Liceu militar. Reprezentarea în instanţă a structurilor Ministerului Apărării Naţionale. Exercitarea drepturilor procedurale prin mandatar. Omisiunea indicării calităţii de reprezentant. Efecte. Imposibilitatea ratificării
| Comentarii |
|
1. Conform prevederilor art 3 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, structurile ministerului care au personalitate juridică, potrivit legii, pot fi reprezentate în justiţie de organele de specialitate ale Ministerului Apărării Naţionale, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării. Prin urmare, recurentul-pârât Colegiul Liceal M.V. poate fi reprezentat în justiţie de organele de specialitate ale Ministerului Apărării Naţionale, iar consilierului juridic care a semnat cererea de recurs i-a fost delegată această atribuţie.
2. Potrivit principiului disponibilităţii, reclamantul are dreptul să hotărască cu privire la exercitarea acţiunii civile. Unul dintre elementele acţiunii civile îl constituie părţile între care se poartă procesul civil, indicarea numelui pârâtului constituind principala condiţie pentru justificarea interesului reclamantului de a sesiza instanţa judecătorească.
Reclamantul are obligaţia ca prin cererea de chemare în judecată să indice numele pârâţilor în contradictoriu cu care urmează a fi purtat procesul, iar, faţă de prevederile art. 129 alin. ultim C. proc. civ., care consacră principiul disponibilităţii, instanţa este obligată să se pronunţe numai cu privire la obiectul cererii.
Conform prevederilor art. 67 C. proc. civ., părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar, însă reprezentantul legal sau convenţional al părţii trebuie să arate în mod expres că formulează cererea în numele părţii, anexând înscrisul doveditor al calităţii sale, deoarece în lipsa acestei menţiuni, acţionează în nume propriu.
Ministerul Apărării Naţionale a declarat apel în nume propriu, iar nu în numele pârâtului, întrucât nici în declaraţia de apel, nici în cererea care cuprinde motivele de apel nu se arată că apelul a fost declarat pentru liceu. în consecinţă, în mod corect s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, fără a exista posibilitatea ratificării, reglementată doar pentru actele procesuale exercitate de mandatar în numele mandantului fără un mandat prealabil, şi nu pentru actul procesual exercitat de către reprezentant în nume propriu.
I.C.C.J., s. civ. şi de prop. int., decizia nr. 436 din 22 ianuarie 2009,
Prin sentinţa civilă nr. 760 din 21 iunie 2006, Tribunalul Alba a admis acţiunea forfnulată de reclamanţii T.J. şi T.D., în contradictoriu cu pârâtul Liceul Militar M.V. Alba Iulia şi a obligat pârâtul să emită reclamanţilor decizia prevăzută de Legea nr. 10/2001, cu privire la notificarea adresată de antecesorul lor pentru restituirea imobilului teren, înscris iniţial în C.F. 3937 Alba Iulia. A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţi împotriva Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Prefecturii judeţului Alba.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, faţă de hotărârile pronunţate anterior în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naţionale, în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat şi nici puterea lucrului judecat, deoarece în primul proces nu s-a pronunţat o hotărâre pe fond.
în privinţa tardivităţii promovării acţiunii, s-a reţinut că prezenta cerere a fost formulată în termen legal, pentru că entitatea notificată nu a comunicat reclamanţilor răspunsul la notificare, depăşind termenul prevăzut de lege.
A reţinut prima instanţă că antecesorul reclamanţilor a formulat notificare prin executorul judecătoresc, adresată Liceului Militar M.V. Alba Iulia.
Conform înscrierilor din C.F. nr. 2907 Alba Iulia, asupra terenurilor cu nr. top. 2980/29, 2980/17 şi 2980/32, a devenit proprietar prin expropriere Statul român, iar prin deciziile nr. 77/1975, nr. 12/1976 şi nr. 426/1977 ale fostului Consiliu Popular al judeţului Alba a fost intabulat dreptul de administrare în favoarea Ministerului Apărării Naţionale, U.M. 02444 Sibiu, Liceul Militar M.V. Alba Iulia.
Prima instanţă a mai reţinut că entitate deţinătoare, în sensul Legii nr. 10/2001, este Liceul Militar M.V. Alba Iulia, care deţine în fapt imobilul, deţinere consfinţită prin dreptul de administrare intabulat în cartea funciară. Faptul că liceul este patronat de un minister este nerelevant, câtă vreme deţine dreptul de administrare asupra terenului în nume propriu, având şi stăpânirea în fapt a bunului.
Acţiunea este întemeiată, pentru că Liceul Militar Mihai Viteazul Alba Iulia nu s-a pronunţat asupra notificării, însă până la emiterea unei decizii de către unitatea deţinătoare este prematur ca instanţa să se pronunţe asupra fondului cauzei.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Ministerul Apărării Naţionale, iar Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 286/A din 26 octombrie 2007, a respins apelul, reţinând că nu se poate pune problema verificării respectării termenului de apel, întrucât Ministerului Apărării Naţionale, care nu a avut calitate de parte în fond, nu i-a fost comunicată sentinţa civilă nr. 760/2006.
A mai reţinut instanţa de apel că, examinând calitatea procesuală a apelantului prin prisma dispoziţiilor art. 294, art. 82, art. 57-58, art. 109, art. 112-114 şi art. 298 C. proc. civ., se constată că Ministerul Apărării Naţionale nu a avut calitate de parte în proces la prima instanţă.
Conform dreptului de dispoziţie al reclamanţilor, aceştia au înţeles să se judece cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Prefectura Judeţului Alba, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi Liceul Militar M.V.
Ministerul Apărării Naţionale nu a fost chemat în proces şi nici nu a formulat cerere de intervenţie la prima instanţă. Neavând calitate de parte, nu are calitate procesuală să promoveze apel împotriva hotărârii ce a fost pronunţată între alte părţi litigante.
Faptul că Ministerul Apărării Naţionale a depus întâmpinare la prima instanţă nu-i dă dreptul să exercite căile de atac, deoarece hotărârea nu s-a pronunţat în contradictoriu cu acesta, iar apelul nu a fost formulat pentru Liceul Mihai Viteazul Alba Iulia, ci în nume propriu.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Ministerul Apărării (în prezent Ministerul Apărării Naţionale) pentru Colegiul Militar Liceal M.V. Alba Iulia, care, invocând art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., a arătat, în esenţă, că la instanţa de apel, la termenul din data de 7 septembrie 2007, intimatul a invocat lipsa calităţii de reprezentant a consilierului juridic care a declarat apelul, arătând că acesta nu a depus mandatul autentificat de un notar public prin care Ministrul Apărării l-a mandatat să declare apel pentru acest minister, respectiv pentru Liceul Militar, iar la cererea reprezentantului Liceului Militar s-a acordat termen pentru data de 28 septembrie 2007, pentru a face dovada mandatului.
La termenul din 28 septembrie 2007 s-au depus înscrisuri prin care s-a făcut dovada mandatului, instanţa a unit excepţia cu fondul şi s-au pus concluzii, însă, în deliberare, instanţa nu s-a mai pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a consilierului juridic care a formulat cererea de apel pentru Liceul Militar, ci asupra lipsei calităţii de parte a Ministerului Apărării.
A susţinut recurentul că această excepţie nefiind pusă în discuţia părţilor, a fost încălcat principiul contradictorialităţii, deoarece legal ar fi fost ca, potrivit art. 151 C. proc. civ., cauza să fie repusă pe rol pentru a se putea face apărări pe această excepţie.
Instanţa de apel a hotărât însă, judecarea excepţiei în complet de divergenţă prin akătuirea completului şi cu preşedintele secţiei, dar judecând excepţia fără să fie pusă în discuţia părţilor în completul titular, s-a încălcat dreptul la apărare, fapt ce constituie o cauză de nulitate, potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece apelantul a fost obligat să pună concluzii pe excepţie în completul de divergenţă, unde, potrivit art. 161 alin. (1) C. proc. civ., nu se pot acorda termene, oprind astfel nelegal posibilitatea Liceului Militar să ratifice apelul exercitat de către Ministerul Apărării Naţionale pentru acesta.
S-a mai susţinut, că au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării, care în art. 3 alin. (1) prevede că Ministerul Apărării are personalitate juridică şi reprezintă în justiţie structurile armatei care nu au personalitate juridică.
Liceul Militar, neavând personalitate juridică, nu poate sta în judecată decât prin Ministerul Apărării şi nu putea formula apel decât prin Ministerul Apărării, ceea ce s-a şi întâmplat.
Articolul 42 C. proc. civ. prevede că persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate sau autorizate în chipul arătat de legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor, iar, conform art. 1 din Legea nr. 514/2003, consilierul juridic asigură apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale statului, ale autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice şi de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum şi ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora se află şi în conformitate cu Constituţia şi legile ţării.
Fată de aceste acte normative, a fost emis Ordinul nr. M. 187 din 1 decembrie 2006 privind delegarea şefului Direcţiei legislaţie şi asistenţă juridică de a reprezenta interesele Ministerului Apărării în faţa instanţelor de judecată şi a altor organe cu activitate jurisdicţională prin oricare dintre consilierii juridici ai respectivei structuri, putând formula apărările şi căile de atac ordinare şi extraordinare.
Recurentul a susţinut că interesele Liceului Militar au fost apărate de consilierul juridic care a promovat apelul pentru acesta, şi nu pentru Ministerul Apărării Naţionale, în nume propriu.
