Lipsa riscului. Consecinţe asupra cauzei actului juridic
| Comentarii |
|
Scopul imediat, element al cauzei actului juridic, este reprezentat, la contractele aleatorii, cum este şi cel de întreţinere, de prefigurarea riscului convenţiei, ca împrejurare viitoare şi Incertă de care depinde şansa câştigului şi, corelativ, riscul pierderii, pentru fiecare dintre părţi.
Pentru debitoarea întreţinerii nu a existat însă în niciun moment riscul de a pierde, întrucât a cunoscut starea gravă de sănătate a creditorului întreţinerii şi iminenţa decesului acestuia, astfel încât contractul de întreţinere este lovit de nulitate absolută pentru lipsa cauzei.
C.A. Braşov, dec. nr. 839/R din 14 decembrie 2005, în C.P.J.C.C.A. Braşov2005, p. 107
Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr. 8776/2003, a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul B.V. în contradictoriu cu pârâta B.S.N. şi, în consecinţă, a constatat nulitatea absolută a contractului de întreţinere încheiat între defunctul B.V. şi pârâtă. S-a dispus restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului identificat mai sus, în sensul că s-a radiat dreptul de proprietate al pârâtei asupra apartamentului înscris în Cartea funciară Braşov şi s-a dispus reînscrierea dreptului de proprietate asupra apartamentului identificat mai sus, în Cartea funciară, pe numele înstrăinătorului B.V.
împotriva hotărârii a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelega-litate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 678 din 23 iunie 2004 a Curţii de Apel Braşov, s-a admis apelul declarat de pârâta B.S.N. împotriva sentinţei civile nr. 8776/2003 a Judecătoriei Braşov, pe care instanţa a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantul B.V. în contradictoriu cu pârâta B.S.N.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că elementul aleatoriu al contractului de întreţinere se referă numai la durata incertă a vieţii creditorului întreţinerii, a nevoilor acestuia, respectiv a valorii de întreţinere ce urmează a fi prestată. Prin urmare, cauza acestui contract nu o constituie ,fiscul", ci obţinerea de prestaţii reciproce, urmărite de părţile contractante, elementul aleatoriu nefiind primordial în astfel de raporturi juridice. Factorul risc nu ţine de esenţa contractului de întreţinere, ci este specific contractelor aleatorii.
împotriva deciziei sus-menţionate a declarat recurs reclamantul, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
în speţă, actul juridic ce urmează a fi analizat este nul absolut, întrucât cauza nu există.
Când lipsa cauzei se datorează lipsei riscului, lipseşte un element esenţial al actului juridic, iar lipsa scopului imediat „absoarbe eroarea asupra scopului mediat", astfel că sancţiunea aplicabilă este aceea a nulităţii absolute.
Probele administrate în cauză au dovedit că pentru pârâtă nu a existat în niciun moment riscul de a pierde, aceasta cunoscând că moartea transmiţătorului era iminentă.
Intimata a avut clar prefigurarea derulării raporturilor şi certitudinea că nu va trebui să presteze întreţinerea, deoarece defunctul urma să decedeze în câteva zile. La data încheierii contractului de întreţinere, intimata a cunoscut că pentru ea nu existau şanse de pierdere.
Examinând decizia atacată în raport cu motivele de recurs şi probele administrate, Curtea a constatat că recursul este fondat.
Instanţa a fost sesizată cu o cauză de nulitate absolută, constând în lipsa cauzei actului juridic, şi nu în rezoluţiunea contractului pentru neexecutare, astfel cum rezultă din considerentele deciziei recurate. Sub acest aspect, împrejurările legate de preocuparea intimatei-pârâte de a acorda întreţinere numitului B.V, precum şi lipsa de interes, manifestată de reclamant în ceea ce priveşte prestarea întreţinerii, sunt aspecte irelevante, pentru că exced cadrului procesual dedus judecăţii.
Cauza, ca element al actului juridic civil, constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act, iar scopul imediat, în cazul contractelor aleatorii, constă în prefigurarea unei împrejurări viitoare şi incerte de care depinde şansa câştigului, respectiv riscul pierderii. Cauza imediată este, prin urmare, riscul.
Prin încheierea contractului de întreţinere, scopul nu a fost determinat de executarea obligaţiei de întreţinere, în ceea ce o priveşte pe intimata-pârâtă.
Probele administrate în cauză relevă că pentru intimată nu a existat niciun moment riscul de a pierde. Deşi aceasta nu putea să cunoască exact data decesului, era evident, însă, că moartea transmiţătorului urma să sur vină într-un timp foarte scurt, fiind iminentă.
în acest sens, constatările instanţei de apel sunt contradictorii, pentru că, deşi se susţine că factorul risc nu ţine de esenţa contractului de întreţinere, apreciază că este specific contractelor aleatorii.
