obligaţii decurgând din închirierea suprafeţei de teren pentru depozitarea materialului lemnos. Articolul 13 din contract prevedea plata penalităţilor de 0,5% pe fiecare zi de întârziere şi rezilierea de drept când întârzierea plăţii chiriei ar fi mai mare de 30 zile.
In contractele sinalagmatice, existenţa unei clauze accesorii de rezoluţiune (sau reziliere) în caz de neexecutare a obligaţiei uneia dintre părţi este prezumată.
Părţile pot stipula expres o clauză rezolutorie, înlocuind acţiunea în rezoluţiune judiciară cu o condiţie rezolutorie convenţională. Pactul comisoriu, astfel definit, se interpretează restrictiv, pentru că el derogă de la principiul rolului activ al judecătorului.
Dacă părţile prevăd numai situaţia ca, în caz de neexecutare, contractul să fie desfiinţat, această clauză nu face decât să reproducă regula prevăzută de art. 1020 C. civ., ca rezoluţiunea să-şi păstreze caracterul judiciar, putând fi pronunţată de către instanţă. Iar, în condiţiile în care părţile au exprimat expres rezoluţiunea de plin drept, ea va opera numai odată cu punerea în întârziere a debitorului.
Punerea în întârziere a pârâtei s-a realizat când reclamanta a solicitat plata sumei reprezentând despăgubiri pentru perioada 20 septembrie 1999 - 20 aprilie 2000.
într-o interpretare judicioasă a clauzelor contractuale şi a dispoziţiilor legale, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
în consecinţă, recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← Pact comisoriu de gradul II. Excepţia de neexecutare a... | Pact comisoriu de gradul IV. Evacuare. Tacita relocaţiune → |
|---|
