FOND FUNCIAR. LEGEA NR. 18/1991. FORMULAREA Şl DEPUNEREA CERERII DE CONSTITUIRE ORI RECONSTITUIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PERSONAL SAU PRIN MANDATAR CU PROCURĂ SPECIALĂ. INTERPRETAREA DISPOZIŢIILOR ART. IV DIN LEGEA NR. 169/1997.
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate se face la cererea persoanei îndreptăţite.
întrucât, nici Legea 18/1991, nici Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi nu cuprind dispoziţii speciale privind exercitarea acestui drept prin intermediul unui mandatar, devin aplicabile dispoziţiile dreptului comun (art. 1532 şi urm. Cod civil).
Prin urmare, cererea de reconstituire ori constituirea dreptului de proprietate privată poate fi depusă şi de un mandatar cu procură specială, autentică, legalizată sau sub semnătură privată.
Dispoziţiile art. IV din Legea nr. 169/1997 trebuie interpretate în mod sistematic, prin raportare la art. II din aceeaşi lege. Astfel, deşi art. IV dă dreptul persoanelor îndreptăţite, care nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate anterior adoptării Legii nr. 169/1997 să se adreseze comisiilor locale cu o cerere în acest sens, aceste dispoziţii devin aplicabile numai dacă pentru terenurile solicitate nu au fost eliberate deja titluri de proprietate, cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991 (art. II din Legea nr. 169/1997).
Prin sentinţa civilă nr. 3.527/10.09.1998, Judecătoria Buftea a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul P.N. împotriva pârâţilor P.N., Primăria comunei Voluntari şi Prefectura Ilfov.
împotriva acestei decizii a declarat apel reclamantul P.N., apel care, prin decizia civilă nr. 3.591/17.12.1998 a Tribunalului Bucureşti -secţia a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 28.04.1998, apelantul reclamant a solicitat modificarea titlului de proprietate nr. 23.360/1995, arătând că, deşi numai pârâtul s-a adresat cu cerere comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în titlul de proprietate ce a fost emis trebuia menţionat şi apelantul reclamant, în calitatea lui de moştenitor a lui P.S., alături de fratele său, P.N.
împotriva deciziei civile nr. 3.591 /17.12.1998 a Tribunalului Bucureşti - secţia a IV-a civilă a declarat recurs, în termen legal, reclamantul apelant P.N.
Prin motivele de recurs formulate se critică decizia civilă pronunţată de instanţa de apel, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul P.N. a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună modificarea titlului de proprietate nr. 23.360/1995, eliberat pe numele fratelui său, pârâtul P.N., cu motivarea că ambii, în calitate de moştenitori ai defunctului P.S., sunt îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate, deşi numai pârâtul a formulat o cerere în acest sens.
Legea nr. 18/1991, prin reglementările sale, prevede anumite reguli privind stabilirea dreptului de proprietate privată, în sensul că, reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate se face la cerere şi nu din oficiu, întrucât, în temeiul acestei legi, se naşte, în beneficiul persoanelor îndreptăţite, nu un drept de proprietate privată, ci un alt drept patrimonial, acela de constituire sau reconstituire a proprietăţii private.
Nici Legea nr. 18/1991 şi nici Regulamentul de punere în aplicare a legii nu cuprind dispoziţii speciale privind exercitarea acestui drept prin intermediul unui mandat încredinţat unei alte persoane, situaţie în care devin aplicabile dispoziţiile dreptului comun (art. 1532 şi urm. Cod civil).
în acest sens, din lege rezultă numai posibilitatea persoanelor îndreptăţite de a depune la primărie cererea fie personal, fie de a o trimite prin poştă, cu scrisoare recomandată şi confirmare de primire, existând posibilitatea, conform art. 13 alin. 1 din Regulament, ca cererea să fie făcută în comun de mai mulţi moştenitori, caz în care trebuie semnată de fiecare moştenitor solicitant.
Cum din lege nu rezultă contrariul, cererea poate fi formulată şi depusă şi de mandatar cu procură specială, autentică, legalizată sau sub semnătură privată.
