Transmiterea unui imobil şi asumarea prestării întreţinerii prin contracte separate. Voinţa reală a părţilor. Invocarea nulităţii absolute. încălcarea de către instanţă a principiului disponibilităţii
| Comentarii |
|
1. Printr-un contract de vânzare-cumpărare, vânzătorii au transmis cumpărătorilor întreţinători dreptul de proprietate asupra unui imobil, părţile recunoscând că preţul a provenit dintr-un depozit bancar al întreţinutei, iar, la aceeaşi dată, între întreţinători, pe de-o parte, şi întreţinută, pe de altă parte, s-a încheiat un contract de întreţinere, prin care cei dintâi şi-au asumat obligaţia întreţinerii celei din urmă şi a fiului acesteia, cu toate cele necesare traiului, asistenţă medicală şi medicamente, iar la deces, să-i înmormânteze potrivit obiceiului locului.
Toate probele administrate în cauză susţin concluzia că intenţia întreţinutei a fost aceea de a-şi asigura întreţinerea (sieşi şi fiului său cu handicap), până la sfârşitul vieţii. Părţile nu au stabilit forma pe care urma să o îmbrace înţelegerea lor şi doar în faţa notarului public s-a propus încheierea contractului de vânzare-cumpărare -direct pe numele pârâţilor cumpărători, odată cu încheierea unui contract de întreţinere în beneficiul reclamantei şi al fiului acesteia, fără ca această modalitate de asumare a obligaţiilor părţilor să fie contrară prevederilor art. 948 C. civ.
2. întrucât reclamanta întreţinută, prin acţiunea formulată, nu a învestit instanţa de fond cu analizarea motivului de nulitate absolută bazat pe lipsa cauzei contractului de vânzare-cumpărare, soluţia instanţei de a da eficienţă unui astfel de motiv de nulitate absolută apare ca fiind contrară principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, precum şi dispoziţiilor art 294 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
C.A. Alba lulia, s. civ., dec. nr. 377 din 24 octombrie 2008,
Prin sentinţa civilă nr. 4151/2007 pronunţată de Judecătoria Deva, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamanta E.E. în contradictoriu cu pârâţii E.N.G. şi E.D.U., reclamanta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 24.11.2005 de B.N.P. I.J, numiţii E.S. şi E.J. au transmis pârâţilor E.N.G. şi E.D.U. dreptul de proprietate asupra imobilului situat în com. J., judeţul H., înscris în Cartea funciară, compus din casă, anexe gospodăreşti, curte şi grădină, în suprafaţă totală de 1.439 mp.
în ce priveşte preţul vânzării, deşi în contractul de vânzare-cumpărare s-a trecut suma de 34.000 RON, părţile recunosc faptul că preţul real a fost de 32.000 euro, sumă provenită dintr-un depozit bancar al reclamantei E.E.
La aceeaşi dată, între pârâţii E.N.G. şi E.D.U., pe de o parte, şi reclamanta E.E., pe de altă parte, s-a încheiat contractul de întreţinere autentificat la 24.11.2005 la biroul aceluiaşi notar public, prin care cei dintâi şi-au asumat obligaţia întreţinerii celei din urmă şi a fiului acesteia, E.Ş., cu toate cele necesare traiului, asistenţă medicală şi medicamente, iar la deces să-i înmormânteze potrivit obiceiului locului.
Analizând validitatea contractului de întreţinere contestat prin prisma dispoziţiilor art. 948 şi urm. C. proc. civ., instanţa constată că acesta a fost încheiat cu respectarea condiţiilor de validitate prevăzute de lege, astfel că acţiunea reclamantei va fi respinsă ca neîntemeiată, pentru motivele ce se vor arăta.
Astfel, atât din cuprinsul întâmpinării depuse în cauză, cât şi din răspunsul pârâţilor la interogatoriile ce le-au fost administrate, precum şi din declaraţiile martorilor E.S. şi E.J., se desprinde concluzia că reclamanta dorea să achiziţioneze o locuinţă în localitatea J., în care să locuiască împreună cu fiul său E.Ş. până la sfârşitul vieţii, iar, în schimbul acestei case, pârâţii să le acorde întreţinere cu toate cele necesare traiului şi să îi înmormânteze cu cinstea cuvenită.
Atât pârâţii, cât şi martorii declară că părţile nu au stabilit forma pe care urma să o îmbrace înţelegerea lor şi că doar în faţa notarului public s-a propus încheierea contractului de vânzare-cumpărare - direct pe numele pârâţilor, odată cu încheierea unui contract de întreţinere în beneficiul reclamantei şi al fiului acesteia, menţionându-se formal contravaloarea întreţinerii la suma de 50.000 RON, deşi, în realitate, preţul imobilului cumpărat pe numele pârâţilor a fost achitat de către reclamantă, fără a se mai achita vreo altă sumă de bani pentru întreţinere.
întrucât îmbracă forma autentică, potrivit dispoziţiilor art. 1173 alin. (1) C. civ., cele două contracte fee dovada deplină asupra celor constatate personal de către notarul public - până la înscrierea în fals.
Prin urmare, referirea din cuprinsul încheierii de autentificare la împrejurarea că părţilor li s-a citit conţinutul actului şi că numai după aceea au consimţit la autentificarea acestuia şi au semnat toate exemplarele lui, face dovada până la înscrierea în fals.
Nu aceeaşi este situaţia în privinţa operaţiunii juridice în sine, în sensul că notarul nu putea lua act decât de voinţa exprimată a părţilor şi acorda actului forma juridică adecvată acestei dorinţe.
în situaţia în care există neconcordanţe între voinţa reală şi voinţa exprimată, partea interesată este datoare, în limitele prevăzute de art. 1191 alin. (2) C. civ., să facă dovada intenţiei reale a părţilor la încheierea actului.
Procedând la analiza contractului de întreţinere contestat prin prisma şi în limitele prevederilor legale sus-citate, instanţa reţine că, în cauză, nu s-a dovedit că în feţa notarului public reclamanta ar fi avut convingerea că imobilul este achiziţionat pe numele său şi, doar apoi, transmis pârâţilor în schimbul întreţinerii.
în realitate, aceasta, în cunoştinţă de cauză şi în deplină libertate de voinţă, a consimţit la încheierea celor două contracte în forma în care s-au şi întocmit [şi, în acest sens, pe lângă prezumţia legală instituită de dispoziţiile art. 1173 alin. (1) C. civ., sunt şi declaraţiile martorilor E.S. şi E.J.], însă instanţa constată că preţul întreţinerii a fost de 32.000 euro, şi nu de 50.000 RON, cât s-a trecut în contract.
Preţul real al întreţinerii este dovedit, câtă vreme pârâţii înşişi recunosc faptul că imobilul a fost achiziţionat cu banii primiţi de la reclamantă. Pe de altă parte, nu există nicio dovadă că această sumă le-a fost remisă de către reclamantă cu intenţia a-i gratifica.
Toate probele administrate în cauză, inclusiv recunoaşterile pârâţilor la interogator, susţin concluzia că intenţia reclamantei a fost aceea de a-şi asigura întreţinerea (sieşi şi fiului său cu handicap), până la sfârşitul vieţii.
Aşadar, chiar dacă în faţa notarului public reclamanta a acceptat încheierea celor două contracte în forma în care s-au încheiat, s-a dovedit că preţul vânzării, respectiv suma de 32.000 euro, a provenit de la aceasta şi că respectiva sumă constituie, în realitate, contravaloarea întreţinerii.
Raportat la cele ce preced, instanţa a constatat că la încheierea contractului de întreţinere au fost îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 948 C. civ.
în ce priveşte obiectul prestaţiei reclamantei, instanţa apreciază că în cauză nu se poate discuta absenţa obiectului, ci doar întinderea acestuia şi că, potrivit recunoaşterilor părţilor, obiectul real al convenţiei l-a constituit suma de 32.000 euro.
în ce priveşte solicitarea reclamantei, de obligare a pârâţilor la restituirea acestei sume de bani, instanţa a constatat că, atâta vreme cât actul juridic este în fiinţă, nu există niciun temei pentru a dispune în acest sens, întrucât pârâţii deţin această sumă în temeiul respectivului contract.
Aşadar, în speţă nu este incident principiul îmbogăţirii fără justă cauză, deoarece pârâţii au încasat suma de 32.000 euro în baza contractului de întreţinere şi respectiv în schimbul întreţinerii la care s-au obligat în favoarea reclamantei şi a fiului acesteia.
