Lipsa culpei pârâţilor întreţinători în neexecutarea temporară a obligaţiei contractuale de întreţinere. Consecinţe juridice
| Comentarii |
|
Contractul de întreţinere - contract nenumit, care nu are o reglementare proprie - poate fi rezolvit, primind aplicare dispoziţiile art. 1020-1021 C. civ., conform cărora rezoluţiunea unei convenţii sinalagmatice se poate dispune numai dacă una dintre părţi nu-şi execută în mod culpabil obligaţia asumată prin contract, nefiind admisibil ca reclamantul să obţină unilateral retragerea consimţământului dat la înstrăinare.
Dacă din interpretarea probelor administrate de către instanţe rezultă faptul că nu există o culpă a pârâţilor întreţinători în neexecutarea temporară a obligaţiei contractuale de întreţinere, acţiunea în rezoluţiune nu poate fi admisă.
I.C.C.J., s. civ. şi de proprietate intelectuala, dec. nr. 2533 din 31 martie 2005,
Prin acţiunea înregistrată la 1 aprilie 2003 pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, reclamantul M.C. a chemat în judecată pe pârâţii I.I. şi I.I., fiica şi ginerele său, solicitând rezilierea contractului de întreţinere autentificat la 14 ianuarie 2000, prin care a înstrăinat acestora proprietatea asupra unui imobil, teren şi construcţii, situat în comuna Prunişor, satul Balotă, judeţul Mehedinţi, în schimbul întreţinerii.
A motivat reclamantul că, începând cu 15 mai 2001, pârâţii au refuzat să-i mai acorde întreţinere, nu au asigurat lemne de foc, au înstrăinat o serie de bunuri din gospodărie, au avut un comportament neadecvat, producând certuri şi scandaluri.
Prin întâmpinare, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că la cererea reclamantului şi-au înstrăinat apartamentul din Reşiţa şi s-au mutat cu el, pentru a gospodări împreună, aducând numeroase îmbunătăţiri imobilului, care ulterior le-a fost înstrăinat prin contractul în discuţie.
S-a reţinut că motivele invocate nu s-au verificat din punct de vedere probatoriu, reclamantul fiind cel care a refuzat de la un moment dat acceptarea întreţinerii din partea pârâţilor.
După administrarea probei cu înscrisuri, interogatorii, martori, Judecătoria Drobeta-Tumu Severin a pronunţat sentinţa civilă nr. 3949 din 12 septembrie 2003, prin care a respins acţiunea ca nefondată.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei a fost respins de Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 848/15 aprilie 2004.
Procedând la propria evaluare a probelor administrate, instanţa de apel a ajuns la aceeaşi concluzie, în sensul că nu s-a dovedit culpa pârâţilor pentru a se putea admite acţiunea în rezoluţiunea contractului de întreţinere.
împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamantul, care a reproşat ambelor instanţe interpretarea greşită a probelor administrate, acestea dovedind, în opinia sa, că se impune rezoluţiunea contractului.
Prin întâmpinare, intimaţii-pârâţi au solicitat respingerea recursului.
Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.C. împotriva deciziei nr. 848 din 15 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pe calea extraordinară de atac a recursului numai pentru motivele de nelegalitate enumerate limitativ la pct. 1-10.
în speţă, reclamantul nu a indicat niciun motiv de nelegalitate a deciziei recurate, toate criticile vizând o pretinsă interpretare greşită a probelor de către instanţa de apel.
Singura problemă de drept ce se cere a fi dezlegată în speţă vizează motivele pentru care un contract de întreţinere - contract nenumit, care nu are o reglementare proprie - poate fi rezolvit.
în acest sens, cum bine a stabilit instanţa de fond, primesc aplicare soluţiile admise în aplicarea art. 1020-1021 C. civ., potrivit cărora rezoluţiunea unei convenţii sinalagmatice se poate dispune numai dacă una dintre părţi nu-şi execută în mod culpabil obligaţia asumată prin contract, nefiind admisibil ca reclamantul să obţină unilateral retragerea consimţământului dat la înstrăinare.
Din interpretarea probele administrate de către instanţe a rezultat faptul că nu există culpă a pârâţilor în neexecutarea temporară a obligaţiei contractuale de întreţinere.
Pentru motivele deja expuse, aprecierea probelor nu intră în competenţa înaltei Curţi, astfel încât, neexistând motive de nelegalitate dovedite, recursul s-a respins ca nefondat.
Notă: Noul cod civil lărgeşte cadrul situaţiilor în care instanţa poate pronunţa rezoluţiunea contractului. Astfel, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (M. Of. nr. 409 din 10 iunie 2011) se introduce noţiunea de „neexecutare fără justificare" a obligaţiei de întreţinere, înlocuindu-se sintagma de „neexecutare culpabilă", existentă în forma iniţială a art. 2263 alin. (3) din noul Cod civil. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 2263 alin. (2) din noul Cod civil, „atunci când comportamentul celeilalte părţi face imposibilă executarea contractului în condiţii conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezoluţiunea".
| ← Caracterul permanent, succesiv, al obligaţiei de întreţinere.... | Starea de boală a întreţinătorului. Lipsa vinovăţiei contractuale → |
|---|
