Reducţiunea iiberaiităţiior excesive. Donaţie deghizată. Incidenţa art. 845 C. civ. Bun dobândit în timpul căsătoriei. Imposibilitatea aplicării prezumţiei numai în raport cu unul dintre soţi. Modalităţi de calcul al rezervei
| Comentarii |
|
C. civ., art. 651, art. 770, art. 845, art. 847, art. 849
C. fam., art. 31
Prin cererea înregistrată la data de 16 februarie 2004 pe rolul Judecătoriei Buftea, reclamantele S.S. şi P.F.C. au chemat în judecată pe pârâţii S.T., S.P., solicitând să se constate deschisă succesiunea defunctului S.M., calitatea de moştenitori a părţilor, cota fiecăruia, componenţa masei succesorale, alcătuită din imobilul situat în comuna
D. nr. 879, judeţul Ilfov, compus din teren în suprafaţă de 2813 mp, casă de locuit şi anexe gospodăreşti şi din imobilul (garsonieră) situat în Bucureşti, str. S. nr. 7, bl. T9, ap. 9, sector 6, precum şi ieşirea din indiviziune.
La data de 12 martie 2004, pârâtul S.T. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că imobilul (garsonieră) situat în Bucureşti, str. S. nr. 7, bl. T9, ap. 9, sector 6 este proprietatea sa, conform contractului de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager, încheiat cu defunctul şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat să se constate că este constructor de bună-credinţă şi că are un drept de creanţă izvorât din efectuarea unor îmbunătăţiri la imobilul din masa succesorală.
Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe la data de 2 iunie 2005, reclamantele S.S. şi P.F.C. au chemat în judecată pe pârâtul S.T., solicitând să se constate că contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4516/2003 este o donaţie deghizată, să se dispună rezoluţiunea acestui contract, precum şi să se constate că imobilul ce face obiectul contractului face parte 100% din masa succesorală.
Prin încheierea din data de 6 septembrie 2005, instanţa a dispus conexarea celor două dosare.
La data de 27 septembrie 2005, a formulat cerere de intervenţie în interes propriu S.E., prin care a solicitat să fie introdusă în cauză în calitate de pârât, deoarece este coproprietar al imobilului garsonieră situat în Bucureşti, str. S. nr. 7, bl. T9, ap. 9, sector 6.
Tribunalul a reţinut următoarele:
în mod temeinic a reţinut prima instanţă, în ceea ce priveşte situaţia de fapt că, la data de 15 februarie 2003, a decedat S.M., având ultimul domiciliu în comuna Domneşti, judeţul Ilfov, aşa încât, conform art. 651 C. civ., a constatat deschisă succesiunea acestuia şi că au calitatea de moştenitori legali reclamanta-pârâtă S.S., în calitate de soţie supravieţuitoare, precum şi reclamanta-pârâtă P.F.C., pârâtul-recla-mant S.T. şi pârâtul S.P., în calitate de descendenţi de gradul I.
în ceea ce priveşte masa succesorală, s-a constatat, fără ca această constatare să fie criticată prin cele două apeluri, că aceasta se compune din cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului construcţie şi anexe gospodăreşti situat în comuna Domneşti nr. 879 judeţul Ilfov şi din terenul în suprafaţă de 2813 mp, pentru care s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea defunctului prin Ordinul Prefectului nr. 1506/2003, cealaltă cotă de 1/2 revenind soţiei supravieţuitoare, reprezentând partea sa din bunurile comune.
Referitor Ia motivul de apel privind reducţiunea liberalităţii excesive dispuse de către prima instanţă, se reţine că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP B.N., încheiat între S.M., S.T., căsătorit şi A.M., în calitate de declarantă, apelantul-pârât a dobândit nuda proprietate asupra apartamentului nr. 9, situat în Bucureşti, str. S. nr. 7, bl. T9, sc. 1, parter, sector 6 şi nuda proprietate asupra terenului aferent. în cuprinsul actului intervenit în aceste condiţii, părţile au făcut menţiunea că asupra imobilului există înscris un drept de uzufruct viager în favoarea doamnei A.M. şi că prin contract se rezervă uzufructul viager şi în favoarea lui S.M.
Rezerva succesorală este acea parte din patrimoniul celui care lasă moştenirea la care moştenitorii au dreptul în virtutea legii, împotriva voinţei defunctului manifestate prin liberalităţi făcute în timpul vieţii (donaţii) şi/sau prin dispoziţii testamentare pentru cauză de moarte (legate sau exheredări). Dacă în urma determinării valorii concrete a rezervei succesorale se constată că liberalităţile făcute de defunct (donaţii şi/sau legate), acestea urmează a fi reduse în limitele cotităţii disponibile (art. 847 C. civ.).
