Acţiune în constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a unui imobil naţionalizat. Revendicare
| Comentarii |
|
Legea nr. 10/2001, art. 45 alin. (5)
Preluarea fără nici un titlu legal al imobilului de către Statul Roman în baza Decretului nr. 223/1974, nu scoate acest imobil de sub incidenţa Legii nr. 10/2001, voinţa legiuitorului fiind în sensul reglementării situaţiei juridice a tuturor imobilelor care au intrat în patrimoniul statului în mod abuziv în perioada 06. 03. 1945 -22.12.1989.
în conformitate cu dispoziţiile speciale înscrise în art 47 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 în vigoare la data soluţionării litigiului de către instanţa de fond [art. 45 alin. (5) din actuala redactare a legii], indiferent de cauza de nulitate a actului juridic de dobândire, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii. Acest termen a fost prelungit succesiv, împlinindu-se la data de 18 iunie 2003, dată la care s-a prescris şi dreptul material al acţiunii în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, al reclamantei.
Decizia civilă nr. 425/R din 27 septembrie 2006 - D.M.C.
Prin conţinutul cererii introductive înregistrate la instanţa de fond la data de 28 septembrie 2004, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta B.V. a solicitat constatarea preluării imobilului în litigiu de către Statul Român iară niciun titlu şi anularea încheierilor notariale prin care s-a dispus înscrierea pe această cale a dreptului de proprietate, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare intervenit cu privire la acest imobil între pârâtele SC „C.” SA. şi D.V. cu consecinţa restabilirii situaţiei anterioare de carte funciară prin reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei, obligarea pârâţilor la lăsarea în deplină proprietate şi posesie a imobilului către reclamantă.
Procedând la soluţionarea apelului, tribunalul a constatat nevala-bilitatea titlului de dobândire a imobilului de către Statul Român, statuând că actul administrativ de preluare emis în aplicarea Decretului nr. 223/1974 nu a fost comunicat reclamantei şi nici nu s-a făcut dovada afişării iar, pe de altă parte, actul normativ care a stat la baza acestei măsuri nu poate constitui în condiţiile ordinii de drept de la data aplicării un temei valabil de preluare.
Instanţa de apel a făcut însă o greşită aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 în momentul în care a stabilit că situaţia juridică a imobilului preluat de către stat în condiţiile arătate nu intră sub puterea de reglementare a acestei legi, concluzionând că nu sunt incidente prevederile art. 47 alin. (4) referitoare la prescripţia dreptului material la acţiune, tocmai datorită nevalabilităţii titlului de preluare.
în economia reglementării speciale impuse de Legea nr. 10/2001, prin imobile preluate abuziv se înţeleg atât acele imobile preluate cu titlu valabil, cât şi cele preluate fără titlu valabil, în acest din urmă caz legea prevăzând că persoanele cărora le-au aparţinut astfel de imobile „îşi păstrează calitatea de proprietari avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire...” [art. 2 alin. (2) din lege], în consecinţă, preluarea fără nici un titlu legal a imobilului de către Statul Român, în baza Decretului nr. 223/1974, nu scoate acest imobil de sub incidenţa Legii nr. 10/2001, voinţa legiuitorului fiind în sensul reglementării situaţiei juridice a tuturor imobilelor care au intrat în patrimoniul statului, în mod abuziv, în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989. Raportat la această împrejurare, litigiului de faţă îi sunt aplicabile dispoziţiile speciale înscrise în art. 47 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data soluţionării de către instanţa de fond [art. 45 alin. (5) din actuala redactare a legii], în conformitate cu care, indiferent de cauza de nulitate a actului juridic de dobândire, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii. Cum acest termen a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001, respectiv O.U.G. nr. 145/2001, fiind împlinit la data de 18 iunie 2003, apare evident că acţiunea reclamantei înregistrată la data arătată, chiar depusă la oficiul poştal la data de 24 septembrie 2004, este exercitată peste termenul special, derogator, prevăzut de prevederile legale amintite.
Stabilind astfel ca fiind îndeplinit temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea a fost dată cu greşita aplicare a legii, potrivit dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. urmează a admite recursurile, a modifica în parte decizia atacată cu consecinţa admiterii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune pentru capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare. Vor fi menţinute restul dispoziţiilor deciziei purtând asupra modalităţii de preluare a imobilului de către Statul Român, urmând a anula în parte sentinţa instanţei de fond şi a trimite cauza acesteia pentru judecarea capătului de cerere având ca obiect revendicarea solicitată de titulara acţiunii introductive.
| ← Acţiune în revendicare, întemeiată pe art. 480-481 C. civ.... | Regimul juridic al imobilului ce a făcut obiectul unui... → |
|---|
