Interpretarea şi întinderea mandatului. Reprezentare subsidiară a avocatului. Ratificarea mandatului. Momentul până când poate interveni
| Comentarii |
|
1. Conform dispoziţiilor art. 68 alin. (1) C. proc. civ., procura dată unei persoane în scopul reprezentării trebuie să fie ad litem, adică să fie dată „pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată".
Dacă procura este dată pentru „efectuarea formalităţilor legale de chemare în judecată a pârâtei, în scopul constatării nulităţii absolute a intabulării proprietăţii confiscate de statul comunist în anul 1948", ea este valabilă şi pentru o cerere de rectificare a menţiunilor din cartea funciară în ceea ce priveşte titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, scopul urmărit fiind înscrierea proprietăţii în cartea funciară pe numele reclamantei.
2. Mandatarul reclamantului care împuterniceşte, la rândul său, un avocat să redacteze cererea de chemare în judecată şi să reprezinte partea în faţa instanţei, încheie un act juridic deplin valabil.
3. Ratificarea mandatului poate fi efectuată pe tot parcursul procesului, indiferent de faza procesuală a litigiului, prin aplicarea principiului simetriei, referitor la posibilitatea invocării excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant în orice stadiu procesual.
Şi complinirea acestei lipse poate fi realizată pe tot parcursul litigiului, prin ratificarea ulterioară a actului procesual exercitat fără mandat legal sau cu un mandat afectat de vicii, după regulile de drept substanţial ce guvernează contractul de mandat în general [art. 1546 alin. (2) cu referire la art. 1533 C. civ.], în absenţa unor prevederi procesuale derogatorii sub acest aspect în cazul mandatului judiciar.
I.C.C.J., s. civ. şi de proprietate intelectuala, decizia nr. 2199 din 2 aprilie 2008,
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, Secţia civilă, la data de 30 ianuarie 2006, sub nr. 213/2006, reclamanta P.G.C. B. Braşov, prin P.R.U.G.C. Braşov, a chemat în judecată pe pârâta P.O.R. B. Braşov, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate nelegalitatea Decretului nr. 358/1948 privind scoaterea în afara legii a cultului greco-catolic; să constate că prin Decretul-lege nr. 9/1989 a fost în mod expres abrogat Decretul nr. 358/1948, recunoscându-se în mod oficial legitimitatea cultului greco-catolic; să constate că, de la data abrogării Decretului, şi-au reluat existenţa şi activitatea legală P.R.U.G.C. Braşov, cât şi P.G.C. B.; să constate nelegalitatea şi nulitatea absolută a Ordinului Ministrului cultelor nr. 1332/1950, în baza căruia s-a dispus rectificarea C.F., în sensul trecerii proprietăţilor imobiliare ale reclamantei la P.O.R. B. Braşov; să dispună rectificarea C.F. nr. 14127 Braşov nr. top. 2069/4/2, 2069/4/1/1/1 şi 2069/5/1/1 de pe numele P.O.R. B. Braşov pe numele reclamantei.
Pe parcursul procesului, reclamanta a depus o modificare a acţiunii introductive, solicitând anularea ordinului Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 1332/1950 pentru nepublicarea acestuia în Monitorul Oficial, fiind, astfel, contrar dispoziţiilor Constituţiei din 1948, în vigoare la acel moment, precum şi nulitatea actelor efectuate în baza acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 46l/S din 30 noiembrie 2006 a Tribunalului Braşov, Secţia civilă, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P.G.C., prin P.R.U.G.C. Braşov, reprezentat prin preot protopop S.I.C., reprezentat în instanţă de avocat B.I.G., în contradictoriu cu pârâta P.O.R. B. Braşov, reprezentată în instanţă de avocat I.B.; s-a rectificat C.F. nr. 427 Braşov, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei asupra imobilelor de sub numerele topografice 2069/4/2, 2069/4/1/1/1, 2069/5/1/1 şi reînscrierii dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestor imobile; au fost respinse celelalte pretenţii, cu obligarea pârâtei la achitarea sumei de 3.263 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel pârâta P.O.R. Braşov, arătând, în esenţă, că au fost încălcate prevederile art. 1201 C. civ., privind autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 14658/1992 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă şi irevocabilă; acţiunea în rectificare a cărţii funciare este subsidiară unei alte acţiuni principale; constatarea nulităţii trebuia pronunţată în contradictoriu şi cu emitentul actului, respectiv Ministerul Culturii, instanţa nu a pus în discuţia părţilor temeiul juridic pe care şi-a argumentat soluţia, procedând, totodată, la schimbarea acestuia; dispoziţiile art. 34.1 din Decretul-lege nr. 115/1938 sunt inaplicabile în cauză; în mod greşit s-a reţinut că pârâta ar fi trebuit să dovedească existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, care să constate părăsirea cultului greco-catolic de către credincioşi şi trecerea acestora la cultul ortodox, din înscrisurile depuse la dosar rezultând că 84% din numărul persoanelor de religie greco-catolică au trecut la cultul ortodox.
