Drept de superficie recunoscut prin hotărâre judecătorească, neintabulată în cartea funciară. Efecte asupra certificatului de moştenitor eliberat după defunctul proprietar al terenului

Comentarii

0

Acordul tacit al proprietarului terenului cu acţiunea reclamanţilor de a reconstitui în totalitate şi pe cheltuiala lor casa înscrisă în cartea funciară pe terenul proprietatea sa echivalează cu recunoaşterea unui drept de superficie acestora, prin înscris autentic - hotărârea judecătorească intrată în puterea lucrului judecat şi pronunţată în contradictoriu.

Situaţia de carte funciară nemaicorespunzând realităţii juridice actuale se impune rectificarea acesteia prin radierea casei vechi demolate şi intabularea celei noi proprietatea reclamanţilor.

O altă consecinţă a situaţiei de drept mai sus prezentate o reprezintă necesitatea constării nulităţii parţiale a certificatului de moştenitor cu privire la casa inclusă în masa succesorală.

Decizia civilă nr. 292/R din 20 iunie 2006 - R.P.

Acţiunea reclamanţilor este o acţiune în realizarea dreptului de coproprietate al reclamanţilor asupra construcţiei situate în comuna P. şi de superficie al reclamantului S.L. pentru terenul aferent construcţiei. Pentru realizarea acestor drepturi reclamanţii au cerut administrarea, între altele, a probei cu înscrisuri depunând în acest sens sentinţa civilă nr. 2590 din 1977 pronunţată de Judecătoria B..

Această hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat şi pronunţată în contradictoriu cu antecesorul părţilor din prezentul proces, a statornicit cu putere de adevăr că reclamanţii S.T. jr. şi soţia lui S.L. au reconstituit în totalitate şi pe cheltuiala lor casa înscrisă în cartea funciară, pe terenul proprietatea tatălui, respectiv socrului lor.

Hotărârea amintită nu constată un drept de creanţă - cum greşit susţine recurentul - ci constată un drept real de coproprietate al reclamanţilor asupra construcţiei şi de folosinţă asupra terenului aferent. Aceasta întrucât proprietarul terenului - S.T. sen. - a fost de acord cu acţiunea fiului şi a nurorii sale, ceea ce echivalează cu dovedirea acceptului său la demolarea şi reconstruirea casei. Ori, dreptul de superficie (drept real care constă în dreptul de proprietate al superfi-ciarului asupra construcţiei şi dreptul de folosinţă al lui asupra terenului aferent) are ca izvor tocmai convenţia dintre proprietarul terenului şi constructor. Cum între proprietarul terenului şi constructori nu a existat o convenţie clasică materializată într-un înscris, hotărârea judecătorească sus-amintită demonstrează tocmai această înţelegere şi faptul că reclamanţilor li s-a recunoscut (prin înscris autentic -hotărâre judecătorească) de către proprietarul terenului atât dreptul de proprietate asupra construcţiei cât şi dreptul de folosinţă asupra terenului aferent. Totodată, este de menţionat că, hotărârea judecătorească susmenţionată este opozabilă şi recurentului care, în calitate de succesor al defunctului S.T. sen., respectiv continuator al persoanei acestuia, a moştenit toate obligaţiile asumate de către antecesorul său în timpul vieţii.

Aceste consideraţii legate de hotărârea judecătorească amintită conduc la concluzia că temeiul de drept folosit de instanţele de fond şi apel în cauza de faţă nu este inadmisibil - cum greşit susţine recurentul - ci este legal şi în concordanţă cu circumstanţele speţei.

Apoi, în ceea ce priveşte radierea vechii case din cartea funciară, instanţa reţine că această casă nu mai există încă înainte de anul 1977 potrivit hotărârii judecătoreşti amintite şi celorlalte acte administrative depuse la dosar - autorizaţii pentru dărâmare sau desfiinţare de construcţii, autorizaţie pentru executare lucrări.

Or, cartea funciară trebuie să oglindească în permanenţă situaţia juridică reală a imobilelor prin descrierea acestora cât mai există, prin înscrierea drepturilor reale existente asupra imobilelor, cu indicarea titularilor acestor drepturi.

Din consideraţiile mai sus expuse rezultă că, situaţia de carte funciară nu mai corespunde realităţii juridice actuale, impunându-se rectificarea acesteia prin radierea casei vechi demolate şi intabularea celei noi proprietatea reclamanţilor. In acest fel, se restabileşte concordanţa dintre starea tabulară şi situaţia juridică reală în cuprinsul cărţii funciare.

O altă consecinţă a situaţiei de drept mai sus prezentată o reprezintă necesitarea constatării nulităţii parţiale a certificatului de moştenitor cu privire la casa inclusă în masa succesorală.

Potrivit sentinţei civile nr. 259 din 1977 a Judecătoriei B., la momentul 1977 casa înscrisă în cartea funciară nu se mai afla în patrimoniul lui S.T. şi prin urmare nici la momentul deschiderii succesiunii după acesta (8 ianuarie 1982) casa nu se afla în patrimoniul defunctului. Altfel spus S.T. senior nu putea transmite către succesorii săi mai mult decât el însuşi avea în patrimoniu, iar certificatul de moştenitor nu putea include în masa succesorală această casă.

Soluţia se impune cu atât mai mult cu cât instanţa de fond şi apel au reţinut dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra casei. Ori, acest bun trebuia scos din masa succesorală tocmai pentru că dreptul de proprietate asupra unui imobil nu poate face parte - în acelaşi timp şi în integritatea sa - din două patrimonii, evident ale unor subiecte de drept diferite.

Ca urmare, instanţa a constatat nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor cu privire la această chestiune.

Pentru transpunerea în hotărâre a acestui statut juridic stabilit, recursul a fost admis cu privire la această critică (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), decizia atacată a fost modificată în sensul admiterii în parte a apelului pentru acelaşi motiv şi în baza art. 296 C. proc. civ., sentinţa judecătoriei a fost schimbată în parte dispunându-se nulitatea parţială a certificatului de moştenitor mai sus examinat.

<

Vezi şi alte speţe de drept civil: