Legat cu titlu particular. Dispoziţie testamentară având ca obiect „întregul meu drept de concesiune”, cu construcţiile aflate pe el. Interpretare. Valoarea juridică a certificatului de moştenitor
| Comentarii |
|
Legea nr. 36/1995, art. 88
I. Tribunalul a reţinut că de pe urma defunctei S.G. s-a dezbătut succesiunea, iar potrivit certificatului de moştenitor nr. 710/5 mai 1995, are calitatea de moştenitor testamentar moştenitoarea L.A., căreia i s-a recunoscut şi stabilit calitatea de legatar cu titlu particular.
Testamentul defunctei S.G. autentificat de fostul notariat de Stat al Sectorului 6 Bucureşti este un legat cu titlu particular, iar acesta are ca obiect testarea întregului drept de concesiune asupra locului de veci din Cimitirul Şerban Vodă, iar acest testament a fost avut în vedere la eliberarea certificatului de moştenitor nr. 710/1995.
Legatul cu titlu particular creează vocaţie succesorală concretă doar cu privire la bunurile ce fac obiectul legatului, nu cu privire la întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defunctei S.G., prin urmare, în favoarea moştenitoarei L.A., autoarea reclamantei, nu se poate reţine calitatea de moştenitoare cu privire la bunul imobil ce face obiectul acţiunii, tocmai pentru că L.A. este moştenitoare testamentară doar cu privire la obiectul legatului, respectiv locul de veci testat prin testament, iar moştenitoarei L.A. nu i se poate reţine calitatea de moştenitor legal de pe urma defunctei S.G. şi nici nu a făcut dovada că este legatară universală.
II. Cu privire la criticile aduse sentinţei în legătură cu analiza calităţii reclamantei-apelante de persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii, în sensul dispoziţiilor art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, Curtea a apreciat că prima instanţă a lacut o corectă aplicare a legii, în raport de conţinutul şi calificarea juridică a testamentului de care s-a prevalat apelanta-reclamantă.
Potrivit dispoziţiilor art. 88 din Legea nr. 36/1995, certificatul de moştenitor face dovada deplină a calităţii de moştenitor, a cotelor succesorale şi a masei succesorale, până la anularea acestuia.
Potrivit certificatului de moştenitor nr. 710 din 5 mai 1995, eliberat de pe urma defunctei S.G., decedată Ia 22 februarie 1995, L.A., autoarea apelantei-reclamante, a avut calitatea de legatară cu titlu particular, astfel încât orice analiză ulterioară a conţinutului testamentului ce a stat la baza eliberării acestui certificat este inutilă, câtă vreme
dovada calităţii de moştenitor cu titlu particular rezultă în baza certificatului şi nu a testamentului avut în vedere la momentul emiterii acestuia, astfel cum încearcă să susţină apelanta.
Din această perspectivă, probele solicitate pe parcursul judecării cauzei, în dovedirea voinţei reale a testatoarei, alta decât cea care rezultă incontestabil din conţinutul testamentului, sunt lipsite de pertinenţă, neputându-se acorda valenţă testamentului, interpretat în sensul cerut de apelantă, ca un testament universal sau cu titlu universal, câtă vreme însuşi certificatul de moştenitor atestă o altă situaţie şi aceasta este cea de care este ţinută instanţa în analiza calităţii apelantei de persoană îndreptăţită sau nu la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul care s-a aflat în patrimoniul autoarei sale.
în ce priveşte interpretarea însăşi a testamentului autentificat sub nr. 3819 din 23 aprilie 1974, demers pretins de apelanta-reclamantă în susţinerea cauzei sale, Curtea a reţinut că prima instanţă a făcut o corectă analiză, în urma căreia a concluzionat asupra calificării ca legat cu titlu particular, interpretarea pretinsă de către apelantă, a sintagmei „întregul meu drept de concesiune”, „cu construcţiile aflate pe el” ca referindu-se la totalitatea drepturilor ce s-ar fi transmis testamentar neputând fi primită.
în contextul în care, astfel cum rezultă din testament, dreptul de concesiune transmis cuprindea mai multe construcţii, ideea de „întreg” a dreptului transmis s-a referit în mod indiscutabil la dreptul de concesiune, astfel cum într-o interpretare literală rezultă incontestabil din testament, singurul drept transmis, conţinutul testamentului fiind unul clar şi neechivoc.
C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şi propr. int., decizia nr. 155/A din 8 octombrie 2009, nepublicată
| ← Legat cu titlu particular. Lipsa forţei probante în privinţa... | Uzucapiune. Succesiune vacantă, inexistenţa unui drept de... → |
|---|