întrucât formează obiectul unei controverse între părţi, trebuie stabilit, în prealabil, dacă actul juridic încheiat de defunct cu pârâtul S.M. reprezintă o donaţie deghizată.
în acest sens, art. 845 C. civ. prevede în favoarea moştenitorilor rezervatari o prezumţie relativă potrivit căreia înstrăinarea cu titlu oneros făcută unui succesibil în linie dreaptă (rudă în linie directă sau ascendentă, care în momentul înstrăinării ar fi avut calitatea de a-1 moşteni pe înstrăinător) reprezintă o donaţie (socotită în cotitatea disponibilă) dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere şi dacă deghizarea nu este invocată de un moştenitor în linie dreaptă care să fi consimţit la înstrăinare.
în cauza de faţă, sunt întrunite toate cerinţele textului de lege, ceea ce atrage incidenţa prezumţiei legale instituite astfel şi nici nu s-a făcut proba contrară, a plăţii efective a preţului de către apelantul-pârât. Astfel, cel de-al doilea credit obţinut de S.T., în valoare de 900 dolari, conform graficului de rambursare, a fost angajat la 10 septembrie 2003, deci, ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare în discuţie, fiind astfel imposibil să fi fost folosit în vederea plăţii preţului stabilit, iar primul credit, angajat la 31 ianuarie 2002, face referire la o sumă de 500 dolari, mult prea redusă în comparaţie cu valoarea contractului, de 214.000.000 ROL (aproximativ 6.450 dolari).
De asemenea, principial este corectă susţinerea apelantei-inter-veniente, conform căreia prezumţia are în vedere numai înstrăinările în favoarea descendenţilor, ea neputând fi invocată contra terţilor.
Situaţia soţilor este însă una specială, întrucât în cazul proprietăţii comune în devălmăşie bunul asupra căruia poartă dreptul este indiviz şi din punct de vedere ideal, astfel încât titularii nu deţin în exclusivitate nici măcar o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate asupra acestui bun. Din acest motiv, nefiind posibil a se defalca partea din bun înstrăinată de către defunct succesibilului său de cea înstrăinată soţului acestuia, este obiectiv imposibilă aplicarea prezumţiei numai cu privire la o cotă-parte din bun.
Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere că apelanta-intervenientă nu a participat la încheierea actului personal, ci numai ca o consecinţă a aplicării prezumţiei de mandat tacit reciproc reglementate de art. 35 alin. (2) C. fam. şi, în aceste condiţii, în temeiul art. 1199 C. civ., se poate deduce că apelantul-pârât, în legătură cu care s-a reţinut că a încheiat cu S.M. un contract deghizat, nu putea încheia în acelaşi timp un contract nesimulat cu tatăl său, în numele soţiei plătind o parte din preţ. în baza acestei prezumţii judecătoreşti se constată astfel că nici în privinţa apelantei-interveniente voinţa reală a părţilor nu a fost aceea de a Încheia un contract de vânzare-cumpărare, ci unul de donaţie.
Potrivit Codului civil, calitatea de moştenitori o au descendenţii defunctului de orice grad (art. 841-842), deci toţi moştenitorii din clasa I de moştenitori legali, precum şi părinţii defunctului (art. 843). Prin efectul Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor, dreptul la rezervă a fost recunoscut şi în favoarea soţului supravieţuitor al defunctului, fie că vine la moştenire în concurs cu alţi moştenitori rezervatari (descendenţi sau ascendenţi privilegiaţi), fie că va fi singurul moştenitor rezervatar care vine la moştenire în concurs cu alte rude ale defunctului ori cu persoane străine, beneficiare de liberalităţi (art. 1-2).
Din interpretarea art. 841 C. civ., rezultă că rezerva descendenţilor este de 3/4 din moştenire, pentru trei sau mai mulţi copii. Potrivit art. 2 din Legea nr. 319/1944, rezerva soţului supravieţuitor este de 1/2 din cota ce i se cuvine în calitate de moştenitor legal. Raportat la dispoziţiile art. 1 lit. a), rezerva succesorală a soţului supravieţuitor este de 1/8, dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului, indiferent de numărul lor sau de gradul lor de rudenie cu defunctul.