Reprezentantul apelantei-pârâte a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului P.R.U.G.C. Braşov, în raport de faptul că acţiunea a fost formulată de către Protopopiat, în această calitate, iar nu de către P.G.C. B. Braşov, care este titularul dreptului subiectiv dedus judecăţii, are personalitate juridică şi este persoană interesată în promovarea acţiunii; excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a P.R.U.G.C. Braşov, având în vedere că, la data formulării acţiunii, nu deţinea mandat din partea titularului dreptului subiectiv şi lipsa calităţii de reprezentant convenţional a avocatului intimatei reclamante, având în vedere că acesta a fost angajat de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Prin decizia civilă nr. 42/Ap din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Braşov, Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au admis excepţiile invocate, s-a admis apelul formulat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanţe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a anulat cererea de chemare în judecată formulată de P.R.U.G.C. Braşov, în contradictoriu cu pârâta P.O.R. Braşov.
în pronunţarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, că titulara dreptului din raportul dedus judecăţii este P.G.C.B., iar nu P.R.U.G.C. Braşov, care a formulat acţiunea în calitate de reclamant.
Acesta nu a avut nici împuternicirea P.G.C. pentru promovarea acţiunii, neavând calitatea de a o reprezenta pe aceasta din urmă. împuternicirea nr. 78 din 20 aprilie 2004 dată de Parohie către Protopopiat este o procură generală, care nu poartă asupra obiectului acţiunii de faţă, după cum rezultă din cuprinsul acesteia. Mandatul nu a fost acordat aci litem, pentru prezenta acţiune, cu obiectul prezentat în petitele acesteia, ci pentru o acţiune cu un singur obiect, şi anume „constatarea nulităţii absolute a intabulării proprietăţii confiscate de statul comunist în anul 1948". Procura nu se referă şi nu face trimitere la prezentul dosar.
Pe de altă parte, Protopopiatul este cel care a dat mandat de reprezentare convenţională Cabinetului de avocatură, iar nu Parohia.
Excepţiile au fost considerate ca fiind întemeiate, neputând fi înlăturate pentru argumentele menţionate de reprezentantul convenţional al Protopopiatului, potrivit cărora a fost împuternicit de către Protopopiat, în calitate de for tutelar al Parohiei, care a şi aplicat pe delegaţiile avocaţiale succesive depuse la dosar, parafa şi sigiliul Protopopiatului.
în plus, aceste motive denotă faptul că reprezentantul Protopopiatului nu a înţeles să uzeze de dispoziţiile art. 161 C. proc. civ., pentru complinirea lipsurilor procedurale evocate, la care nici nu a mai dat vreun răspuns, deşi pronunţarea asupra excepţiilor în discuţie a fost amânată.
S-au avut în vedere de către instanţa de apel, pentru admiterea excepţiilor, dispoziţiile art. 137 alin. (1), art. 112, art. 61 şi art. 161 C. proc. civ.
împotriva acestei decizii a declarat recurs P.G.C. B. Braşov, prin P.R.U.G.C. Braşov, susţinând că instanţa a înlăturat în mod nejustificat valoarea probantă a actelor depuse la dosar, respectiv a procurii nr. 78/2004 prin care Parohia împuternicea Protopopiatul să îndeplinească toate demersurile necesare în scopul constatării nulităţii absolute a intabulării proprietăţii bisericii B., confiscată de statul comunist, în mod greşit, instanţa a considerat că procura ar fi prea vagă şi cu caracter general, deşi în baza acestui document, Protopopiatul a îndeplinit toate demersurile legale anterioare procesului, constând în notificări şi chemări la conciliere, introducând prezenta acţiune din cauza imposibilităţii de rezolvare pe cale amiabilă a diferendului dintre părţi.
Procura a fost dată în vederea constatării nulităţii absolute a intabulării dreptului de proprietate asupra bisericii B., deci în scopul rectificării cărţii Funciare în acest sens şi cu privire la acelaşi imobil.