Or, contractul de întreţinere este un contract aleatoriu, tocmai pentru că existenţa şi întinderea prestaţiilor părţilor depind de un eveniment incert.
în speţă, contractul de întreţinere este lovit de nulitate absolută, deoarece nu existau şanse de pierdere-câştig pentru ambele părţi, ceea ce face să lipsească o cauză juridică a contractului.
Chiar dacă s-ar admite existenţa cauzei ca element al actului juridic, această cauză este imorală, pentru că, la încheierea contractului, intimata a avut clar prefigurarea derulării raporturilor şi certitudinea că nu va trebui să presteze întreţinerea, deoarece moartea transmiţătorului imobilului era iminentă.
împrejurarea că intimata a cunoscut starea gravă de sănătate a beneficiarului întreţinerii şi circumstanţele în care a fost încheiat contractul de întreţinere sunt deosebit de relevante, având în vedere caracterul aleatoriu al acestui contract, elementul de risc, în condiţiile în care lipsa cauzei se datorează lipsei riscului. în aceste condiţii, sancţiunea aplicabilă este aceea a nulităţii absolute.
Critica vizând nepronunţarea asupra mijloacelor de probă administrate în cauză este întemeiată sub aspect probator, întrucât soluţia instanţei de apel se rezumă doar la o singură declaraţie de martor. Posibilitatea de executare a obligaţiei de întreţinere, conduita părţilor contractante, locul şi condiţiile încheierii contractului de întreţinere au format tema probatorie în cauză, pentru dovedirea unor împrejurări relevante în raport cu obiectul dedus judecăţii, care urmau a fi analizate în conţinutul şi corelaţia lor.
Fişa de observaţie clinică relevă existenţa unei boli grave a transmiţătorului imobilului, B.V, înscris care se coroborează cu declaraţia medicului care l-a tratat şi care i-a comunicat pârâtei că, deşi face eforturi pentru salvarea acestuia, nu are şanse de supravieţuire.
Declaraţiile martorilor audiaţi în cauză la cererea intimatei-pârâte, care relatează aspecte legate de preocuparea pe care a avut-o aceasta faţă de defunct, sunt irelevante, deoarece vizează împrejurări anterioare încheierii contractului de întreţinere, iar, pe de altă parte, nu au legătură cu cauza supusă judecăţii şi nu cunosc nimic în mod direct cu privire la încheierea contractului.
Probele administrate în cauză conduc la ideea lipsei riscului asumat. Cunoscând că obligaţiile sale sunt limitate în timp în momentul încheierii contractului, pentru intimata-pârâtă nu au existat şanse de pierdere, ci numai de câştig, pentru că cel pentru care urma să presteze întreţinerea era pe moarte, fiind într-un stadiu avansat de boală, fapt dovedit, având în vedere că a decedat după patru zile.
Note: 1. A se vedea şi:
a) C.A Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 2664 din 9 decembrie 2003, în P.R. nr. 5/2004 (speţa nr. 55), prin care s-a constatat că nu se poate reţine lipsa cauzei invocată de către recurentul-reclamant, cumpărătorii asumându-şi la data încheierii contractului un risc, neputând cunoaşte cu exactitate perioada cât va mai trăi întreţinutul.
Intimaţii nu au negat că întreţinutul era bolnav, putând să cunoască faptul că durata vieţii acestuia nu va fi îndelungată, însă acest lucru nu înlătură existenţa elementului alea al contractului de întreţinere, pârâţii asumându-şi la data încheierii contractului obligaţia să-l întreţină pe vânzător pe durata vieţii acestuia, indiferent care ar fi fost aceasta şi neputând anticipa mai ales iminenţa decesului său.
Aşadar, pentru a se constata lipsa cauzei contractului, nu este suficient să se constate că beneficiarul întreţinerii a murit la numai 9 zile de la încheierea contractului, întreţinătorii neputând cunoaşte aspectul că bătrânul va suferi un stop cardiac şi că nu va trăi decât o scurtă perioadă de timp, chiar dacă acesta suferea de arterită.
b) C.S.J., s. civ. şi de proprietate intelectuala, dec. nr. 12 din 21 ianuarie 1992, prin care s-a apreciat că reclamanta a susţinut că actul de înstrăinare a imobilului a fost încheiat de părţi prin înşelarea bunei-credinţe a transmiţă-toarei, în scopul de a-i acapara bunul şi nu pentru a o întreţine, că, deci, mama sa a fost victima unor manopere dolosive din partea acestora, ceea ce face ca actul să aibă o cauză ilicită.
