Uzucapiune. Succesiune vacantă, inexistenţa unui drept de opţiune al statului
| Comentarii |
|
C. civ., art. 646, art. 652 Legea nr. 36/1995, art. 75
Instanţa de apel a reţinut că acţiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune este formulată de către reclamanţii F.F. şi F.I., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti, reprezentat de Primarul General, şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, iar instanţa de fond, prin sentinţa civilă apelată, a admis acţiunea şi a constatat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafaţă de 305 mp, situat în Bucureşti, str. N.E. nr. 73, sector 2 şi dreptul de proprietate prin accesiune imobiliară asupra construcţiilor edificate pe teren.
Prin prima critică formulată de către apelantul-pârât Municipiul Bucureşti, prin Primar General, se consideră că hotărârea judecătorească apelată este nelegală şi netemeinică, întrucât reclamanţii nu fac dovada că ultimul proprietar al imobilului în litigiu ar fi statul, cu atât mai mult cu cât uzucapiunea curge faţă de ultimul proprietar, iar terenul a aparţinut unei persoane fizice şi nicidecum statului.
Această critică este găsită nefondată de către Tribunal, motivat de faptul că între reclamanta F.F. şi defimctul său soţ, F.G., şi promi-tenta-vânzătoare C.E. a fost încheiată, în anul 1958, în formă autentificată, o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, cu privire la imobilul-teren în suprafaţă de 300 mp, situat la adresa din Bucureşti, str. N.E., parcela 35, Raionul I Mai.
La data de 22 noiembrie 1970, defiincta C.E. a decedat Iară moştenitori, iar prin decizia civilă nr. 545/4 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, s-a reţinut că succesiunea acesteia este vacantă.
V. Inexistenţa dreptului de opţiune al statului_181
Calitatea procesuală pasivă a apelantului nu se justifică în temeiul vreunui înscris constitutiv sau translativ de proprietate şi prin care imobilul a intrat în proprietatea statului, cum arată apelantul că ar trebui, ci, în cazul succesiunilor vacante, bunul este susceptibil de a face parte din domeniul privat administrat de unitatea administrativ-teritorială potrivit Legii nr. 213/1998.
In cazul succesiunilor vacante, statul are calitatea de moştenitor, potrivit art. 652 C. civ., însă bunurile intră în patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale, iar acest lucru rezultă şi din dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 36/1995, unde se prevede că pentru eliberarea certificatului de vacanţă succesorală, notarul public trebuie să citeze şi autoritatea administraţiei publice competentă a prelua bunurile defunctului.
Statul, în privinţa dreptului având ca obiect o moştenire vacantă, nu are dreptul de opţiune succesorală, de vreme ce bunurile succesorale, devenind fără stăpân, i-ar reveni tot în baza art. 646 C. civ., iar acesta dobândeşte moştenirea ope legis de la deschiderea ei, potrivit regulilor generale, iar Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, este cel care reprezintă statul pe plan local.
C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şi propr. irit., decizia nr. 339/R din 23 iunie 2009, nepublicată
| ← Legat cu titlu particular. Dispoziţie testamentară având ca... | Lipsa discernământului. Concludenţa probei prin expertiza... → |
|---|