în cazul în care instanţa ar fi considerat că procura nu este suficient de clară, ar fi trebuit să acorde termen şi să pună în vedere reclamantei, prin reprezentant, să complinească lipsurile reţinute, cu atât mai mult cu cât împuternicirile avocaţiale şi contractele de asistenţă juridică sunt semnate de către Preotul Paroh S.I.C., reprezentantul legal al P.G.C. B., cât şi împuternicit al Protopopiatului.
Instanţa a acordat direct cuvântul pe excepţii, fără să invoce vreo imprecizie a mandatului existent în cauză, care să fi putut să fie complinită în condiţiile art. 161 alin. (2) C. proc. civ.
De asemenea, nu a invocat excepţiile în şedinţă publică, reţinându-le însă în motivarea deciziei.
Referitor la calitatea procesuală activă, în mod corect s-a reţinut că titulara dreptului dedus judecăţii este P.G.C. B., care este şi titulara acţiunii, Protopopiatul nepretinzând că are această calitate, ci acţionând doar în calitate de reprezentant al Parohiei.
In concluzie, excepţia lipsei calităţii procesuale active nu există, instanţa procedând la o greşită aplicare a legii atunci când a admis-o.
Referitor la calitatea de reprezentant a Parohiei, mandatul există şi este conţinut în împuternicirea avocaţială nr. 78/2004; contractele de reprezentare avocaţială şi împuternicirile au fost semnate de preotul paroh S.I.C., cel care a semnat şi procesele-verbale de conciliere, instanţa trebuind să procedeze la aplicarea dispoziţiilor art. 161 C. proc. civ., în condiţiile în care ar fi considerat că procura este neclară. Acelaşi preot paroh a fost prezent la toate termenele de judecată.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea deciziei atacate, conform art. 312 alin. (3) şi (5) din acelaşi cod şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
La dosar a depus întâmpinare intimata-pârâtă, considerată de către instanţă ca reprezentând note scrise faţă de nerespectarea termenului reglementat de dispoziţiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ.
Intimata-pârâtă a susţinut că excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Protopopiatului a fost corect soluţionată, deoarece procura invocată în dovedirea acestei calităţi nu îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut necesare pentru exerciţiul dreptului la acţiune şi al celui de reprezentare în faţa instanţelor de judecată, nefiind un mandat ad litem, în raport de obiectul diferit al acţiunii faţă de cel menţionat în procură. Totodată, s-a reţinut corect lipsa unui mandat valabil şi în ceea ce priveşte pe avocatul care a semnat şi depus cererea de chemare în judecată, împuternicirea avocaţială a acestuia fiind semnată de către Protopopiat, mandatar fără procură ad litem.
De asemenea, nu se poate reţine încălcarea art. 161 C. proc. civ., întrucât acordarea unui termal în vederea dovedirii calităţii de reprezentant poate fi dată doar la caerea persoanei interesate, recurenta neefectuând o asemenea solicitare. Excepţiile au fost invocate în şedinţă publică şi recurenta a acceptat acordarea cuvântului asupra lor, fără să efectueze vreo cerere în sensul aplicării textului de lege menţionat.
în mod corect a reţinut instanţa de apel şi lipsa calităţii procesuale active a Protopopiatului, în condiţiile în care acţiunea a fost formulată de către Protopopiat, fără drept de reprezentare din partea Parohiei, aceasta fiind titulara dreptului dedus judecăţii.
Au fost depuse note scrise şi de către recurentă, în care s-au reluat susţinerile din cererea de recurs, menţionându-se în plus că demersurile Protopopiatului au fost efectuate şi în condiţiile unei gestiuni de afaceri a intereselor recurentei, conform art. 987 C. civ.
Pe parcursul procesului, s-a depus în dosarul de recurs o procură specială şi autentică nr. 2512 din 5 decembrie 2007, autentificată de BNP B.R.C.
Analizând decizia civilă recurată, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, aceasta a fost soluţionată în mod greşit de către instanţă, deoarece, după cum rezultă fără dubiu din petitul cererii de chemare în judecată, acţiunea a fost formulată de către P.R.U.G.C. Braşov „în numele şi pentru P.G.C. B. Braşov", ceea ce înseamnă că Protopopiatul a acţionat în calitate de reprezentant al Parohiei, iar nu în nume propriu. Ca urmare, calitatea procesuală activă trebuia verificată nu în persoana acestuia, ci în cea a Parohiei, părţile necontestând că Parohia este pretinsul titular al dreptului dedus judecăţii, ca atare, justificând legitimare procesuală activă. De altfel, şi prima instanţă a reţinut calitatea de reclamantă a P.G.C., iar nu a Protopopiatului.
