Starea de boală a întreţinătorului. Lipsa vinovăţiei contractuale
| Comentarii |
|
Rezoluţiunea contractului de întreţinere constituie o sancţiune îndreptată împotriva debitorului obligaţiei care în mod culpabil nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de întreţinere. Dacă din probele testimoniale administrate în cauză rezultă că între-ţinătorul, la scurt timp de la încheierea contractului de întreţinere, s-a îmbolnăvit şi, după câteva luni, a decedat, înseamnă că neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere imputată întreţinătorului nu s-a datorat culpei acestuia, care a fost în imposibilitate absolută de a o întreţine pe concubină din cauza propriei boii, lipsind astfel vinovăţia întreţinătorului, condiţie indispensabilă pentru antrenarea răspunderii civile contractuale.
C.A. Oradea, s. civ. mixtă, dec. nr. 957/2008R din 5 iunie 2008,
Prin sentinţa civilă nr. 225/2006, pronunţată de Judecătoria Beiuş, s-a admis acţiunea civilă înaintată de reclamanta J.G., decedată pe parcursul procesului, acţiune continuată de succesoarea acesteia, E.N., împotriva pârâţilor I.M.F. şi I.E., s-a dispus rezilierea contractului de întreţinere autentificat la 01.11.2004. de B.N.P. N.B. şi s-a dispus anularea încheierii de intabulare nr. 4730/2004 şi a inscripţiei de cate funciară de sub B 5 şi C 4 din Cartea funciară nr. 636 (...), cu restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
De asemenea, prin sentinţei civile nr. 656/2006, pronunţată în acelaşi dosar, s-a dispus completarea sentinţei civile nr. 226/2006 şi s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. 100/5.04.2005, eliberat de B.N.P. N.B., dispunându-se anularea încheierii de intabulare nr. 2164/2005 şi a inscripţiei de sub B 6 şi 7 din Cartea funciară nr. 636 (...).
Pentru a pronunţa aceste hotărâri, Judecătoria Beiuş a reţinut că debitorul obligaţiei de întreţinere, I.F. şi, după decesul acesteia, succesoarele sale, nu şi-au îndeplinit obligaţia de întreţinere şi respectiv nu au preluat sarcina de întreţinere, asumată prin contractul de întreţinere autentificat la 01.11.2004 de B.N.P. N.B., în temeiul căruia numitul I.F. a dobândit apartamentul compus din 2 camere şi dependinţe înscris în Cartea funciară nr. 636. Ca o consecinţă a rezilierii contractului de întreţinere, instanţa de fond a constatat nulitatea certificatului de moştenitor nr. 100/5.04.2005. eliberat de B.N.P. N.B. şi a dispus anularea încheierii de intabulare nr. 2164/2005 şi a inscripţiei de sub B 6 şi 7 din Cartea funciară nr. 636 (...).
împotriva acestor hotărâri judecătoreşti, apelantele I.M.F. şi I.E. au formulat apel în termenul legal, solicitând schimbarea sentinţelor atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate.
Prin decizia civilă nr. 929 din 16.11.2007, Tribunalul Bihor a admis apelul civil formulat de apelantele I.M.F. şi I.E.E. în contradictoriu cu intimata E.N.E., împotriva sentinţelor civile nr. 226 din 02.02.2006 şi nr. 656 din 24.05.2006, pronunţate de Judecătoria Beiuş, pe care le-a schimbat în tot, în sensul că a respins acţiunea civilă înaintată de reclamanta J.G., decedată pe parcursul procesului şi continuată de succesoarea acestuia, E.N. împotriva pârâtelor I.M.F. şi I.E.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Contractul de întreţinere încheiat între J.G., în calitate de întreţinător, şi I.F., în calitate de întreţinător, a fost autentificat prin încheierea de autentificare nr. 2936/01.11.2004. La scurt timp de la încheierea acestui contract, respectiv la data de 26.02.2005, întreţinătorul I.F. a decedat. Din declaraţia martorului E.J. rezultă că, după încheierea contractului de întreţinere, întreţinuta a fost îngrijită de către întreţinător până în momentul în care acesta din urmă s-a îmbolnăvit, având şi el nevoie de îngrijire. De asemenea, din declaraţiile martorilor E.E. şi J.N. rezultă că întreţinătorul I.F. s-a îmbolnăvit în cursul lunii octombrie-noiembrie 2004, dată de la care a fost în imposibilitatea de a-i mai asigura întreţinere întreţinutei.
