Dreptul special de moştenire al soţului supravieţuitor. Neobligativitatea formulării unei cereri reconventionale
Comentarii |
|
Legea nr. 319/1944, art. 1 lit. c), art. 5
Tribunalul a apreciat întemeiat motivul privind greşita reţinere în masa succesorală a bunurilor mobile aparţinând gospodăriei casnice, acestea cuvenindu-se soţului supravieţuitor în virtutea dreptului său special de moştenire, reglementat de art. 5 cu raportare la art. 1 lit. c) din Legea nr. 319/1944, întrucât apelanta-pârâtă a venit în concurs la succesiunea soţului său cu intimatul-reclamant, care nu are calitate de descendent.
Apărările intimatului-reclamant, în sensul că instanţa de fond nu putea să ţină cont de acest drept special al soţului supravieţuitor, întrucât apelanta-pârâtă nu a formulat cerere în acest sens, nu au fost reţinute în apel. Tribunalul a avut în vedere faptul că apelanta-pârâtă se afla în posesia tuturor bunurilor succesiunii, iar prin acţiunea formulată intimatul-reclamant a fost cel care a urmărit dobândirea posesiei acestor bunuri, astfel că la stabilirea masei bunurilor partajabile se impunea înlăturarea bunurilor mobile ale gospodăriei casnice, chiar şi în lipsa unei cereri a apelantei-pârâte.
A fost privit ca întemeiat şi motivul privind greşita atribuire a cotei de 1/2 din dreptul de concesiune asupra locului de veci către apelanta-pârâtă, acesta rămânând în indiviziune tuturor moştenitorilor legali. Prin urmare, se impunea schimbarea sentinţei şi sub acest aspect, în sensul menţinerii stării de indiviziune asupra locului de veci.
Acest aspect nu a fost criticat prin motivele de recurs.
C.A. Bucureşti, s. a III-a civ., min. şi fam., decizia nr. 1086 din 23 iunie 2009
← Sarcini ale moştenirii. Cheltuieli de înmormântare. Datorii... | Acţiune în constatarea capacităţii succesorale. Inadmisibilitate → |
---|