Deşi, prin motivele invocate în cuprinsul acţiunii şi prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a afirmat că pârâţii nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile de întreţinere pe care şi le-au asumat prin contract, instanţa constată că, în lipsa unui capăt de cerere formulat în acest sens, nu poate analiza şi dispune restituirea preţului - în temeiul dispoziţiile art. 1020 şi art. 1021 C. civ., întrucât s-ar pronunţa peste ceea s-a cerut, încălcând principiile disponibilităţii şi contradictorialităţii.
Prin decizia civilă nr. 92/A/2008, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în acelaşi dosar, a fost admis apelul declarat de reclamanta E.E. împotriva sentinţei primei instanţe, care a fost modificată în parte, în sensul admiterii în parte a acţiunii, constatării nulităţii absolute a contractului de întreţinere încheiat de părţi şi obligării pârâţilor la restituirea către reclamantă a sumei de 32.000 euro.
în considerentele deciziei, s-a reţinut că prin acţiunea introductivă şi concluziile scrise, reclamanta a invocat drept cauză de ineficacitate a actului juridic încheiat cu pârâţii - contract de întreţinere - nulitatea acestuia pentru viciul de consimţământ eroare-obstacol, care ar fi căzut asupra substanţei obiectului convenţiei, în sensul art. 954 C. civ.
Instanţa de fond, în mod corect, a analizat acest motiv de ineficacitate şi, în urma coroborării tuturor probelor a rezultat cu certitudine împrejurarea că reclamanta a fost în cunoştinţă de cauză la data semnării actului juridic.
Astfel, conform declaraţiilor martorilor direcţi care au asistat la semnarea de către părţi a actului juridic atacat, numiţii E.S. şi soţia acestuia E.J., a rezultat că reclamanta a fost cea care a solicitat ca actele de vânzare să fie direct pe numele pârâţilor, pe de o parte, pentru ca aceştia să nu întâmpine în viitor alte probleme, iar, pe de altă parte, datorită costurilor mai mici cu taxele notariale.
De asemenea, a rezultat că „reclamantei i-au fost citite cele două contracte de către notarul public şi i s-a atras atenţia asupra conţinutului lor. Martorii au relevat şi împrejurarea că reclamanta nu este nevăzătoare, cum susţine şi nu are nevoie de însoţitor pentru a se deplasa („a venit singură cu trenul de la L.").
Instanţa de fond în mod eronat, însă, a reţinut în considerentele hotărârii sale că „obiectul real al convenţiei l-a constituit suma de 32.000 euro".
Realitatea faptică este aceea că reclamanta a dorit să cumpere iniţial (anterior prezentării la notar) imobilul-casă pe numele său şi ulterior să încheie cu pârâţii un contract de întreţinere, urmând ca în schimbul întreţinerii sale şi a fiului ei handicapat să se transmită nuda proprietate, reţinându-şi dreptul de uzufruct.
într-un anumit sens s-ar putea vorbi despre o simulaţie atipică, în sensul art. 1175 C. civ., având în vedere că părţile, înainte de prezentarea la notariat, au avut o anumită înţelegere pe care au înţeles să o mascheze, în forma finalizată prin actele juridice în discuţie, pentru a evita taxe notariale suplimentare.
Este de subliniat şi împrejurarea că, potrivit recunoaşterii pârâtului E.N.G. la interogatoriu, „nu s-a plătit" nicio sumă pentru contractul de întreţinere şi că,reclamanta a achitat în realitate preţul locuinţei din J.".
Or, în aceste condiţii, este foarte greu de acceptat ideea că o persoană în vârstă, având în întreţinere un copil handicapat, face o liberalitate de 32.000 euro unor nepoţi doar pentru că ar fi fost obligată moral, astfel cum susţin pârâţii la interogatoriu, susţineri care de altfel nu au niciun fel de suport probator.