Rezilierea contractului de întreţinere constituie o sancţiune îndreptată împotriva debitorului obligaţiei de întreţinere care în mod culpabil nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de întreţinere. Din probele testimoniale administrate în cauză rezultă că întreţinătorul, la scurt timp de la încheierea contractului de întreţinere, s-a îmbolnăvit şi, după câteva luni, a decedat. Prin urmare, Tribunalul constată că neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere imputată întreţinătorului nu s-a datorat culpei acestuia, care a fost în imposibilitate absolută de a o întreţine pe concubină datorită bolii, lipsind astfel vinovăţia întreţinătorului, condiţie indispensabilă pentru antrenarea răspunderii civile contractuale.
în ceea ce priveşte perioada ulterioară decesului întreţinătorului, din declaraţiile martorilor E.J., E.E. şi J.E. rezultă că atât pârâta I.M., cât şi soţul acesteia şi reclamanta E.N. au întreţinut-o pe numita J.G. Mai mult, înmormântarea întreţinutei J.G. a fost organizată de succesoarea întreţinătorului.
De precizat că acţiunea de reziliere a contractului de întreţinere a fost formulată de întreţinută la data de 30.03.2005, dată la care întreţinătorul I.F. era decedat. Or, în măsura în care întreţinuta era nemulţumită de întreţinerea prestată de concubinul său cu care a convieţuit aproape 30 de ani, putea să formuleze acţiune de rezoluţiune a contractului în perioada în care întreţinătorul trăia, aspect care denotă că interesul major al rezilierii contractului a revenit legatarei E.N., care era interesată să reintre în masa succesorală a defunctei şi imobilul ce a făcut obiectul contractului de întreţinere.
Referitor la motivul de apel constând în contestarea autenticităţii semnăturii reclamantei J.G. de pe procură şi testament, Tribunalul Bihor, văzând că actele menţionate sunt autentificate de notarul public care a constatat prezenţa semnăturii actelor şi ţinând cont de raportul de expertiză criminalistică întocmit în cauză, conform căruia semnăturile contestate „ar putea reprezenta semnăturile titularei J.G.", a respins susţinerile apelantei cu privire la acest aspect.
Faţă de aceste considerente, instanţa de apel, văzând în drept şi dispoziţiile art. 1020 şi art. 1021 C. civ. prin prisma dispoziţiilor art. 296 şi urm. C. proc. civ., a admis apelul formulat şi a schimbat în totalitate sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii de reziliere a contractului de întreţinere.
Ca o consecinţă a respingerii capătului de cerere privind rezilierea contractului de întreţinere, instanţa a constatat că apartamentul în discuţie nu se afla în patrimoniul defunctei J.G. la momentul decesului acesteia, astfel încât legatara E.N. nu este îndreptăţită, în temeiul testamentului încheiat în favoarea sa, şi la apartamentul ce a făcut obiectul contractului de întreţinere, astfel încât a respins şi completarea de acţiune privind anularea certificatului de moştenitor nr. 100/05.04.05, eliberat de B.N.P. N.B., urmând a fi schimbată în totalitate şi sentinţa civilă nr. 656/2006 pronunţată de Judecătoria Beiuş.
împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs intimata E.N., solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului.