Problema care se pune este dacă rezerva soţului supravieţuitor se va imputa, adică socoti, asupra cotităţii disponibile, astfel cum a apreciat prima instanţă, asupra rezervei descendenţilor sau asupra masei succesorale.
Legea nr. 319/1944 a recunoscut anumite drepturi succesorale, inclusiv dreptul la rezervă, în favoarea soţului supravieţuitor, „din averea celuilalt soţ” (art. 1 şi art. 2 care trimite la primul), deci drepturile sale trebuie „imputate” (socotite) asupra masei succesorale, cu consecinţa micşorării atât a rezervei celorlalţi moştenitori rezervatari, cât şi a cotităţii disponibile. Aceasta înseamnă că drepturile celorlalţi moştenitori, prevăzute de Codul civil (inclusiv rezerva legală) urmează să fie satisfăcute după deducerea cotei prevăzute de Legea nr. 319/1944 în favoarea soţului supravieţuitor.
Pe cale de consecinţă, rezerva descendenţilor urmează a fi calculată după defalcarea rezervei soţului supravieţuitor (1/8), astfel că în cazul în care defunctul a lăsat trei copii ea va fi de 21/32 (3/4 din 7/8), fiecare dintre aceştia din urmă având deci 7/32. Totalul rezervei va fi de 1/8 + 21/32 = 25/32, iar cotitatea disponibilă, pentru care defunctul putea să dispună liber, restul moştenirii, adică 7/32.
Calculul, în concret, al rezervei succesorale şi al cotităţii disponibile presupune, ca următor pas, stabilirea masei succesorale, numită masă de calcul, la care se raportează fracţiunile reprezentând rezerva, respectiv cotitatea disponibilă.
Masa succesorală avută în vedere în acest scop nu este cea lăsată efectiv de defunct, trebuie avute în vedere şi donaţiile făcute de el în timpul vieţii, căci rezerva îi ocroteşte pe moştenitorii rezervatari nu numai împotriva dispoziţiilor testamentare (legate şi exheredări), dar şi împotriva liberalităţilor făcute prin acte între vii (donaţii). înseamnă că stabilirea masei de calcul presupune reconstituirea patrimoniului defunctului, prin calcul pe hârtie, pentru a stabili valoarea pe care ar fi avut-o nemicşorat prin donaţii.
Pentru stabilirea masei de calcul, art. 849 C. civ. are în vedere trei elemente, respectiv trei operaţiuni care se efectuează succesiv: stabilirea valorii bunurilor existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii; scăderea pasivului succesoral din activul brut al moştenirii pentru a obţine activul net; reunirea fictivă (pentru calcul) la activul net a valorii donaţiilor făcute în timpul vieţii de către cel care lasă moştenirea şi aceasta indiferent dacă au fost făcute în favoarea unui succesibil sau în favoarea unui terţ.
în urma acestor operaţiuni se va putea stabili necesitatea reducţiunii liberalităţilor, dacă se dovedesc a fi excesive, depăşind limitele cotităţii disponibile.
Pentru stabilirea activului brut al moştenirii, după identificarea bunurilor defunctului, ele urmează să fie evaluate, pentru că rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă se stabilesc valoric, iar nu individualizat pe bunuri. Evaluarea se face în funcţie de valoarea bunurilor din momentul deschiderii moştenirii (art. 849 C. civ.), pentru că dreptul la rezervă se naşte în acest moment, în raport de care se poate aprecia eventuala depăşire a cotităţii disponibile prin liberalităţile făcute de defunct.
Potrivit suplimentului la raportul de expertiză imobiliară depus în apel la data de 3 aprilie 2008, activul succesoral, compus din 1/2 din: teren situat în comuna D. nr. 879, jud. Ilfov —23.492 Iei, casă de locuit fără îmbunătăţiri - 35.374 lei, anexă gospodărească - 3.036 lei, boxe animale - 381 lei, pătul - 63 lei, WC curte - 394 lei, împrejmuire (gard) - 1.000 lei, pavajul curţii - 886 lei, scheletul de susţinere a viţei de vie - 749 lei, este de Vi din 65.375 lei = 32.687,5 lei, valoarea bunurilor fiind cea de la 15 februarie 2003.
în cauză nu s-a invocat existenţa unui pasiv succesoral.
