Efectele mandatului. întinderea răspunderii mandatarului. Sume datorate de terţi
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor art. 1532 C. civ. şi art. 374 C. com., mandatarul încheie contractul cu terţele persoane în numele şi pe seama mandantului, astfel încât raportul juridic se stabileşte direct între mandant şi terţ.
Dispoziţiile art. 1541 C. civ. statuează că mandatarul este obligat să dea socoteală mandantului numai de lucrările sale şi să remită numai ceea ce a primit în puterea mandatului.
Mandatarul nu este obligat să plătească mandantului din patrimoniul propriu sumele datorate de terţi, în măsura în care nu le-a încasat. Pentru recuperarea acestora, mandantul are acţiune directă împotriva debitorilor - părţi în raportul juridic, tot mandantul fiind şi acela care va trebui să suporte o eventuală insolvabilitate a acestora.
C.A. Craiova, s. com., decizia nr. 732 din 4 iulie 2001,
in C.J. nr. 1/2002, p. 102
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC U. SA a chemat în judecată pârâta SC C. SA pentru a fi obligată la plata sumei de 200 milioane lei, reprezentând avansul acordat producătorilor agricoli pentru înfiinţarea culturilor de floarea soarelui şi la 47 milioane lei, reprezentând daune sub forma dobânzii pentru nerestituirea sumelor la scadenţă. Pârâta a solicitat respingerea acţiunii, arătând că are numai calitatea de mandatar şi a formulat cerere de chemare în garanţie a producătorilor agricoli cu care a contractat în numele şi pe seama mandantului.
Tribunalul Olt a respins acţiunea reclamantei, reţinând că raporturile juridice s-au stabilit direct între reclamantă şi producătorii agricoli, pârâta fiind numai mandatarul reclamantei. Pe cale de consecinţă, a respins şi cererea de chemare în garanţie.
Apelul formulat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Craiova, ca nefondat.
Curtea a reţinut că între reclamantă şi pârâtă s-a stabilit un raport juridic de mandat, în cadrul căruia pârâta, în calitate de mandatar, şi-a asumat obligaţia de a contracta producţia agricolă de floarea soarelui cu producătorii agricoli de pe raza judeţului Olt, de a distribui avansurile acordate de reclamantă pentru înfiinţarea culturii, de a primi produsele, de a încasa sumele aferente şi de a le preda reclamantei. Potrivit art. 1532 C. civ. şi art. 374 C. com., mandatarul încheie contractul cu terţele persoane în numele şi pe seama mandantului, aşa încât raportul juridic se stabileşte direct între mandant şi terţ. Faţă de caracteristicile raportului de mandat, pârâta nu este obligată să plătească reclamantei, din patrimoniul propriu, avansurile pe care le datorează producătorii agricoli în măsura în care nu le-a încasat. Potrivit art. 1541 C. civ., mandatarul este obligat să dea socoteală mandantului numai de lucrările sale şi să remită numai ceea ce a primit în puterea mandatului.
Curtea a mai reţinut că pârâta a remis mandantului sumele pe care le-a încasat de la producătorii agricoli, dar sumele pretinse prin acţiune nu au fost încasate, în măsura în care pârâta nu şi-a îndeplinit corespunzător obligaţiile asi-mate prin contractul de mandat, respectiv aceea de a încasa toate sumele datorate de la producătorii agricoli, motiv pentru care reclamanta are posibilitatea intentării unei acţiuni de obligare a mandatarului de a-şi îndeplini obligaţiile asumate, putând, totodată, solicita daune pentru îndeplinirea necorespunzătoare a mandatului.
Pentru nerecuperarea sumelor reclamanta are acţiune directă împotriva producătorilor agricoli, în calitate de părţi în raportul juridic, ea fiind aceea care va trebui să suporte şi o eventuală insolvabilitate a acestora.
Cât priveşte capătul de cerere accesoriu, Curtea a apreciat că daunele nu sunt pretinse ca sancţiune pentru executarea necorespunzătoare a mandatului, ci sunt dobânzi calculate la suma ce face obiectul primului capăt de cerere, aşa încât şi acest capăt a fost respins ca nefondat.
| ← Mandat comercial. Imposibilitatea substituirii mandatarului în... | Obligaţia mandatarului de a da socoteală. înstrăinarea nudei... → |
|---|
