Imposibilitate morală de încheiere a înscrisului constatator. Criterii de apreciere
| Comentarii |
|
De la regulile restrictive în ceea ce priveşte dovada actelor juridice, determinate prin dispoziţiile art. 1191 C. civ., există şi excepţia imposibilităţii morale de preconstituire a înscrisului, rezultând din relaţiile dintre soţi, rude apropiate, de prietenie etc.
Coroborând declaraţiile martorilor audiaţi în cauză cu înscrisurile depuse la dosar, s-a constatat că între părţi au existat relaţii de prietenie, care au făcut imposibilă preconstituirea unei dovezi scrise cu ocazia acordării împrumutului, dar şi faptul că acest împrumut a avut loc efectiv, impunându-se, aşadar, şi restituirea.
Trib. Prahova, decizia civilă nr. 1035 din 9 decembrie 2004, Culegere de practică judiciară 2004
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti, sub nr. 17901/2003, reclamanţii O.C. şi O.E. au chemat în judecată pe pârâţii D.A. şi D.N., solicitând să se dispună obligarea acestora la
plata sumei de 85.000.000 lei, reprezentând împrumut nerestituit, reactualizată şi cheltuieli de judecată.
Reclamanţii au arătat că în cursul lunii octombrie 2001 au împrumutat pârâţilor suma de 45.000.000 lei, pe care aceştia s-au obligat să o restituie cel mai târziu în decurs de un an de la data acordării împrumutului.
Datorită faptului că O.C. a fost coleg de serviciu mai mulţi ani şi prieten de familie cu pârâtul D.N., a fost în imposibilitatea morală de a încheia un înscris cu pârâţii.
Reclamanţii au mai precizat că, în luna decembrie 2001, pârâţii le-au mai solicitat un împrumut de 40.000.000 lei, sumele urmând să fie investite în firma pe care aceştia o deţin, iar pentru a câştiga încrederea că vor restitui banii, au angajat-o pe reclamanta O.E. câteva luni la această societate comercială, promiţându-le că le vor cesiona o parte din părţile sociale şi vor deveni asociaţi.
Judecătoria Ploieşti, prin sentinţa civilă nr. 3922/2004, a respins acţiunea, reţinând că reclamanţii nu au făcut dovada imposibilităţii morale a preconstituirii unui înscris şi nici a predării sumei solicitate ca împrumut, întrucât martorii audiaţi nu au putut face referire la aşa- zisele relaţii de prietenie dintre părţi, astfel încât nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1198 C. civ.
împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, motivat de faptul că instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia numai pe depoziţiile martorilor, făcând abstracţie de proba cu înscrisuri administrată în cauză, actele depuse fiind relevante pentru dovedirea existenţei relaţiilor de natura celor care determină imposibilitatea morală a preconstituirii unui înscris, iar lista mişcărilor contului bancar atestă că au retras bani în valorile şi la datele când s-a acordat împrumutul.
Recursul a fost apreciat ca fondat.
Din lista mişcărilor contului bancar al reclamanţilor s-a constatat că aceştia au retras, la data de 23 noiembrie 2001, suma de 36.884.680 lei, iar la data de 13 decembrie 2001, suma de 40.000.000 lei.
Din copia paşaportului depus de reclamant la dosar a rezultat că acesta a revenit din străinătate în ţară cu câteva zile înainte de data primului împrumut, iar din carnetul de muncă coroborat cu adeverinţa eliberată de SC U. SA a rezultat că reclamantul şi pârâtul au fost colegi de serviciu, împrejurare relatată şi de martori.
Coroborând declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, cu actele depuse la dosar, instanţa de recurs a constatat că între părţi au existat relaţii de prietenie, care au făcut imposibilă preconstituirea unei dovezi scrise
cu ocazia acordării împrumutului, dar şi faptul că acest împrumut a avut loc efectiv.
Recursul a fost admis, iar sentinţa civilă atacată a fost modificată în sensul admiterii acţiunii.
Notă: A se vedea şi Trib. Dâmboviţa, decizia civilă nr. 90 din 30 iulie 2004, în Culegere de practică judiciară 2004, prin care recursul formulat de reclamant a fost admis, a fost casată sentinţa instanţei de fond şi au fost obligaţi pârâţii la restituirea sumei de 3.750 dolari S.U.A.
Instanţa de recurs a constatat că, având în vedere declaraţiile martorilor audiaţi, în sensul că s-ar fi restituit 3.500 dolari S.U.Â., prima instanţă a admis în parte cererea, intimaţii fiind obligaţi doar la plata sumei de 250 dolari S.U.A.
A mai constatat că dovada restituirii împrumutului nu s-a făcut în condiţiile art. 1191 C. civ., deşi recurentul a ridicat această excepţie la fond; instanţa de fond a apreciat greşit că la pretinsa restituire a sumei de 3.500 dolari S.U.A. reclamantul ar fi refuzat să semneze o chitanţă, apreciindu-se că este vorba de încredere reciprocă.
Nu au fost produse dovezi din care să rezulte imposibilitatea încheierii unui act care să ateste restituirea sumei şi instanţa de fond nu a ţinut seama de contradicţiile dintre susţinerile pârâţilor în întâmpinare şi depoziţiile celor doi martori şi nici nu a rezultat că recurentul ar fi acceptat ca dovada plăţii să se facă cu martori.
| ← Admisibilitatea probei cu martori în contra a ceea ce cuprinde... | Obligaţia de restituire. Plată făcută terţului → |
|---|