Reunirea fictivă a donaţiilor ridică problema evaluării lor în vederea reunirii la masa de calcul (adăugire la activul net). în această privinţă, art. 849 C. civ. prevede că evaluarea se face în funcţie de valoarea (de circulaţie) a bunurilor donate în raport de data deschiderii moştenirii, dar după starea lor din momentul încheierii contractului de donaţie, aceasta înseamnă că evaluarea se face ca şi cum bunul ar fi rămas în patrimoniul defunctului până în momentul morţii, având un preţ mai mare sau mai mic numai în funcţie de evoluţia obiectivă a preţurilor, fără a se ţine seama de sporul sau de scăderea valorii bunului datorate faptei donatarului.
Faţă de această dispoziţie legală expresă, nu prezintă nicio relevanţă valoarea bunului la data încheierii contractului de donaţie şi nici valoarea preţului trecut în contract, atunci când liberalitatea a fost simulată sub forma unei vânzări-cumpărări.
Valoarea de circulaţie a apartamentului situat în Bucureşti, str. S. nr. 7, bl. T9, ap. 9, sector 6, la data deschiderii succesiunii, astfel cum a fost calculată de expert O.T.M., prin raportul depus la 3 aprilie 2008, este de 42.819 lei.
Valoarea de calcul este deci de 32.687,5 lei + 42.819 lei = 75.506,5 lei.
Se constată astfel că donaţia făcută de apelantul-pârât, în valoare de 42.819 lei, depăşeşte cotitatea disponibilă, de 7/32 din 75.506,5 lei = 16.517,04 lei.
Din cuprinsul art. 847 C. civ. mai rezultă că reducţiunea este o sancţiune aplicabilă liberalităţilor excesive, care le lipseşte de eficacitate în măsura întregirii rezervei, dar fără a atrage nulitatea lor.
Prin urmare, pentru ceea ce depăşeşte cotitatea disponibilă, în valoare de 42.819 - 16.517,04 lei = 26.301,96 lei, respectiv o cotă-parte de 26.301,96 lei/42.819 lei = 61,42%, donaţia trebuie desfiinţată retroactiv. Pentru restul de 38,58% donaţia este, în schimb, valabilă, apelantul-pârât dobândind definitiv această cotă-parte din dreptul de proprietate asupra imobilului ce reprezintă cotitatea disponibilă în urma operaţiunii juridice la care a participat împreună cu S.M. la data de 12 noiembrie 2002.
întrucât reducţiunea are ca efect desfiinţarea donaţiei în măsura necesară rezervei, moştenitorii rezervatari devin, în principiu, proprietari ai bunului cu care se întregeşte rezerva şi, în această calitate, pot cere restituirea lui în natură.
De la principiul restituirii în natură, se admite, prin excepţie, că dacă donaţia este făcută unui moştenitor rezervatar, acesta poate păstra în contul rezervei sale partea care depăşeşte cotitatea disponibilă, cu condiţia ca în moştenire să existe alte bunuri de aceeaşi natură cu cele dăruite.
Prin urmare, apelantul-pârât poate păstra, de această dată în calitate de moştenitor legal rezervatar, o parte în valoare de 7/32 din 75.506,5 lei = 16.517,04 lei, adică o cotă-parte din bun de 16.517,04/42.819 lei = 38,57%, devenind astfel titularul unei cote-părţi de 77,15% din dreptul de proprietate asupra imobilului.
In aceste condiţii, donaţia este desfiinţată retroactiv pentru o cotă-parte de 22,85% din dreptul de proprietate asupra imobilului şi astfel devin aplicabile prin asemănare prevederile art. 770 alin. (2) C. civ., conform căruia dacă donaţia are ca obiect un imobil, iar partea supusă reducţiunii reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea imobilului, donatorul rezervatar poate păstra în întregime imobilul, iar reducţiunea necesară întregirii rezervei se va face prin echivalent (prin luare mai puţin de către donatar din celelalte bunuri ale succesiunii sau prin echivalent bănesc). Această soluţie se impune în cauza de faţă şi prin prisma faptului că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP A.M. V., după introducerea cererii de chemare în judecată, apelantul-pârât şi apelanta-intervenientă au înstrăinat imobilul donat, situat în Bucureşti, str. S. nr. 7, bl. T9, ap. 9, sector 6, cumpărătoarei I.C.A.
In ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect partajul, se reţine că masa de partajat se compune din imobilul situat în comuna D. nr. 879, jud. Ilfov, din care 1/2 face parte din activul succesoral, cealaltă cotă de 1/2 reprezentând partea reclamantei S.S. din bunul comun, precum şi din echivalentul bănesc al apartamentului situat în Bucureşti, str. S. nr. 7, bl. T9, ap. 9, sector 6, fiind supus însă propriu-zis împărţelii între moştenitorii legali, cu excepţia lui S.T., numai în proporţie de 22,85 %.