Referitor la lipsa calităţii de reprezentant a Protopopiatului pentru reclamantă, în realitate, calificarea corectă fiind cea a excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant, mai întâi trebuie precizat că excepţia respectivă, ca, de altfel, toate excepţiile reţinute de instanţă, au fost invocate de către apelanta-pârâtă prin cererea depusă în apel, fiind supuse dezbaterii la termenul din 2 aprilie 2007, după cum rezultă din încheierea de şedinţă din acea dată, recurenta fiind avizată asupra neregularităţilor procesuale invocate de către partea adversă şi având posibilitatea exercitării dreptului la apărare asupra chestiunilor în discuţie. După cum reiese din aceeaşi încheiere, reprezentantul intimatei-reclamante a pus concluzii în legătură cu excepţiile menţionate şi nu a solicitat acordarea unui termen în vederea complinirii eventualelor lipsuri ale cererii de chemare în judecată şi pentru dovedirea calităţii de reprezentant, în condiţiile art. 161 C. proc. civ. în consecinţă, susţinerile recurentei referitoare la neîndeplinirea de către instanţă a obligaţiei de a supune dezbaterii contradictorii aspectele procedurale cu care a fost învestită nu sunt întemeiate, nefiind îndeplinite condiţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Susţinerile respective au fost examinate din perspectiva textului de lege menţionat, iar nu a art. 304 pct. 9, întrucât vizează pretinse neregularităţi procedurale săvârşite de către instanţă, ceea ce determină încadrarea în primul text de lege arătat.
în ceea ce priveşte solicitarea de acordare a unui termen, pentru considerentele care se vor prezenta în continuare, o astfel de cerere nici nu ar fi fost necesar să fie formulată de către intimata-reclamantă, deoarece nu ne regăsim în ipoteza complinirii unor lipsuri ale cererii de chemare în judecată sau ale procurii de reprezentare, conform art. 161 C. proc. civ.
Referitor la acest ultim aspect, în mod greşit instanţa de apel a considerat că procura depusă la dosar în susţinerea calităţii de reprezentant a Protopopiatului pentru reclamanta P.G.C. B. Braşov este o procură generală, care nu vizează obiectul acţiunii.
Conform dispoziţiilor art. 68 alin. (1) C. proc. civ., procura dată unei persoane în scopul reprezentării trebuie să fie ad litem, adică să fie dată „pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată".
Din împuternicirea nr. 78 din 20 aprilie 2006 aflată la dosarul de fond, rezultă că Parohia B. Braşov, deci, reclamanta, prin preot S.I.C., cu actul de numire 530.1/2004, a împuternicit P.R.U.G.C. Braşov să reprezinte Parohia pentru efectuarea formalităţilor legale de chemare în judecată a pârâtei, în scopul constatării nulităţii absolute a intabulării proprietăţii confiscate de statul comunist în anul 1948.
împuternicirea poartă ştampila reclamantei şi semnătura reprezentantului acesteia.
Obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum deja a fost prezentat pe parcursul considerentelor, vizează în esenţă, rectificarea menţiunilor din C.F. în ceea ce priveşte titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu şi recunoaşterea pe această cale a dreptului de proprietate invocat de către reclamantă.
Reclamanta a solicitat în mod expres rectificarea cărţii funciare în sensul trecerii imobilelor pe numele ei, mandatul acordat Protopopiatului vizând promovarea unei acţiuni de constatare a nulităţii absolute a intabulării bunurilor în favoarea pârâtei.
într-o definiţie succintă, acţiunea în rectificare a cărţii funciare se referă la modificări ale menţiunilor care nu corespund realităţii, inclusiv în ceea ce priveşte titularul dreptului intabulat.
Cererea de chemare în judecată se referă tocmai la o asemenea modificare, având ca scop înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor în favoarea reclamantei, iar împuternicirea acordată Protopopiatului vizează desfiinţarea intabulării proprietăţii aceloraşi bunuri în favoarea pârâtului, noţiunile juridice folosite diferit în cuprinsul acţiunii şi în cel al procurii producând aceleaşi efecte şi având acelaşi scop, şi anume desfiinţarea menţiunilor din C.F. înscrise în favoarea pârâtei.
Astfel cum deja s-a arătat, intenţia principală a reclamantei este de a obţine înscrierea proprietăţii în C.F. pe numele acesteia, aceeaşi intenţie fiind materializată şi în conţinutul împuternicirii.