Greşit instanţa de apel nu a reţinut ratificarea de către Liceul Militar a apelului.
Consilierul juridic a fost delegat de către Ministerul Apărării să reprezinte în instanţă interesele Liceului Militar, iar prezenţa în instanţă a acestuia în calitate de reprezentant al Liceului Militar şi susţinerea că apelul a fost declarat pentru Liceul Militar reprezintă mai mult decât o ratificare. Faptul prezentării titularului dreptului de a exercita apel în instanţa de apel trebuie considerat ca o confirmare a mandatului de reprezentare, respectiv a dreptului Ministerului Apărării de a formula apel pentru Liceul Militar.
Faţă de prevederile art. 69 alin. (2) C. proc. civ., deoarece acelaşi jurist a reprezentat partea la fond, putea să exercite orice cale de atac împotriva hotărârii.
Intimaţii T.J. şi T.D. au formulat întâmpinare, prin care au arătat că recursul nu este întemeiat, deoarece au înţeles să se judece cu Liceul Militar M.V. Alba Iulia, ca unitate deţinătoare. Acest liceu are personalitate juridică, are structuri proprii de conducere, are cont bancar şi este titularul dreptului de administrare asupra terenului, iar împrejurarea că asistenţa juridică este acordată de oficiul juridic al Ministerului Apărării Naţionale nu schimbă cu nimic calitatea sa procesuală.
Deoarece la instanţa de fond a avut calitate de pârât Liceul Militar M.V. Alba Iulia, iar căile de atac au fost promovate de Ministerul Apărării Naţionale, hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Intimaţii au invocat şi nulitatea recursului, susţinând că recursul este declarat şi semnat de consilierul juridic teritorial al M.A.N., deşi, conform practicii înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reprezentarea în justiţie a ministerului se face de ministru, reprezentarea de către altă persoană fiind posibilă numai pe baza unui mandat de reprezentare acordat conform art. 67 şi art. 68 C. proc. civ.
La termenul din 8 mai 2008, instanţa din oficiu a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat omisso medio de către Colegiul Militar Liceal M.V. Alba Iulia, prin Ministerul Apărării Naţionale.
Pentru considerentele la care ne vom referi în continuare, va fi respinsă atât excepţia invocată de intimaţii-reclamanţi, cât şi recursul declarat de pârât.
Excepţia invocată de intimaţii-reclamanţi nu este întemeiată, deoarece, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, semnatarul cererii de recurs a fost împuternicit să exercite calea de atac.
Recursul a fost declarat de Ministerul Apărării pentru pârâtul Colegiul Liceal Mihai Viteazul Alba Iulia, prin Direcţia legislaţie şi asistenţă juridică, iar, conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, structurile ministerului care au personalitate juridică, potrivit legii, pot fi reprezentate în justiţie de organele de specialitate ale Ministerului Apărării, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării.
Prin adresa nr. A. 3473 din 1 octombrie 2008, Colegiul Militar Liceal M.V. Alba Iulia a precizat că reprezentarea intereselor acestui colegiu este asigurată, în baza Ordinului ministrului apărării nr. M. 81 din 13 mai 2004, de către Ministerul Apărării, prin Direcţia legislaţie şi asistenţă juridică şi că susţine toate apărările formulate în cauză de către Ministerul Apărării, prin Direcţia legislaţie şi asistenţă juridică.
Potrivit Ordinului nr. M. 187 din 1 decembrie 2006, emis de ministrul apărării în baza art. 4 din Legea nr. 514/2003, şeful Direcţiei legislaţie şi asistenţă juridică din cadrul Departamentului pentru relaţia cu Parlamentul şi Informare Publică este obligat să reprezinte interesele ministerului. La alin. (2) al art. 1 din ordin se prevede că şeful Direcţiei legislaţie şi asistenţă juridică poate delega această atribuţie oricăruia dintre consilierii juridici încadraţi în structurile Ministerului Apărării, iar la declaraţia de recurs a fost anexată împuternicirea dată de şeful Direcţiei legislaţie şi asistenţă juridică consilierului juridic care a semnat cererea de recurs.
Prin urmare, recurentul-pârât poate fi reprezentat în justiţie de organele de specialitate ale Ministerului Apărării Naţionale, iar consilierului juridic care a semnat cererea de recurs i-a fost delegată această atribuţie.
în cauză, recursul fiind declarat de Ministerul Apărării (în prezent Ministerul Apărării Naţionale) pentru Colegiul Militar Liceal M.V. Alba Iulia, calitate de recurent are pârâtul Colegiul Militar Liceal M.V. Alba Iulia (reprezentat de Ministerul Apărării Naţionale, prin Direcţia legislaţie şi asistenţă juridică) care, faţă de conţinutul cererii de apel, nu a declarat apel împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă.