De această dată, fiind vorba despre partaj, bunurile indivize se evaluează în funcţie de valoarea de circulaţie a bunurilor la data împărţelii şi după starea lor la data deschiderii succesiunii, pentru ca diminuarea valorii sau sporul de valoare - dacă nu este rezultatul activităţii vreunuia dintre moştenitori - să fie suportată, respectiv să profite tuturor.
în acest sens, se reţine că, potrivit răspunsului din 4 octombrie 2007 la obiecţiunile ridicate la raportul de expertiză efectuat în apel de cei trei experţi, ca urmare a unui obiectiv propus de către apelantele-reclamante, valoarea actuală a imobilului situat în comuna D. nr. 879, jud. Ilfov, compus din: teren — 297.568 lei, casă de locuit fără îmbunătăţiri - 56.163 lei, anexă gospodărească - 5.104 lei, boxe animale -640 lei, pătul - 106 lei, WC curte - 663 lei, împrejmuire (gard) - 1.680 lei, pavajul curţii - 1.490 lei, scheletul de susţinere a viţei de vie -1.258 lei, este de 364.672 lei, în masa succesorală intrând cota de 1/2, respectiv 182.336 lei.
Referitor la apartamentul situat în Bucureşti, str. S. nr. 7, bl. T9, ap. 9, sector 6, se reţine valoarea de circulaţie actualizată calculată de expert O.T.M. prin raportul întocmit la 6 ianuarie 2006, de 95.014,69 lei.
Deoarece succesorii legali culeg din moştenirea lăsată de defunct numai rezerva ce li se cuvine în temeiul legii, iar aceasta nu se poate stabili decât prin raportare la masa de calcul, iar nu prin raportare la masa succesorală, la care s-ar adăuga doar bunurile în privinţa cărora s-a aplicat efectiv sancţiunea reducţiunii, ceea ce constituie efectiv obiectul partajului, în determinarea valorică a loturilor ce se cuvin fiecăruia se vor efectua aceleaşi operaţiuni cu cele urmate pentru a se stabili dacă se impune reducţiunea donaţiei, singura deosebire fiind impusă de faptul că, de această dată, fiind vorba de un partaj, trebuie să se ţină seama de valorile actuale ale bunurilor.
Ca atare, în primul rând se va aduna jumătate din valoarea imobilului situat în comuna D. nr. 879, jud. Ilfov cu valoarea imobilului situat în Bucureşti, str. S. nr. 7, bl. T9, ap. 9, sector 6 şi la suma totală se vor aplica aceleaşi cote care se cuvin părţilor din bunuri, reţinute anterior şi pentru a se stabili dacă s-a încălcat rezerva succesorală. Astfel, din valoarea totală de bunurilor, de 277.350,69 lei, reclamanta S.S. trebuie să primească un lot în valoare de 1/8, respectiv 34.668,83 lei, reclamanta P.F.C. şi pârâtul S.P., în valoare de 7/32, respectiv 60.670,46 lei şi pârâtul S.T., în valoare de 7/16, respectiv 121.340,93 lei. în asemenea condiţii, apelantul-pârât va păstra aceeaşi cotă-parte de 77,15% din dreptul de proprietate asupra bunului dăruit de către defunct, reprezentând cotitatea disponibilă şi rezerva sa legală.
Potrivit art. 6739 C. proc. civ., instanţa a procedat la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Cel mai important argument în sensul neatribuirii în favoarea ape-lantului-pârât a niciunei părţi din imobilul situat în comuna Domneşti nr. 879, jud. Ilfov îl constituie însă acela că acesta are dreptul numai la o rezervă din întreaga masă succesorală, iar rezerva sa a fost epuizată atunci când, prin aplicarea regulilor reducţiunii liberalităţilor excesive, s-a stabilit că urmează a păstra încă o parte din imobilul situat în Bucureşti, str. S. nr. 7, bl. T9, ap. 9, sector 6 în contul părţii sale legale. De altfel, acesta a şi beneficiat, în calitate de dobânditor al cotei disponibile şi al rezervei ce îi revenea, de bunul respectiv, pe care l-a înstrăinat în cursul procesului.
Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., decizia nr. 1730/A din 12 decembrie 2008, nepublicată
| ← Rezerva succesorală. Stabilire în funcţie de numărul... | Donaţie. Reducţiune. Raport, care funcţionează numai între... → |
|---|