în ceea ce priveşte mandatul verbal, deşi acesta nu poate fi, în principiu, exclus, practic el trebuie însoţit de o procură scrisă, pentru a da posibilitatea terţilor-comisiile de aplicare a Legii fondului funciar-să verifice obiectul şi limitele împuternicirii.
Mandatul tacit, dedus din împrejurări de fapt neîndoielnice este, în această situaţie, imposibil de conceput, întrucât, pe de o parte, cererea de reconstituire, fiind un act de dispoziţie, trebuie făcută în baza unei procuri speciale, iar, pe de altă parte, art. 9 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, obligă orice solicitant să facă şi o declaraţie pe propria răspundere în legătură cu terenurile deţinute sau dobândite.
Este greu de crezut că înmânarea unei astfel de declaraţii unei alte persoane nu ar fi fost însoţită şi de o împuternicire, cel puţin verbală, pentru depunerea cererii de reconstituire.
în cauză, reclamantul recurent nu a făcut nici un fel de dovadă, din care să rezulte că între părţi ar fi existat vreun mandat verbal, pentru ca pârâtul să acţioneze şi în numele său.
Chiar admiţând posibilitatea, având în vedere calitatea de comoştenitor a părţilor, a unui mandat tacit, acesta nu ar fi dovedit decât de împrejurarea în care pârâtul ar fi depus o cerere comună, întregită ulterior cu toate documentele necesare (inclusiv declaraţia prevăzută de art. 9 alin. 5), ceea ce ar fi proba că pârâtul a acţionat cu ştiinţa reclamantului (a mandantului), fără un mandat expres (scris sau verbal).
în cauză, o astfel de împrejurare nu s-a dovedit, după cum nu s-a dovedit nici măcar depunerea ulterioară de către reclamant a declaraţiei personale, prevăzută de art. 9 alin. 5, ceea ce ar valora ratificare, în cazul în care pârâtul comoştenitor ar fi acţionat fără ştiinţa mandantului (mandat aparent sau gestiune de afaceri).
Neexistând nici un fel de probe pentru cele două situaţii posibile expuse, simpla calitate de comoştenitor a reclamantului recurent nu este suficientă pentru a justifica existenţa unui mandat tacit, întrucât, în lipsă de stipulaţie ori dovezi contrare, cererea de stabilire a dreptului de proprietate se prezumă a fi introdusă în nume propriu.
Se mai susţine şi un alt motiv pentru care titlul de proprietate ar trebui modificat, anume acela că, la data de 28.12.1998, reclamantul recurent a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Este adevărat că art. IV din Legea nr. 169/1997 dă dreptul persoanelor care nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de a se adresa din nou cu o cerere comisiilor locale de aplicare a Legii fondului funciar, pentru reconstituirea dreptului de proprietate, însă acest text trebuie interpretat sistematic, în raport cu art. II din aceeaşi lege, care prevede: „dispoziţiile modificatoare sau de completare ori de abrogare a prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor şi altor acte de proprietate eliberate cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor".
Din interpretarea celor două texte legale enunţate rezultă că, dacă nici o persoană nu a făcut cerere de reconstituire, dispoziţiile art. II nu se aplică, fiind posibilă reconsţituirea, în prezent, a dreptului de proprietate pe numele proprietarului sau a/moştenitorilor lui. însă, dacă alte persoane îndreptăţite au solicitat şi obţinut reconstituirea dreptului de proprietate, ca în cazul de faţă, pârâtul valorificându-şi drepturile ce-i reveneau, devin incidente dispoziţiile art. II, suprafeţele de teren pentru care dreptul de proprietate a fost reconstituit fiind exceptâte de la reconstituirea actuală, în condiţiile art. IV alin. 1 din Legea nr. 169/1997. (Judecator Alina Iuliana Tuca)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 1.940/1999)
| ← FOND FUNCIAR. LEGEA NR. 18/1991. CERERE DE RECONSTITUIRE A... | FOND FUNCIAR. INAPLICABILII"ATEA ART. 14 ALIN. 2 DIN LEGEA NR.... → |
|---|
