Lipsa contraprestaţiei. Consecinţe asupra cauzei vânzării. Act autentic. Proba contrară
| Comentarii |
|
Scopul imediat, ca element al cauzei, în cazul contractelor sinalagmatice, constă în reprezentarea mintală de către fiecare parte contractantă a contraprestaţiei, iar lipsa acesteia determină inexistenţa cauzei convenţiei.
Aspectul că în contractul de vânzare-cumpărare autentic s-a consemnat că preţul apartamentului a fost achitat în întregime de către cumpărător, anterior semnării contractului, nu reprezintă o probă certă a plăţii, întrucât, cu privire la menţiunile actului declarate de părţi, actul autentic face dovadă numai până la proba contrarie, ce poate fi administrată prin orice mijloc de probă.
C.A. Cluj, Secţia civilă, decizia nr. 1811 din 12 septembrie 2003,
în C.P.J.C.A. Cluj2003, p. 102
Prin sentinţa civilă nr. 6647 din 17 iulie 2002, dată în rejudecare, în dosarul nr. 5031/2002 al Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis în parte acţiunea precizată a reclamanţilor K.I. şi K.A., împotrivă pârâtului P.O., constatându-se nulitatea absolută a contractului autentic închciat în 22 aprilie 1996, între reclamanţi şi pârât, având ca obiect apartamentul înscris în C.F. 117198 Cluj-Napoca şi s-a respins petitul privind repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că între reclamanţi şi pârât s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1765 din 22 aprilie 1996, având ca obiect apartamentul înscris în C.F. 117198 Cluj-Napoca, pentru preţul de 15.000.000 lei, achitat de pârât anterior semnării contractului, stipulându-se că pârâtul va intra în posesia apartamentului la 22 octombrie 1996. Ulterior, pârâtul a înstrăinat imobilul descris mai sus numitei M.V., prin contract autentic de vânzare-cumpărare încheiat la 2 decembrie 1998.
Prin sentinţa civilă nr. 15875 din 19 decembrie 1997, pronunţată în dosar nr. 1530/R/1997 al Judecătoriei Cluj-Napoca, devenită definitivă şi irevocabilă, s-a respins acţiunea reclamanţilor prin care au solicitat să se constate că este simulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul, în realitate fiind un contract de împrumut, cu consecinţa anulării acestuia şi restabilirii situaţiei anterioare, reţinându-se că reclamanţii nu au dovedit existenţa actului secret încheiat cu pârâtul.
Instanţa, analizând dispozitivul acelei sentinţe, coroborat cu conţinutul considerentelor, raportat la elementele prezentei pricini, a constatat că în speţă nu operează efectul negativ al puterii lucrului judecat, întrucât este îndeplinită doar condiţia identităţii de părţi, nu şi celelalte cerinţe privind identitatea de obiect şi de cauză. Astfel, obiectul primului proces 1-a constituit constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare, anularea acestuia şi restabilirea situaţiei anterioare, pe când obiectul prezentei pricini este constatarea nulităţii absolute a contractului şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Referitor la cauză, prin care se înţelege faptul juridic sau material ce constituic temeiul direct şi imediat al dreptului subiectiv ce urmează a fi valorificat, prin sentinţa civilă nr. 15875/1997, ca urmare a respingerii capătului de cerere principal privind constatarea simulaţiei, s-au respins şi petitele accesorii menţionate, pe când fundamentul juridic al cererii introductive din prezentul proces îl constituie, în principal, lipsa cauzei contractului de vânzare-cumpărare, condiţie de fond esenţială a oricărui act juridic civil, şi, în subsidiar, frauda la lege.
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat neîndeplinind condiţiile prevăzute de art. 948 C. civ., cauza fiind inexistentă, ca urmare a lipsei contraprestaţiei părţilor, s-a constatat nulitatea absolută a acestuia, în temeiul art. 966 C. civ., respingându-se petitul privind repunerea părţilor în situaţia anterioară, întrucât imobilul a fost înstrăinat de pârât numitei M.V., pârâtul nemaiavând posesia asupra lui.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii şi pârâtul.
Prin decizia civilă nr. 1210/A din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Cluj, s-au respins apelurile ca nefondate, reţinându-se următoarele.
Obiectul şi cauza diferite ale procesului soluţionat prin sentinţa civilă nr. 15875/1997 a Judecătoriei Cluj-Napoca, faţă de obiectul şi cauza prezentei pricini, rezidă tocmai în diferenţele de formulare existente între cele două acţiuni înaintate de reclamanţi, care circumscriu în mod distinct cele două elemente ale autorităţii de lucru judecat menţionate, analizate comparativ şi detaliat de prima instanţă. Petitul principal al acţiunii intentate de reclamanţi în dosarul nr. 535/1997 al Judecătoriei Cluj-Napoca vizează constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare, cu consecinţa anulării acestuia şi restabilirii situaţiei anterioare, ce au constituit petite accesorii a căror rezolvare a decurs din soluţia dată cererii principale prin sentinţa civilă nr. 15875/1997.
Prin acţiunea precizată formulată în prezentul proces, s-a cerut constatarea nulităţii absolute a aceluiaşi contract, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară, în principal, pentru lipsa de cauză şi, în subsidiar, pentru frauda la lege, astfel că este evident că nu poate fi vorba despre identitate de obiect, a cărei distincţie a fost corect prezentată de prima instanţă, cu atât mai puţin despre identitate de cauză, ca element component al autorităţii de lucru judecat, constând în temeiul juridic invocat de reclamanţi în cele două acţiuni, care este complet diferit.
