IEŞIRE DIN INDIVIZIUNE. INDIVIZIUNE FORŢATĂ A APARTAMENTELOR PE ETAJE.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (I)

în situaţia proprietăţii pe etaje sau apartamente, drepturile asupra părţilor din imobil destinate folosinţei în comun se bazează pe o stare de coproprietate forţată, fiind aplicabile prevederile art. 36 din Legea nr. 50/1991 şi art. 10 din Legea nr. 85/ 1992, împrejurare în care nu se mai aplică regulile de la coproprietate indiviză obişnuită.

Reclamanţii A.G. şi A.L. au chemat în judecată pe pârâţii B.E. şi B. Gh., solicitând ieşirea din indiviziune asupra terenului în suprafaţă de 346,62 m2, părţile având cota indiviză de câte 1/2, şi grăniţuirea proprietăţilor în raport de întinderea dreptului fiecărui proprietar asupra imobilului din str. N.R. nr. 13.

Prin sentinţa civilă nr. 8.759 din 19.09.1996, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins acţiunea, reţinând că în cazul indiviziunii forţate a apartamentelor pe etaje nu sunt aplicabile prevederile art. 728 Cod civil.

Apelul declarat de reclamanţi a fost respins prin decizia civilă nr. 1.838 din 26.06.1998, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă, menţinând considerentele de fapt şi de drept ale sentinţei.

împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta A.L., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 11 Cod procedură civilă.

Recurenta susţine că, în mod greşit, instanţele au menţinut starea de indiviziune asupra terenului, cu argumente care sunt împotriva legii, că apartamentele sunt separate, cu intrări separate, iar aparatele de utilizare în comun (apometrul, contoarele electrice sau de gaze) şi le pot monta individual, după sistarea stării de indiviziune.

Recursul este nefondat.

Indiscutabil că, în cauză, aşa cum rezultă din acte - expertiză şi proces verbal de cercetare locală - este vorba de o coproprietate forţată şi perpetuă în care se află părţile, situaţie în care nu mai sunt aplicabile prevederile art. 728 Cod civil, decât în anumite condiţii, şi nu cum susţine recurenta.

Instanţele nu au încălcat legea, ci au făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 36 din Legea nr. 50/1991 şi art. 10 din Legea nr. 85/1992, care, spre deosebire de starea de indiviziune obişnuită, care reprezintă o modalitate a dreptului de proprietate, ce poate înceta oricând, pe calea ieşirii din indiviziune, în situaţia proprietăţii pe etaje sau apartamente, drepturile asupra părţilor din imobil destinate folosinţei în comun se bazează pe o stare de coproprietate forţată, împrejurare în care nu se mai aplică regulile de la coproprietatea indiviză obişnuită.

Coproprietatea forţată poate să înceteze numai dacă există acordul tuturor coproprietarilor.

Afirmaţia, din recurs, ca fiecare parte să-şi instaleze individual instalaţiile de folosinţă comună, încalcă regulile indiviziunii forţate, aşa cum este ea reglementată de lege.

Prin expertizele topometrice s-a concluzionat că terenul nu se poate partaja.

Neconstatându-se nici unul din motivele de casare invocate, se va respinge recursul, ca nefondat. (Judecator Ioana Surdescu)

(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 351/1999)

← PĂRŢI ÎN PROCES. NEPRONUNTAREA HOTĂRÂRII ÎN CONTRADICTORIU...  ÎNDREPTARE EROARE MATERIALĂ. SFERA DE APLICARE A ART. 281 COD... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre IEŞIRE DIN INDIVIZIUNE. INDIVIZIUNE FORŢATĂ A APARTAMENTELOR PE ETAJE.