Executare silită. Recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a hotărârii judecătoreşti pronunţate de o instanţă a unei ţări nemembre a Uniunii Europene
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 2 Legea nr. 177/1997
Instanţa învestită cu cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executării hotărârii nu are competenţa de a examina temeiurile de fond ale hotărârii, pentru a ajunge la o altă stare de fapt şi la o altă concluzie în drept, în ce priveşte drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor, decât aceea la care a ajuns instanţa străină.
Decizia civilă nr. 1 din 7 ianuarie 2009
Tribunalul Vaslui, prin sentinţa civilă nr. 998 din 25.09.2008, a admis cererea formulată de SC E. SA cu sediul în Republica Moldova, în contradictoriu cu SC G. SRL cu sediul în Vaslui, dispunând recunoaşterea şi încuviinţarea executării hotărârii din 19 noiembrie 2007 date de Judecătoria Economică de Circumscripţie Chişinău, pe teritoriul României.
Pentru a pronunţa hotărârea, tribunalul a constatat că prin hotărârea din 19 noiembrie 2007 a Judecătoriei Economice de Circumscripţie - Chişinău, s-a dispus încasarea de la SC G. SRL România, judeţul Vaslui, în folosul SC E. Bălţi, suma de 3.430 dolari SUA datorie şi 2620,52 dolari SUA penalitate.
în cauză erau îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 50-52 din Tratatul încheiat între România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, ratificat prin Legea nr. 177/1997, iar hotărârea a cărei recunoaştere se solicita a rămas definitivă, fiind susceptibilă de executare.
împotriva sentinţei date de Tribunalul Vaslui a formulat apel SC G. SRL, invocând următoarele motive:
Hotărârea era nelegală şi netemeinică, fiind încuviinţată executarea silită a unui titlu executoriu, pronunţat în Republica Moldova, fără a se analiza clauzele contractului de import-export încheiat de părţi. în contractul de export temporar s-a prevăzut la art. 7.1 că: „în cazul când, până la
28.02.2006, producţia nu va fi vândută de Importator, ea va fi restituită Exportatorului”, sens în care au fost tăcute demersuri, rămase fără rezultat. Plata contravalorii utilajelor şi nici penalităţile de întârziere nu erau datorate, fiind depuse toate diligenţele pentru a respecta prevederile contractuale şi încercându-se restituirea utilajelor.
în susţinerea apelului au fost depuse înscrisuri, şi anume: procesul-ver-bal de sechestru pentru bunuri mobile, încheiat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, din 18.09.2008, debitor SC G. SRL Iaşi.
Prin întâmpinare, intimata a susţinut că SC G. SRL Iaşi nu a luat parte la examinarea cauzei în primă instanţă, însă înştiinţările cu privire la ziua şi locul desfăşurării şedinţei de judecată i-au fost înmânate la timp de Judecătoria Vaslui. Cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite se încadrează în prevederile art. 50 din Tratatul între Republica Moldova şi România privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală din 6 iulie 1996.
Intimata a susţinut că apărările apelantului, pe fondul litigiului, depăşeau limitele competenţei curţii de apel, care nu putea rejudeca hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie Chişinău - Republica Moldova, care a intrat în vigoare. Argumentele apelantului au fost analizate de judecătorie, constatate neîntemeiate, deoarece conform contractului nr. 27 din 27.09.2005, după data de 28.02.2007 (art. 7.2, art. 7.3), apelantul era obligat să restituie utilajul primit din contul propriu, ceea ce nu a făcut.
Curtea de apel a constatat că apelul nu este întemeiat pentm următoarele considerente.
La data de 13 august 2008, Ministeml român de Justiţie a transmis Tribunalului Vaslui solicitarea Ministemlui Justiţiei din Republica Moldova, de recunoaştere şi încuviinţare a executării hotărârii din 19.11.2007, dată de Judecătoria Economică de Circumscripţie a oraşului Chişinău, formulată de SC „E.” SA din Bălţi. Cererea, hotărârea şi actele anexate au fost transmise în temeiul Tratatului între România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, ratificat prin Legea nr. 177/1997.
