Continuitatea obligaţiei de întreţinere. Neîndeplinire. Consecinţe. Restituirea valorii întreţinerii
| Comentarii |
|
1. Neexecutarea obligaţiei de întreţinere este determinată de culpa debitorului obligaţiei de întreţinere, care nu a prestat cu regularitate obligaţiile prevăzute în contract
Astfel, prestaţiile realizate nu au fost cu caracter continuu, zilnic, aşa cum presupune o obligaţie de întreţinere completă, prevăzută în contractul încheiat de părţi şi care a constituit cauza pentru care reclamanţii întreţinuţi au consimţit să transmită nuda proprietate a imobilului proprietatea lor. împrejurarea că reclamanta întreţinută era aptă de muncă şi, în consecinţă, se ocupa de treburile casnice (gătit, spălat etc.) nu justifică refuzul prestării acestor obligaţii de către întreţinători, obligaţii pe care şi le-au asumat şi care sunt de esenţa executării contractului încheiat de părţi.
2. Valoarea întreţinerii prestate, ca urmare a caracterului aleatoriu al contractului, nu trebuie restituită.
C.A. Oradea, s. civ. mixtă, dec. nr. 616/2008R din 15 aprilie 2008,
Prin sentinţa civilă nr. 2548 din 10 aprilie 2007 pronunţată de Judecătoria Oradea, s-a admis cererea principală formulată de reclamanţii U.U. şi U.G. în contradictoriu cu pârâţii E.B. şi E.E. şi s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi reconvenţionali; s-a dispus rezilierea contractului de întreţinere autentificat la 10.03.2004 încheiat între părţi, cu restabilirea situaţiei de carte funciară, prin radierea din Cartea funciară a dreptului de proprietate constituit în favoarea pârâţilor-reclamanţi reconvenţionali E.B. şi E.E lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria a reţinut că la data de 10.03.2004 părţile au încheiat un contract de întreţinere, în baza căruia pârâţii se obligau să presteze întreţinere reclamanţilor, în schimbul transmiterii nudei proprietăţi asupra imobilului înscris în Cartea funciară, precum şi a cotei de 800/3571 părţi teren aferent.
Din cauza neînţelegerilor intervenite între părţi, la data de 21.09.2004, reclamanţii au înmânat pârâţilor, în prezenţa a doi martori, un act scris prin care le arătau că refuză orice întreţinere din partea pârâţilor.
în urma acestui fapt, pârâţii i-au notificat pe reclamanţi, solicitându-le contravaloarea prestaţiilor efectuate, respectiv a sumei de 95 milioane ROL.
Reclamanţii au refuzat să facă această plată, motivând că ei au fost cei care au suportat costul tuturor lucrărilor şi, mai mult, i-au şi ajutat pe întreţinători cu bani.
Subliniază instanţa că în contractul de întreţinere există o clauză de evaluare a întreţinerii pe o durată de 10 ani la suma de 52 milioane ROL.
Reţine instanţa, în continuare, că din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, şi anume E.E., U.J., U.G., rezultă că o mare parte din muncile agricole au fost efectuate de către reclamanţi, cu ajutorul a diferite persoane plătite de aceştia, şi că ajutorul acordat de către pârâţi nu a fost substanţial.
Mai constată instanţa că, potrivit susţinerilor reclamanţilor, motivul pentru care au refuzat să primească întreţinere de la pârâţi a fost acela că solicitau bani pentru orice muncă efectuată în favoarea reclamanţilor, precum şi datorită faptului că împrumutau diferite sume de bani pe care nu le mai restituiau.
Arată Judecătoria, în continuare, că prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a stabilit contravaloarea întreţinerii pe care pârâţii au prestat-o în favoarea reclamanţilor, la suma de 41.241.170 ROL, însă în cazul unui contract de întreţinere, noţiunea de întreţinere trebuie să primească un înţeles cât mai cuprinzător, debitorul obligaţiei urmând să asigure creditorului alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte, medicamente, să-i asigure îngrijiri medicale şi, dacă este cazul, chiar să-i asigure îngrijiri medicale, să-i prepare hrana şi să-l ajute la diferite treburi gospodăreşti.
Mai susţine instanţa că, în absenţa unei clauze exprese, nu are nicio relevanţă că beneficiarul întreţinerii are suficiente mijloace materiale, deoarece obligaţia convenţională de întreţinere nu se confundă cu obligaţia legală, când acordarea întreţinerii depinde de starea celui îndreptăţit să o primească. Astfel, reţine prima instanţă, hrana, îngrijirile medicale, îmbrăcămintea erau suportate de către reclamanţi, la fel ca şi contravaloarea lucrărilor agricole.