Conform art. 129 alin. ultim C. proc. civ., obiectul şi limitele judecăţii sunt cele stabilite în condiţiile legii, iar potrivit art. 84 C. proc. civ., stă în puterea judecătorului să stabilească natura juridică exactă a cererii de chemare în judecată, după cum pentru identitate de raţiune se consideră şi că judecătorii sunt în drept să dea calificarea juridică exactă a obiectului unei noi cereri în justiţie şi să identifice temeiul ei juridic corect atunci când partea le-a determinat ori indicat greşit.
Esenţiale sunt, sub acest aspect, motivele de fapt ale cererii, căci în raport cu acestea se va putea constata că, într-un caz dat, se cere eronat constatarea nulităţii absolute a unui act juridic pe un anumit temei juridic, când în realitate, din cererea de chemare în judecată şi probele administrate rezultă un alt temei juridic de nulitate absolută.
Actul juridic este manifestarea de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice. Sub aspect psihologic, voinţa este un fenomen complex, însă din punct de vedere juridic, în structura sa intră două elemente, cauza şi consimţământul.
Conform art. 966 C. civ., cauza este acel element al actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit la încheierea actului. Pentru a fi valabilă, cauza actului juridic civil trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiţii: să existe, să fie reală, să fie licită şi morală. Cea de-a treia condiţie de valabilitate a cauzei, precizată de art. 968 C. civ., nu se poate considera îndeplinită când scopul mediat al actului juridic este prohibit de legi sau este contrar bunelor moravuri. Ilicitatea sau imoralitatea cauzei duce la constatarea nulităţii absolute a actului încheiat în aceste condiţii, cu consecinţe juridice specifice acestei categorii de nulitate. Potrivit art. 966 C. civ., obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea niciun efect.
Fiind una dintre condiţiile de validitate a actului juridic, cauza reprezintă expresia poziţiei subiective a părţilor faţă de actul juridic încheiat. Poziţia subiectivă a pârâţilor a fost aceea că lor li se cuvine cu titlu de donaţie suma de 32.000 euro, preţ achitat exclusiv de reclamantă pentru achiziţionarea imobilului din J., aceştia declarând fictiv că preţul întreţinerii reclamantei este de 50.000 RON, în condiţiile în care această sumă nu a fost niciodată achitată, conform răspunsurilor Ia interogatoriu.
Poziţia subiectivă a reclamantei, care a fost în cunoştinţă asupra naturii juridice a actului semnat, a fost, potrivit recunoaşterii tuturor părţilor, de a primi întreţinere atât ea, cât şi fiul acesteia - bolnav psihic, iar potrivit recunoaşterii reclamantei, la încheierea celor două acte în discuţie s-au avut în vedere şi considerentele de ordin material, şi anume plata unor taxe notariale mai mici.
Se observă că în cuprinsul contractului de întreţinere atacat, fiul reclamantei, numitul E.Ş., nu a fost menţionat, cu toate că pârâţii recunosc că înţelegerea de întreţinere îl viza şi pe acesta.
Contractul de întreţinere are un caracter sinalagmatic şi, în mod evident, întreţinerea se acordă în schimbul unui bun, de vreme ce fiecare parte îşi asumă obligaţii în considerarea obligaţiilor celeilalte părţi. în speţă, însă, suma de 50.000 RON nu a fost niciodată predată întreţi-nătorilor şi trebuie menţionat, deşi nu fiice obiectul cauzei, dar rezultă din probe, feptul că întreţinerea nici nu se prestează. în situaţia în care nu există o contraprestaţie, nici nu poate fi vorba despre un contract de întreţinere, lipsind cu totul obligaţia întreţinutului, element esenţial, dat fiind caracterul consensual şi sinalagmatic al acestui tip de contract.
Tribunalul a apreciat că înscrisul autentic atacat, intitulat „contract de întreţinere", este susceptibil de nulitate absolută datorată lipsei cauzei, element esenţial de validitate la încheierea unui act juridic.
Astfel, când lipsa cauzei se datorează, ca în cazul în speţă, lipsei contraprestaţiei în contractele sinalagmatice, lipsei predării bunului în actele juridice reale, ca elemente esenţiale ale actului juridic, atunci lipsa scopului imediat se răsfrânge şi asupra scopului mediat, lipsindu-l de suport juridic, astfel încât sancţiunea va fi nulitatea absolută.
împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii E.N. şi E.U.D., solicitând modificarea în sensul menţinerii sentinţei civile pronunţate de prima instanţă. în expunerea motivelor de recurs se arată că în mod greşit a reţinut Tribunalul faptul că lipsa cauzei se datorează în speţă lipsei contraprestaţiei, în condiţiile în care actele dosarului relevă că ei sunt cei care au plătit şi plătesc toate facturile casei.
Susţin că, prin acţiune şi prin motivele de apel, reclamanta solicită constatarea nulităţii pentru eroare-obstacol cu privire la obiect şi pentru vicii de consimţământ, nefiind supusă judecăţii lipsa contraprestaţiei reclamantei, şi anume neplata de către aceasta către pârâţi a sumei de 50.000 lei care ar echivala cu o lipsă a cauzei.
Faptul că nu li s-au plătit pârâţilor bani de către reclamantă nu poate fi apreciat ca o lipsă a cauzei, motiv de nulitate într-o acţiune a reclamantei, deoarece acest lucru este lipsit de interes pentru aceasta şi, pe de altă parte, încălcă principiul că nimeni nu poate invoca propria turpitudine pentru a-şi crea un drept.
Se precizează că nu există motiv de nulitate a contractului de întreţinere atâta timp cât acesta reflectă voinţa liber exprimată a părţilor şi nu a adus atingere ordinii publice şi bunelor moravuri. Contractul este valabil, iar litigiul dintre părţi vizează executarea lui, care se poate discuta într-o eventuală acţiune în reziliere.
Se consideră conduita reclamantei de a cere prin acţiune nulitatea contractului de întreţinere ca fiind o confirmare a contractului de întreţinere şi o acceptare a întreţinerii.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate şi în raport cu normele legale incidente, Curtea a constatat că recursul este fondat.
Din examinarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă şi a concluziilor scrise depuse de aceasta rezultă că motivul de nulitate pe care aceasta îl invocă vizează împrejurarea că reclamanta a fost indusă în eroare de către pârâţi, invocându-se o eroare-obstacol care cade asupra substanţei obiectului convenţiei (art. 954 C. civ.). în subsidiar, se susţine anularea contractului de întreţinere pentru vicii de consimţământ.
Starea de fapt reţinută la fond şi în apel sub acest aspect, în baza tuturor probelor administrate, nu poate constitui obiect al analizei instanţei de recurs, deoarece vizează netemeinicia hotărârilor, iar nu nelegalitatea acestora, la care este limitată instanţa recursului, conform art. 304 C. proc. civ.
Raportând dispoziţiile art. 954 C. civ. la starea de fapt reţinută de instanţe sub aspectul erorii-obstacol şi al viciilor de consimţământ,
Curtea a constatat că în mod corect instanţa fondului şi cea a apelului au apreciat că actul de întreţinere atacat a fost încheiat cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de lege sub aceste aspecte.
Dar, prin acţiunea formulată, reclamanta nu a învestit instanţa de fond cu analizarea motivului de nulitate absolută bazat pe lipsa cauzei contractului de vânzare-cumpărare.
în aceste condiţii, soluţia Tribunalului de a da eficienţă unui astfel de motiv de nulitate absolută apare ca fiind contrară principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil dar şi dispoziţiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
Faţă de cele reţinute, având în vedere că motivul de nulitate invocat de reclamantă prin cererea introductivă este nefondat, iar cel reţinut de instanţa de apel este inadmisibil, Curtea, în baza art. 312 C. proc. civ., a admis prezentul recurs cu consecinţa modificării în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului reclamantei şi menţinerii dispoziţiilor sentinţei primei instanţe.
Notă: în ceea ce priveşte forma contractului de întreţinere, doctrina şi practica judiciară sunt unanime în prezent în sensul că acesta are un caracter consensual (se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor, care este suficient, prin el însuşi, pentru formarea valabilă a contractului), cu excepţia cazului când bunul înstrăinat este un teren. însă, prin Noul Cod Civil, se stabileşte obligativitatea încheierii în forma autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute, conform prevederilor art. 2255. întreţinerea devine, aşadar, un contract solemn, cerinţa formei autentice fiind stipulată ad validitatem.
| ← Lipsa discernământului. Efecte asupra validităţii actului | Contract de întreţinere încheiat exclusiv de fostul soţ.... → |
|---|
