Donaţie. Reducţiune. Raport, care funcţionează numai între soţul supravieţuitor şi descendenţi. Caracterul mai favorabil al raportului. Data evaluării imobilului raportat în natură
| Comentarii |
|
C. civ., art. 669, art. 751, art. 765 Legea nr. 319/1944, art. 1
I. Instanţa a reţinut prin încheierea de admitere în principiu că G.S. a decedat la data de 17 septembrie 2004, reclamanta, soţie supravieţuitoare, şi pârâtul, fiu al defunctului din prima căsătorie, având calitatea de moştenitori, reclamanta cu o cotă de 1/4 din masa succesorală, iar, pârâtul cu o cotă de 3/4, conform art. 669 C. civ. şi art. 1 din Legea nr. 319/1944.
Cu puţin timp înainte de a deceda, G.S. a înstrăinat la data de 28 iulie 2004, prin contractul autentificat de BNP M.V., nuda proprietate asupra apartamentului nr. 40 situat în Bucureşti, Bd. I.M. nr. 16, bl. 14, sector 6, compus din două camere şi dependinţe, pârâtei C.A., fosta sa soţie, cu rezervarea de către vânzător a dreptului de uzufruct viager şi cu obligaţia cumpărătoarei de a respecta dreptul cu caracter viager al mamei vânzătorului, pârâta G.F., de folosinţă asupra unei camere, cu acces la dependinţe. Imobilul fusese dobândit de vânzător prin moştenire de la tatăl său, G.V., potrivit certificatului de moştenitor eliberat de BNP P.C.
La aceeaşi dată, prin contractul de donaţie autentificat de BNP M.V., G.S. a transmis dreptul de nudă proprietate asupra apartamentului nr. 13 situat în Bucureşti, Calea G. nr. 178, bl. P, sector 1, compus din trei camere şi dependinţe, fiului său, pârâtul G.M.A., rezultat din prima căsătorie cu pârâta C.A., căsătorie ce a fost desfăcută prin sentinţa civilă nr. 5890/10 mai 1999, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
Apartamentul asupra căruia donatorul şi-a rezervat dreptul de uzufruct viager fusese dobândit, necăsătorit fiind, prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 169/1975, încheiat cu ICVL Bucureşti. Cele două contracte care consfinţesc dreptul de dispoziţie al defunctului cuprind menţiunea notarului instrumentator, potrivit căreia vânzătorul, respectiv donatorul, nu a putut semna datorită bolii de care suferea la acea dată, motiv pentru care a pus amprenta indexului stâng pe toate exemplarele întocmite.
Reclamanta a invocat nulitatea celor două contracte, pentru cauză ilicită şi imorală, susţinând că acestea au fost întocmite în scopul eludării drepturilor sale succesorale şi pentru înlăturarea sa de la masa succesorală, şi cu motivarea că defunctul său soţ nu mai avea discernământul necesar şi nu mai realiza consecinţele actelor sale, din cauza bolii de care suferea şi care i-a provocat decesul, susţineri apreciate ca nefondate.
Având în vedere că reclamanta - soţie supravieţuitoare cere de la pârâtul - descendent atât reducţiunea, cât şi raportul donaţiei asupra apartamentului nr. 13 situat în Bucureşti, Calea G. nr. 178, sector 1, precum şi faptul că cele două sancţiuni nu se pot aplica împreună, deopotrivă, aceleiaşi liberalităţi, faţă de avantajele pe care le reprezintă raportul, care funcţionează numai între soţul supravieţuitor şi descendenţi, chiar dacă prin donaţie nu s-a încălcat rezerva succesorală, şi care are ca efect desfiinţarea retroactivă a donaţiei, şi potrivit art. 765 alin. (1) C. civ., readucerea în natură a întregului bun donat la masa succesorală, instanţa a aplicat sancţiunea prevăzută de art. 751 C. civ. şi a dispus raportul donaţiei, cu consecinţa readucerii la masa succesorală a apartamentului nr. 13 situat în Bucureşti, Calea G. nr. 178, sector 1.
II. Tribunalul a reţinut că, referitor la raportul donaţiei asupra imobilului din Calea G., s-a reţinut că art. 765 alin. (1) stabileşte faptul că raportul donaţiilor având ca obiect bunuri imobile se realizează în natură, cazurile de raport prin echivalent fiind expres consacrate de lege şi niciuna dintre acestea nu se regăseşte în cauză, instanţa nedis-punând de altfel raportul prin echivalent, cum au pretins apelanţii, ci raportul în natură, cu consecinţa readucerii sale în masa partajabilă.
Ca atare, la data realizării partajului, în mod corect la evaluarea componenţei masei partajabile şi pentru determinarea sultelor cuvenite părţilor pentru compensarea loturilor fizice, s-a avut în vedere valoarea bunurilor de la data realizării acesteia, astfel cum prevede legea.
Referitor la problema rezoluţiunii contractului de donaţie, instanţa de apel a reţinut nefondate şi lipsite de suport criticile, prima instanţă nepronunţând rezoluţiunea acestuia, ci raportul, în sensul aducerii bunului în masa succesorală, contractul necuprinzând o clauză de raportare prin echivalent, expresă, din partea donatorului defunct.
III. Curtea a arătat că recurenţii pornesc în mod greşit de la dispoziţiile art. 765 alin. (2) C. civ., pentru a justifica în drept cererea de evaluare a imobilului raportat la momentul deschiderii succesiunii.
Dispoziţiile enunţate de către recurenţi sunt aplicabile pentru cea de-a doua ipoteză de lucru, prevăzută în alin. (1) al aceluiaşi articol, potrivit căreia „când cel ce a primit imobilul, l-a înstrăinat sau ipotecat înaintea deschiderii succesiunii, raportul în natură nu este obligatoriu”.
In această ipoteză, se prevede în alin. (2) că raportul „se preţuieşte după valoarea ce imobilul a avut în momentul deschiderii succesiunii”.
In speţă însă, nu a existat nicio cauză de împiedicare a efectuării raportului în natură, din cele prevăzute în alin. (1), astfel încât textul alin. (2) nu este aplicabil, cum şi nicio altă cauză având acelaşi efect, respectiv impunerea de către donator sau autorizarea de către acesta a efectuării raportului în echivalent sau pieirea imobilului.
C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şi propr. int., decizia nr. 447/R din 29 octombrie 2009, nepublicată
| ← Reducţiunea iiberaiităţiior excesive. Donaţie deghizată.... | înzestrare făcută la căsătorie. Obligaţie de raport Dovada... → |
|---|