De asemenea, arată Judecătoria, faptul că reclamanţii au declarat că renunţă la întreţinere nu le este culpabil, ţinând cont de atitudinea pârâţilor care nu îşi îndeplineau în mod satisfăcător obligaţiile asumate, aşa încât beneficiarii întreţinerii nu pot fi obligaţi în caz de reziliere la restituirea contravalorii întreţinerii.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâţii E.E. şi E.B., solicitând admiterea acestuia, modificarea în întregime a sentinţei civile apelate, în sensul admiterii cererii reconvenţionale şi respingerii cererii principale.
Tribunalul Bihor, prin decizia civilă nr. 945 din 21 noiembrie 2007, a respins ca nefondat apelul şi a păstrat în totalitate sentinţa instanţei de fond.
în considerentele deciziei se reţine că prin contractul de întreţinere autentificat la 10.03.2004, reclamanţii U.U. şi U.G. transmiteau pârâţilor E.B. şi E.E. nuda proprietate asupra imobilului înscris în Cartea funciară, aceştia rezervându-şi dreptul de uzufruct viager. In contract s-a stipulat că în schimbul acestei transmisiuni pârâţii le vor asigura reclamanţilor întreţinere viageră constând în asigurarea hranei, îmbrăcămintei, spălat, în caz de boală îngrijire cu medic şi medicamente, iar în caz de deces să suporte cheltuielile de înmormântare. Contractul de întreţinere fiind unul sinalagmatic, dă naştere la obligaţii atât în sarcina întreţinutului, cât şi în sarcina întreţinătorului.
în ceea ce priveşte obligaţiile întreţinătorului, este de precizat că acestea constau în prestarea întreţinerii, care în esenţă este o obligaţie de a face ce se execută zi de zi.
In mod corect prima instanţă a reţinut că majoritatea probelor administrate în cauză converg spre ideea că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile rezultate din convenţia încheiată în mod permanent, ci doar sporadic, reclamanţii fiind astfel îndreptăţiţi în a solicita rezilierea contractului. Este adevărat că martorii propuşi de pârâţi declară că aceştia s-ar fi ocupat de întreţinerea reclamanţilor, ajutându-i cu mâncare, spălatul rufelor, din când în când la muncile agricole, însă din depoziţiile acestor martori nu rezultă ca obligaţiile să fi fost îndeplinite cu regularitate, aşa cum o impune caracterul alimentar al obligaţiei de întreţinere.
Chiar apelanţii în cuprinsul motivelor de apel recunosc că nu au participat la muncile agricole pentru cultivarea terenurilor reclamanţilor, arătând că acestea nu au fost prevăzute ca obligaţii în cuprinsul contractului de întreţinere şi nu pot fi incluse forţat în conţinutul obligaţiilor contractuale.
O asemenea interpretare nu poate fi acceptată, temeinic reţinând Judecătoria că noţiunea de întreţinere are un conţinut cuprinzător, incluzând tot ceea ce este necesar traiului unei persoane.
Susţinerile reclamanţilor privind motivul pentru care aceştia au refuzat a mai primi întreţinere din partea pârâţilor au fost confirmate prin probaţiunea administrată în cauză. Astfel, martorii propuşi de aceştia au dovedit că refuzul s-a datorat tocmai faptului că pârâţii le solicitau reclamanţilor diferite sume de bani pentru muncile prestate, precum şi sume de bani cu titlu de împrumut, pe care însă nu le mai restituiau; prin urmare, judicios s-a reţinut că refuzul întreţinerii are o justificare reală, care nu le este culpabilă creditorilor obligaţiei întreţinerii, ci debitorilor acesteia.
Or, în această situaţie, cu deplin temei a conchis Judecătoria că pârâţii-apelanţi nu pot obţine restituirea întreţinerii prestate, rezilierea fiindu-le imputabilă.
împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen şi scutit de plata taxei judiciare de timbru, pârâţii E.E. şi E.B., solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii apelului şi schimbării sentinţei civile nr. 2548/2007 a Judecătoriei Oradea.
în dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că ambele hotărâri sunt nelegale şi netemeinice, fiind date cu interpretarea eronată a probelor administrate în cauză.
Astfel, recurenţii arată că muncile agricole prestate de către ei în folosul intimaţilor nu au făcut obiectul contractului de întreţinere, astfel că nu pot fi incluse forţat în conţinutul obligaţiilor contractuale.