Prin motivele de recurs s-a invocat că din considerentele deciziei ar reieşi faptul că, dacă era nemulţumită de întreţinerea prestată, acţiunea trebuia promovată în timpul vieţii întreţinătorului, aspect ce ar conduce la ideea că ea ar fi fost interesată de reziliere, nu defuncta, susţineri ce nu pot fi primite, întrucât capătul principal al cererii a fost desfiinţarea contractului datorită neexecutării fortuite a întreţinerii de către debitorul principal şi doar în subsidiar rezilierea pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiei.
A avut interes în promovarea acţiunii defuncta J.G., femeie în vârstă, fără sprijin, ce a încercat readucerea în patrimoniu a bunului ce putea să-i asigure traiul, întrucât moştenitoarele lui I.F. nu s-au preocupat să preia sarcinile acestuia, ci doar averea lui, ea a fost cea care a întreţinut-o pe defunctă până când i s-a interzis accesul, iar aceasta a fost găsită decedată după mai multe zile.
în mod corect a reţinut Judecătoria Beiuş că defunctul nu a prestat întreţinerea la care s-a obligat nici în perioada în care era sănătos.
în drept, s-au invocat dispoziţiile art. 299, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata I.M.F. a solicitat respingerea recursului, iar după decesul tatălui a preluat întreţinerea, suportând şi cheltuielile de înmormântare. Notarul care a încheiat contractul nu şi-a îndeplinit obligaţiile de a desluşi relaţiile dintre defuncţii de locuiau împreună de peste 30 ani în concubinaj, intenţia părţilor fiind alta decât cea din contract, iar la data încheierii contractului, bunul nu se afla în patrimoniul defunctei, neputând fi anulat certificatul de moştenitor.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, cât şi din oficiu, instanţa de recurs a constatat următoarele:
Prin contractul de întreţinere autentificat la 01.11.2004 de notarul public N.B., s-a convenit ca J.J. să îi transmită lui I.F. nuda proprietate asupra apartamentului situat în localitatea Ş., judeţul B., ea păstrându-şi dreptul de uzufruct viager, în schimbul obligaţiei acestuia de a-i asigura cele necesare traiului, îngrijire zilnică, medicamente în caz de boală, asistenţă medicală calificată, iar la deces să o înmormânteze cu cinstea cuvenită potrivit obiceiului locului. A mai precizat întreţinuta că a avut o relaţie de concubinaj cu întreţinătorul de peste 30 de ani, gospodărindu-se împreună.
Acţiunea prin care s-a solicitat rezoluţiunea contractului a fost promovată de întreţinută, invocând că întreţinătorul a decedat, iar moştenitoarea nu şi-a manifestat intenţia de-a prelua sarcina de întreţinătoare. Decesul întreţinătorului a intervenit la data de 26.02.2005, fiind eliberat certificatul de moştenitor nr. 100/05.04.2005 de notarul public N.B., conform căruia intimatele au calitatea de fiică, soţie supravieţuitoare, masa succesorală fiind compusă din apartamentul sus-menţionat (nuda proprietate), drept intabulat în Cartea funciară.
Pe parcursul soluţionării cauzei în fond, la data de 28.07.2005, a decedat şi întreţinuta reclamantă care, anterior, şi-a testat averea în favoarea recurentei prin testamentul autentificat la 18.03.2005 de notar public A.G.