Potrivit principiului disponibilităţii, reclamantul are dreptul să hotărască cu privire la exercitarea acţiunii civile. Unul dintre elementele acţiunii civile îl constituie părţile între care se poartă procesul civil, indicarea numelui pârâtului constituind principala condiţie pentru justificarea interesului reclamantului de a sesiza instanţa judecătorească.
Reclamantul are obligaţia ca prin cererea de chemare în judecată să indice numele pârâţilor în contradictoriu cu care urmează a fi purtat procesul, iar, faţă de prevederile art. 129 alin. ultim C. proc. civ., care consacră principiul disponibilităţii, instanţa este obligată să se pronunţe numai cu privire la obiectul cererii.
Faţă de prevederile art. 67 C. proc. civ., părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar, însă reprezentantul legal sau convenţional al părţii trebuie să arate în mod expres că formulează cererea în numele părţii, anexând înscrisul doveditor al calităţii sale, deoarece în lipsa acestei menţiuni acţionează în nume propriu.
In prezenta cauză, prin acţiunea înregistrată la prima instanţă, reclamanţii au chemat în judecată ca pârâţi Statul Ron^ân, prin Ministerul Finanţelor Publice, Prefectura judeţului Alba şi Liceul Militar M.V. Alba Iulia. Sentinţa civilă nr. 760 din 21 iunie 2006 a fost pronunţată de Tribunalul Alba, în contradictoriu cu aceşti pârâţi, obligat să emită decizia prevăzută de Legea nr. 10/2001 fiind pârâtul Liceul Militar Mihai Viteazul Alba Iulia.
Pârâtul Liceul Militar M.V. Alba Iulia poate fi reprezentat în justiţie de organele de specialitate ale Ministerului Apărării Naţionale, însă, în speţă, împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă Ministerul Apărării (în prezent Ministerul Apărării Naţionale) a declarat apel în nume propriu, şi nu în numele pârâtului, aşa cum susţine recurentul.
Nici în declaraţia de apel, nici în cererea care cuprinde motivele de apel nu se arată că apelul a fost declarat pentru Liceul Militar M.V. Alba Iulia.
în ambele cereri se arată că formulează cerere de apel şi motive de apel Ministerul Apărării, prin Direcţia legislaţie şi asistenţă juridică, iar pentru toate termenele de judecată a fost citat, în calitate de apelant, Ministerul Apărării, Liceul Militar M.V. Alba Iulia fiind citat ca intimat-pârât.
Susţinerea recurentului că nu a fost invocată excepţia lipsei calităţii de parte a Ministerului Apărării, instanţa de apel oprind astfel nelegal posibilitatea Liceului Militar să ratifice apelul exercitat de către Ministerul Apărării, nu este întemeiată.
Excepţia a fost invocată la termenul din 26 octombrie 2007, când apelantul Ministerul Apărării Naţionale, care nu a cerut termen pentru pregătirea apărării, a pus concluzii, inclusiv cu privire la această excepţie, iar posibilitatea ratificării există pentru actele procesuale exercitate de mandatar în numele mandantului fără un mandat prealabil, şi nu pentru actul procesual exercitat de către reprezentant în nume propriu.
In privinţa personalităţii juridice a recurentului-pârât, intimaţii-reclamanţi au susţinut că acesta are personalitate juridică, având structuri proprii de conducere şi cont bancar, iar susţinerile recurentului sunt contradictorii, deoarece, deşi în declaraţia de recurs a arătat că recurentul-pârât nu are personalitate juridică, în precizările depuse la instanţa de recurs a arătat că Ministerul Apărării, prin Direcţia legislaţie şi asistenţă juridică, îl reprezintă în proces pe pârât, în baza art. 3 din Legea nr. 346/2006 şi art. 64 alin. (1) şi (3) din Ordinul ministrului apărării nr. M 81/2004, citând textele care se referă la structurile Ministerului Apărării care au personalitate juridică. Precizarea că recurentul Colegiul Militar Liceal M.V. Alba Iulia are personalitate juridică a fost făcută de acesta, prin reprezentant, la termenul din 9 octombrie 2008.
Faţă de considerentele expuse, se constată că apelul fiind declarat de Ministerul Apărării (în prezent Ministerul Apărării Naţionale) în nume propriu, recurentul-pârât Colegiul Militar Liceal M.V. Alba Iulia, în contradictoriu cu care prin sentinţa pronunţată de prima instanţă a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii-intimaţi, nu a declarat apel.
De aceea, recursul declarat de acest pârât omisso medio este inadmisibil şi a fost respins, fără a se analiza celelalte susţineri.
| ← Unitate administrativ-teritorială. Calitate de reprezentant | Societate comercială în faliment. Calitatea de reprezentant a... → |
|---|