Referitor la inexistenţa cauzei contractului de vânzare-cumpărare, drept condiţie de validitate intrinsecă a oricărei convenţii, prevăzută de art. 948 C. civ., ca urmare a lipsei contraprestaţiei părţilor, actul autentic de care se prevalează pârâtul, în care s-a consemnat că preţul apartamentului de 15.000.000 lei a fost achitat în întregime de cumpărător anterior semnării contractului, nu reprezintă o probă certă a plăţii preţului, ştiut fiind că actul autentic face dovada deplină până la înscrierea în fals, numai cu privire la constatările personale ale notarului, nu şi cu privire la celelalte menţiuni ale actului, declarate de părţi, cum este şi achitarea anticipată a preţului, care fac dovada numai până la proba contrarie, ce poate fi făcută prin orice mijloc de probă. Or, în condiţiile în care pârâtul nu a făcut prin nimic altceva dovada plăţii preţului ca act juridic la mâna reclamanţilor, deşi îi revenea sarcina probei, această plată nu putea fi reţinută ca dovedită prin conţinutul actului autentic, aşa cum se pretinde, din moment ce menţiunea în discuţie vizând plata preţului valorează doar ca început de dovadă scrisă şi există dovada contrară în această privinţă.
S-a apreciat că simplul fapt că reclamanţii au solicitat prin acţiunea intentată în 1997, redactată de avocat, restabilirea situaţiei anterioare contractului prin restituirea preţului şi, corelativ, predarea imobilului, drept consecinţă a anulării actului simulat, nu reprezintă şi nu echivalează cu o recunoaştere propriu-zisă a primirii preţului, aşa cum se susţine, câtă vreme nu s-a materializat printr-un interogatoriu.
S-a reţinut că reclamanţii nu au primit personal nicio sumă de bani cu titlu de preţ, fapt confirmat de martora S.A., cu care s-a făcut dovada inexistenţei cauzei contractului de vânzare-cumpărare, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 966 C. civ.
Referitor la apelul declarat de reclamanţi, s-a reţinut că efectul specific produs de nulitatea absolută constă în desfiinţarea cu efect retroactiv a actului, până în momentul încheierii acestuia, cu consecinţa complementară a repunerii părţilor în situaţia anterioară, atunci când este posibil, însă, în speţă, din moment ce pârâtul nu mai are posesia imobilului ce a fost înstrăinat, iar subdobânditorii care, în prezent, au posesia imobilului nu au fost chemaţi în judecată, este indiscutabil că repunerea părţilor în situaţia anterioară, în actualul proces, nu este posibilă.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâtul, solicitând modificarea ei, admiterea apelului şi schimbarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recursul pârâtului este nefondat, pentru următoarele considerente.
Susţinerile pârâtului, în sensul că operează autoritatea de lucru judecat faţă de soluţia pronunţată în dosarul cu nr. 5351/1997 al Judecătoriei Cluj-Napoca, prin care a fost soluţionată acţiunea în constatarea simulaţiei formulată de reclamanţi împotriva aceluiaşi pârât, sunt nefondate.
Pentru a conchide astfel, Curtea reţine că prin sentinţa civilă nr. 15875/1997 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a respins acţiunea reclamanţilor, întrucât nu s-a făcut dovada existenţei actului secret pe care 1-a încheiat cu pârâtul, act care să contrazică pe acela aparent, consemnat prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică.
In prezenta pricină s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a aceluiaşi contract, în principal, pentru lipsa cauzei vânzării şi, în subsidiar, pentru fraudă la lege, astfel că este evident că în speţă nu există autoritate de lucru judecat.
în ce priveşte lipsa cauzei pentru neplata preţului, corect au stabilit primele instanţe că în speţă nu este îndeplinită condiţia existenţei cauzei, ca urmare a lipsei contraprestaţiei, dat fiind caracterul sinalag-matic al vânzării-cumpărării. Din probele dosarului a rezultat că martora B.A. a solicitat reclamanţilor un împrumut pentru ginerele său, G.I., contractul încheiat între părţi fiind, în realitate, un contract de garanţie, reclamanţii nu au intenţionat nicicând să-şi înstrăineze apartamentul. De altfel, suma de 15.000.000 lei a fost încasată chiar de martora B.A. de la pârât, reclamanţii nebeneficiind de nicio contra-prestaţie în schimbul apartamentului în litigiu.
Potrivit art. 967 C. civ., cauza este prezumată până la dovada contrarie, motiv pentru care lipsa cauzei trebuie dovedită.
Cum pârâtul nu a făcut dovada plăţii preţului, această plată nu poate fi reţinută ca dovedită prin conţinutul actului autentic, din moment ce există dovada contrară a celor expuse.
în consecinţă, Curtea reţine că hotărârea atacată este legală şi temeinică sub aspectul tuturor criticilor aduse, situaţie în care recursul, fiind nefondat, a fost respins ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← Neachitarea diferenţei de preţ. Problema nulităţii | Preţ fictiv şi neserios. Efectele nulităţii. Subdobân-ditor... → |
|---|