Din declaraţia martorului E.J. se reţine faptul că, fiind vecină cu defuncţii, a constatat că întreţinerea a fost prestată de către I.F. până când a decedat, iar după deces de către recurentă, o perioadă, până când s-a făcut o intervenţie de către poliţie. Faptul că întreţinătorul şi-a respectat obligaţiile asumate până când s-a îmbolnăvit, după care s-a continuat întreţinerea de către recurentă, reiese şi din declaraţia martorului E.E., căreia, după decesul lui I.F., i s-au luat cheile de acces la apartament. Martorul J.N. a relatat că după ce s-a îmbolnăvit I.F., recurenta a fost cea care s-a ocupat de îngrijirea lui J.J. până la decesul acesteia, după care intimata a făcut curăţenie în apartament şi a întreţinut-o pe aceasta până la deces. A mai relatat acest martor că recurenta făcea servicii defunctei, dar nu în mod gratuit, locuinţa fiind de altfel neîngrijită, aspectul referitor la serviciile plătite fiind confirmat şi de martorul J. Acelaşi martor confirmă că a fost nevoie de intervenţia poliţiei pentru ca, după decesul lui I.F., fiica acestuia să intre în posesia cheilor de la imobil, după care a făcut curăţenie, defuncta fiind neîngrijită, nespălată, a fost îngrijită de aceasta care a suportat chiar şi cheltuielile de înmormântare, aspectul referitor la aceste cheltuieli fiind confirmat şi de martorii E., E., J. Faptul că intimata a prestat întreţinere defunctei după decesul tatălui său, debitor al întreţinerii, reiese şi din declaraţia martorului J.E.
Din coroborarea probelor sus-menţionate se poate concluziona faptul că, după încheierea contractului de întreţinere, debitorul întreţinerii şi-a respectat obligaţiile până când s-a îmbolnăvit, astfel încât după deces defuncta a fost îngrijită de către intimată, serviciile pe care anterior recurenta le-a prestat nefiind gratuite. Aşadar, este de acceptat ideea exprimată de instanţa de apel în sensul că neîndeplinirea obligaţiei de către întreţinător s-a datorat unor motive obiective - starea de sănătate a acestuia -, neducând la concluzia existenţei vreunei culpe în sarcina lui, aspect corect reţinut de instanţa de apel; astfel, criticile sunt nefondate, recurenta prestând servicii de întreţinere, dar nu cu titlu gratuit.
Tocmai datorită faptului că doar după decesul întreţinătorului s-a formulat prezenta acţiune este corectă concluzia instanţei că întreţinuta a acceptat lipsa culpei în neexecutarea obligaţiei, iar după acest eveniment a acceptat transmiterea obligaţiei moştenitoarei care nu doar că a îngrijit-o, dar a şi înmormântat-o.
Rezoluţiunea contractului de întreţinere poate avea loc, conform doctrinei şi jurisprudenţei, doar datorită neexecutării culpabile a obligaţiilor creditorului sau debitorului. Contractul de întreţinere este un contract nenumit, nereglementat de lege în mod expres, dispoziţiile legale în materie fiind art. 1020-1021 C. civ., aspect faţă de care, neexistând o culpă a debitorului, cu aplicarea corectă a celor expuse a dispus instanţa de apel, criticile fiind nefondate.
în cazul în care debitorul întreţinător decedează înaintea creditorului întreţinut, dacă creditorul întreţinerii acceptă - acordul fiind necesar faţă de caracterul personal al contractului - şi moştenitorii debitorului înţeleg să execute obligaţia, contractul continuă între creditor şi moştenitorii debitorului, aspect referitor la care, întrucât creditoarea, după decesul debitorului, a acceptat să fie îngrijită de moştenitoarea acestuia, corect a reţinut instanţa de apel că nu a operat desfiinţarea contractului de întreţinere, ci, dimpotrivă, acesta a continuat să existe în mod valabil.
Faţă de cele expuse, faptul că instanţa de apel a făcut referire şi la alte aspecte, în sensul că se impunea promovarea acţiunii înainte de decesul debitorului, este un aspect irelevant. Debitorul şi-a onorat obligaţiile până când s-a îmbolnăvit, după deces sarcinile fiindu-i preluate cu acceptul creditoarei de către moştenitoare. împrejurarea că şi recurenta s-a ocupat de acest aspect, dar nu cu titlu gratuit, nu are nicio înrâurire juridică pentru a schimba cele expuse, apărările intimatei fiind fondate.
Nefiind aplicabile dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., instanţa de recurs, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
| ← Lipsa culpei pârâţilor întreţinători în neexecutarea... | Mod sporadic şi parţial de executare a întreţinerii. Refuzul... → |
|---|