De asemenea, nu se poate reţine că zugrăvirea locuinţei intimaţilor ar fi constituit tot o obligaţie contractuală, iar reaua-credinţă a reclamanţilor în promovarea acţiunii principale reiese şi din împrejurarea că aceştia au susţinut că le-ar fi acordat un împrumut recurenţilor, în sumă de 50 milioane lei, ceea ce s-a dovedit că nu este real.
Recurenţii au mai precizat că, din probele administrate în cauză, rezultă fără niciun dubiu că ei şi-au executat obligaţiile de întreţinere faţă de cei doi reclamanţi, astfel că nu se poate reţine culpa acestora pentru neexecutarea obligaţiilor asumate.
în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata U.G. a solicitat respingerea recursului civil de faţă.
Verificând hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs, cât şi din oficiu, conform art. 306, sub aspectul tuturor nulităţilor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul civil declarat de pârâţii E.B. şi E.E. împotriva deciziei civile nr. 945 din 21 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o, reţinând următoarele:
Prin contractul de întreţinere încheiat între părţi, autentificat la 10 martie 2004 de către B.N.P. E.G., recurenţii E.B. şi E.E. s-au obligat să asigure întreţinere şi îngrijire completă pe tot timpul vieţii în favoarea reclamanţilor U.U., decedat pe parcursul soluţionării cauzei, respectiv la data de 10 iulie 2005, şi U.G., în schimbul nudei proprietăţi asupra imobilului situat în E., nr. 9, înscris în Cartea funciară.
Criticile formulate de către recurenţi sunt nefondate; astfel, în mod corect au reţinut cele două instanţe că neexecutarea obligaţiei de întreţinere este determinată de culpa debitorului obligaţiei de întreţinere, respectiv a pârâţilor-recurenţi, care nu au prestat cu regularitate obligaţiile prevăzute în contract.
Astfel, martorul U.J., vecin cu reclamanţii, a arătat că în iarna anului 2004, aceştia şi-au cumpărat lemne pentru foc, iar în perioada verii locuinţa acestora a fost zugrăvită de o persoană din O., angajată tot de către cei doi reclamanţi, fiind plătit cu suma de 3 milioane lei.
Acelaşi martor relatează că întreţinuţii au plătit recurenţilor bani pentru a le procura medicamente, acesta fiind de faţă, când reclamanta-intimată a înmânat o sumă de bani recurentului E.B. pentru a-l transporta pe soţul acesteia (în prezent decedat) la spital.
Este adevărat că din probele testimoniale administrate în cauză rezultă că pârâţii-recurenţi au prestat şi ei întreţinere celor doi soţi reclamanţi, însă aceste prestaţii nu au fost cu caracter continuu, zilnic, aşa cum presupune o obligaţie de întreţinere completă, prevăzută în contractul încheiat de părţi şi care a constituit cauza pentru care reclamanţii au consimţit să transmită nuda proprietate a imobilului proprietatea lor.
împrejurarea că intimata-reclamantă era aptă de muncă şi, în consecinţă, se ocupa de treburile casnice (gătit, spălat etc.) nu justifică refuzul prestării acestor obligaţii de către cei doi întreţinători, obligaţii pe care şi le-au asumat şi care sunt de esenţa executării contractului încheiat de părţi.
Cât priveşte valoarea întreţinerii prestate, datorită caracterului aleatoriu al contractului, aceasta nu trebuie restituită, motiv pentru care nici această critică nu este fondată.
Faţă de considerentele expuse mai sus, s-a respins ca nefondat recursul civil.
Notă: Pentru nerestituirea prestaţiilor de întreţinere în cazul culpei debitorului, a se vedea Noul Cod Civil, art. 2263 alin. (5), coroborat cu alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 71/2011 (M. Of. nr. 409 din 10 iunie 2011):
„Art. 2263: încetarea contractului de întreţinere
(2) Atunci când comportamentul celeilalte părţi face imposibilă executarea contractului în condiţii conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezoluţiunea.
(3) în cazul prevăzut la alin. (2), precum şi atunci când se întemeiază pe neexecutarea fără justificare a obligaţiei de întreţinere, rezoluţiunea nu poate fi pronunţată decât de instanţă, dispoziţiile art. 1552 nefiind aplicabile. Orice clauză contrară este considerată nescrisă.
(5) în cazul în care rezoluţiunea se pronunţă pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. (2) sau (3), debitorul în culpă nu poate obţine restituirea prestaţiilor de întreţinere deja executate".
| ← Caracterul personal, succesiv şi cotidian al obligaţiei de... | Caracterul permanent, succesiv, al obligaţiei de întreţinere.... → |
|---|