în conformitate cu dispoziţiile art. 948 C. civ., printre condiţiile de valabilitate a unei convenţii este prevăzută şi aceea de a avea o cauză licită, iar potrivit art. 966 din acelaşi cod, obligaţia fără cauză sau întemeiată pe o cauză falsă sau ilicită nu poate avea niciun efect. Cauza este ilicită - potrivit art. 968 C. civ. - atunci când este prohibită de lege sau este contrară bunelor moravuri sau ordinii publice.
Articolul 967 alin. (2) C. civ. precizează însă că, în orice convenţie, cauza este prezumată până la dovada contrarie. Aceasta înseamnă că existenţa cauzei este prezumată, chiar dacă înscrisul constatator al actului nu cuprinde o menţiune expresă în acest sens, întrucât dovedirea cauzei revine aceluia care o invocă.
în temeiul principiilor legale citate, incumba reclamantei sarcina să dovedească caracterul imoral sau ilicit al cauzei contractului de întreţinere încheiat de mama sa, decedată ulterior, cu pârâţii. Aceasta era datoare, deci, să demonstreze cu probe de netăgăduit că actul de înstrăinare a fost încheiat de pârâţi prin înşelarea bunei-credinţe a transmi-ţătoarei, în scopul de a-i acapara bunul şi de a o înlătura pe reclamantă de la succesiune.
în speţă, însă, probele administrate la cererea reclamantei nu sunt de natură a face dovada că autoarea sa în momentul încheierii contractului de întreţinere a fost victima unor manopere dolosive din partea pârâţilor pentru a o deposeda de imobil.
Susţinerea reclamantei potrivit căreia actul în discuţie ar fi nul, pe motiv că pârâţii nu au acordat întreţinere înstrăinătoarei care, la scurt timp de la perfectarea înstrăinării, a decedat, nu poate fi primită, dat fiind că prin lege nu se prevede nulitatea contractului de întreţinere în ipoteza în care persoana îndreptăţită la întreţinere moare la scurt timp de la încheierea actului, decesul acestei persoane neputând să aibă vreo înrâurire asupra drepturilor corelative obligaţiei de întreţinere.
Din acest punct de vedere, nu se poate face abstracţie de caracterul aleatoriu al contractului de întreţinere, de elementul risc, care are un rol important atât la încheierea contractului, cât şi în cursul executării acestuia, întrucât cel ce dobândeşte bunul se obligă, în schimb, a presta întreţinere de regulă pe durata vieţii înstrăinătorului, care poate fi foarte scurtă sau, dimpotrivă, foarte lungă, în prima situaţie debitorul primind un bun de valoare pentru un echivalent mult mai redus, iar în a doua situaţie debitorul fiind de acord a acorda o întreţinere care poate depăşi substanţial valoarea bunului ce i-a fost transmis!
Prin urmare, în ceea ce priveşte existenţa la momentul încheierii contractului a elementului aleatoriu, denumit „eveniment incert", această condiţie a fost îndeplinită, în cauză, decesul creditoarei la acea dată ne-putându-se şti când se va produce, iar prevederile art. 1635 C. civ. nu determină perioada în care trebuie să aibă loc evenimentul incert, de care depind efectele contractului aleatoriu.
împrejurarea că, la data perfectării contractului, beneficiara întreţinerii era suferindă şi internată în spital nu are nicio relevanţă, deoarece pârâţii nu aveau cum să cunoască gravitatea bolii creditoarei, de vreme ce aceasta se afla spitalizată de 3 zile, iar investigaţiile medicale abia erau în curs.
2. Conform dispoziţiilor art. 2247 din Noul Cod Civil, aplicabile şi în cazul convenţiei de întreţinere (potrivit art. 2256 din noul Cod civil), nu produce niciun efect contractul prin care s-a constituit cu titlu oneros o rentă pe durata vieţii unei persoane care, la data încheierii contractului, suferea de o boală din cauza căreia a murit în interval de cel mult 30 de zile de la această dată. Prevederile reiau, cu mici diferenţe, cele stipulate de art. 1645 din actualul Cod civil, care însă se aplică, în prezent, strict contractului de rentă viageră, în cazul întreţinerii putând fi incidenţă, ca şi în speţa de mai sus, raportat la elementele de fapt concrete şi la probele administrate, sancţiunea nulităţii absolute pentru lipsa cauzei, drept consecinţă a inexistenţei elementului risc.
De asemenea, este reglementat expres, conform art. 2246 din noul Cod civil, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 71/2011 (M. Of. nr. 409 din 10 iunie 2011), aplicabil şi în cazul convenţiei de întreţinere (potrivit art. 2256 din noul Cod civil), un nou caz de nulitate absolută: „Este lovit de nulitate absolută contractul care stipulează o rentă constituită pe durata vieţii unui terţ, care era decedat în ziua încheierii contractului".
| ← Interpretarea contractului. Obligaţia principală a... | Obligaţia legală şi obligaţia contractuală de... → |
|---|