Primele patru cereri din cuprinsul acţiunii reprezintă, în realitate, demersuri prealabile pentru obţinerea rectificării cărţii funciare şi care vizează examinarea legalităţii înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilelor în favoarea pârâtei. Chiar dacă prima instanţă a tratat distinct aceste cereri, pronunţând o soluţie de respingere pentru argumentele prezentate în considerentele sentinţei, aceste cereri nu au o existenţă de sine stătătoare faţă de obiectul cererii principiale, ci reprezintă argumente în susţinerea modificării cărţii funciare referitor la titularul dreptului de proprietate. Trebuie precizat că prima instanţă, deşi a respins aceste cereri, a admis rectificarea cărţii funciare, examinând toate etapele care au condus la modificarea menţiunilor din C.F., inclusiv din perspectiva argumentelor prezentate de reclamantă în cadrul cererilor respinse.
în concluzie, intenţia principală a reclamantei a fost cea de rectificare a cărţii funciare cu privire la titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, intenţie clar exprimată în cuprinsul procurii acordate Protopopiatului pentru obţinerea desfiinţării intabulării dreptului de proprietate în favoarea pârâtei.
Pentru aceste argumente, Curtea constată că instanţa de apel a soluţionat în mod greşit excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a instituţiei sus-amintite în formularea cererii de chemare în judecată, soluţia pronunţată fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 68 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, ca efect al greşitei soluţionări a excepţiei sus-menţio-nate, a fost admisă şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a Cabinetului de avocatură angajat de Protopopiat pentru reclamantă.
Protopopiatul, în calitate de reprezentant al reclamantei, a împuternicit, prin preot protopop S.I.C., cabinetul de avocatură I.G.P. să redacteze şi să reprezinte reclamanta în litigiul de faţă conform împuternicirii avocaţiale nr. 20453 din 30 ianuarie 2006.
Fiind un reprezentant cu mandat valabil al reclamantei, în mod corect Protopopiatul a mandatat, la rândul său, cabinetul de avocatură sus-menţionat să reprezinte reclamanta în faţa instanţei şi să redacteze cererea de chemare în judecată, actul juridic respectiv fiind pe deplin valabil.
în plus, în dosarul de recurs a fost depusă o procură specială şi autentică prin care reclamanta ratifică toate actele juridice şi faptele juridice întocmite de Protopopiat în numele său pentru obţinerea modificărilor din C.F. în legătură cu proprietăţile în discuţie. Chiar dacă nu era necesară o asemenea ratificare pentru argumentele prezentate, aceasta nu poate fi înlăturată ca expresie a intenţiei reclamantei de promovare şi susţinere a acţiunii de faţă.
Ratificarea este un act juridic pe deplin valabil, are efecte retroactive şi reprezintă un argument în plus în ceea ce priveşte mandatul valabil de reprezentare acordat Protopopiatului.
Contrar susţinerilor intimatei-pârâte, ratificarea poate fi efectuată pe tot parcursul procesului, indiferent de faza procesuală a litigiului, prin aplicarea principiului simetriei, referitor la posibilitatea invocării excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant în orice stadiu procesual.
Şi complinirea acestei lipse poate fi realizată pe tot parcursul litigiului, prin ratificarea ulterioară a actului procesual exercitat iară mandat legal sau cu un mandat afectat de vicii, după regulile de drept substanţial ce guvernează contractul de mandat în general [art. 1546 alin. (2) cu referire la art. 1533 C. civ.], în absenţa unor prevederi procesuale derogatorii sub acest aspect în cazul mandatului judiciar.
înscrisul depus la dosarul de recurs, reflectă odată în plus, intenţia reclamantei de a încredinţa exerciţiul dreptului de chemare în judecată şi de reprezentare în proces către Protopopiat, care, la rândul său, în mod legal şi pe deplin valabil, a acordat acelaşi drept către cabinetul de avocatură sus-menţionat.
în aceste condiţii, apare ca nerelevantă problema incidenţei gestiunii de afaceri, instituţie de drept substanţial, care apropie actul procesual săvârşit de către o persoană fără mandat de efectele acestei instituţii, întrucât calitatea de reprezentant a Protopopiatului a fost pe deplin dovedită prin înscrisurile examinate de către instanţa de recurs.
Pentru aceste argumente, Curtea constată că instanţa a soluţionat în mod greşit excepţiile invocate de către intimata-pârâtă în dosarul de apel, procedând la aplicarea în mod eronat a dispoziţiilor legale în materie.
în consecinţă, conform art. 312 alin. (l)-(3) şi (5) C. proc. civ., a admis recursul declarat, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe, fiind îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 9 din acelaşi cod.
| ← împuternicire avocaţială. Menţiuni obligatorii. Recurs.... | Reprezentarea în judecată a Statului Român → |
|---|