Instanţa de prim grad a constatat că erau îndeplinite condiţiile stabilite prin Legea nr. 177/1997, Capitolul 4 „Recunoaşterea şi executarea hotărârilor” (art. 50-art. 57), şi anume la cerere să fie anexate textul complet al hotărârii, adeverinţă că hotărârea a rămas definitivă şi că este susceptibilă de executare, acte din care să rezulte că persoanei obligate prin hotărâre, care nu a luat parte la proces, i s-a înmânat, cel puţin o dată, la timp şi în forma cuvenită, citaţia [art. 52 pct. 2 lit. a)-b)]. La cererea de încuviinţare a executării silite, în cazul hotărârilor privind cheltuielile de judecată, se anexează o copie certificată de pe hotărâre şi adeverinţă din care să rezulte că hotărârea este definitivă şi executorie (pct. 3).
La cerere s-au ataşat adeverinţa din care rezulta comunicarea hotărârii debitorului, certificate privind înştiinţarea SC G. SRL România, la timp şi în forma cuvenită, despre data şi locul examinării cauzei, că hotărârea nu a fost executată pe teritoriul Republicii Moldova, era definitivă şi posibil a fi executată dovada comunicării de acte în străinătate.
In cererea de apel au fost invocate motive pe fondul cauzei, drepturile şi obligaţiile părţilor stabilite prin contractul nr. 27/2005 încheiat între SC E. SA din Bălţi - Republica Moldova, denumit „Exportator” şi SC G. SRL Vaslui - România, denumit „Importator”. Cele invocate ar fi putut constitui apărări într-o cale de atac exercitată împotriva hotărârii date de instanţa din Republica Moldova, conform legii statului pe teritoriul cămia s-a pronunţat hotărârea, iar nu în faza procesuală a executării silite, pe teritoriul altui stat.
Curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul hotărăşte în toate cazurile numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, în speţă a recunoaşterii şi încuviinţării executării silite a hotărârii pronunţate într-un stat străin, cu care România are încheiat tratat de asistenţă juridică, şi anume a îndeplinirii condiţiilor impuse prin Legea nr. 177/1997.
Declaraţia de apel nu cuprindea critici cu privire la obiectul judecăţii, al recunoaşterii şi încuviinţării executării hotărârii din 19 noiembrie 2007, dată de Judecătoria Economică de Circumscripţie Chişinău - Republica Moldova, pe teritoriul României.
In consecinţă, în limitele învestirii, curtea de apel s-a pronunţat numai pe baza celor invocate de prima instanţă, potrivit art. 292 alin. (2) C. proc. civ., constatând că situaţia de fapt stabilită în considerentele hotărârii atacate avea corespondent în probele administrate, dispoziţiile legale în materie fiind corect aplicate.
Cu înscrisurile depuse la dosar s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor cerute de Legea nr. 177/1997, a admiterii cererii pentru a se recunoaşte şi încuviinţa executarea silită a hotărârii, formulată de SA E. Bălţi - Republica Moldova.
Instanţa învestită cu cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executării hotărârii nu avea căderea să examineze temeiurile de fond ale hotărârii, pentru ca apoi să ajungă la o altă stare de fapt şi la o altă concluzie în drept, în ce priveşte drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor, decât aceea la care a ajuns instanţa străină.
Asupra modalităţii şi obiectului executării, apelantul-debitor avea alte mijloace pentru a-şi valorifica drepturile sale în faza procesuală a executării silite propriu-zise, pe fond, şi nu a fazei prealabile a recunoaşterii şi încuviinţării hotărârii străine, ce constituia titlu executoriu.
Pentru considerentele expuse, curtea a respins apelul, păstrând hotărârea atacată.
| ← Acţiune pentru restrângerea exercitării dreptului la liberă... | Obligaţia de întreţinere a copiilor. Data de la care se... → |
|---|
